Şase milioane de euro se pierd, anual, în buzunarele parlamentarilor români, cu titlu de ‘cheltuieli’. Pentru aceste ‘cheltuieli’, însă, parlamentarii nu aduc nici un fel de documente justificative, ci doar declară pe propria răspundere că au folosit banii pentru cabinetele lor parlamentare. Atenţie, e vorba de bani primiţi de deputaţi şi senatori (în jur de o sută de milioane de lei vechi de fiecare, lunar) peste salariu şi cheltuielile de masă, cazare şi transport asigurate, oricum, de Parlament (scria Alexandru Cristorian, în “Academia Caţavencu”, nr.7/2009).
Suma forfetară e făcută-n buzunare să dispară
În lumea reală din România în care trăim cu toţii, dacă vrei să decontezi ceva – până şi o călătorie cu autobuzul, trenul sau maşina timpului, ori piftia de pui de crocodil consumată în vreo delegaţie la Vaslui – ai nevoie de documente justificative. Adică trebuie să-i demonstrezi celui care îţi decontează o anumită cheltuială că tu chiar ai efectuat cheltuiala respectivă. Cum demonstrezi? Există chitanţe, facturi, bonuri fiscale sau alte documente justificative.
La Parlament, însă, nu e aşa, parlamentarii sunt deasupra muritorilor şi cheltuitorilor de rând. Prin lege, fiecare deputat şi senator, primeşte lunar o ‘sumă forfetară’ destinată acoperirii cheltuielilor pe care aleşii le au cu cabinetele parlamentare din teritoriu. Este vorba de 105 milioane de lei brut, adică vreo 90 ‘în mână’. Tot prin lege, parlamentarii au primit libertatea ca pentru 46% din suma forfetară să NU prezinte documente justificative! Adică nu au obligaţia să aducă chitanţe, bonuri, facturi, contracte etc. La un calcul scurt reiese că, lunar, un parlamentar poate să cheltuiască la negru 46% din 90 de milioane de lei vechi, adică în jur de 42 de milioane de lei vechi. O mie de euro. Pentru 471 de parlamentari, anual, suma nejustificată ajunge la aproape 6.000.000 (şase milioane) de euro.
Obrazul gros cu cheltuială falsă se ţine
De ce dracu’ s-a gândit Parlamentul, întreţinut cu bani de la buget, de la populime, că nu vrea să ştie dacă aproape şase milioane de euro anual se cheltuiesc în interesul democraţiei sau întră, pur şi simplu, în buzunarele politicienilor?!? Păi, pentru că banii ăia chiar intră în buzunarele politicienilor. Aşa, ca o măruntă ciupeală lunară. Vă vom demonstra acest lucru, adică o să vă arătăm că, de fapt, cei 90 de milioane de lei vechi în mână reprezintă, oricum, o sumă exagerat de mare în raport cu nevoile unui cabinet parlamentar.
Pentru că, în cea mai mare parte, aleşii neamului (atenţie, vorbim de cazul în care aceştia chiar au un cabinet parlamentar, că uneori nu se obosesc să şi-l deschidă) folosesc pentru cabinet fie sediul partidului, fie un spaţiu pus la dispoziţie de autorităţile locale, pentru activităţile cabinetului parlamentar. Or, în aceste condiţii, chiriile sunt de regulă de maximum două-trei sute de lei noi. Deci de-a dreptul derizoriu, în comparaţie cu cât plătesc, spre exemplu, şase studenţi înghesuiţi într-un apartament cu trei camere într-un oraş precum Bucureşti, Cluj sau Timişoara. Ia să vedem ce cheltuieli mai sunt la cabinetele astea: cei mai mulţi parlamentari au unul, maxim doi angajaţi, şi aceia pe post de consilier ori secretară, deci nici măcar şofer, pentru că maşinile primite de la Parlament şi le conduc, în cele mai multe cazuri, singuri.
Lege relaxată doar pentru deputaţi şi senatori
În caz că vă întrebaţi cum s-a ajuns la această situaţie, ei bine, treaba este la fel de simplă pe cât e de imorală. Mai exact, parlamentarii au votat o lege prin care şi-au stabilit statutul, dar şi multele drepturi şi puţinele obligaţii. Prin această lege au delegat birourilor permanente ale celor două Camere puterea de a da nişte legi mai mici, care nu mai trebuie să treacă prin comisii ori plen, nu sunt dezbătute şi nu pot fi atacate pe motiv de neconstituţionalitate şi care-i afectează doar pe ei, pe parlamentari. Mai exact, au stabilit că modul de cheltuire şi justificare a sumei forfetare va fi făcută prin hotărâre a celor două birouri. Iar acestea, la rândul lor, a hotărât că pentru justificarea a jumătate din sumă este suficientă o simplă semnătură, adică o declaraţie pe proprie răspundere.
Adevăratele cheltuieli (mici) ale unui birou parlamentar
Lunar, un birou parlamentar din teritoriu are următoarele cheltuieli*:
- o secretară (10 milioane de lei vechi salariu);
- un şofer (10 milioane de lei vechi);
- un consilier (10 milioane de lei vechi);
- chiria pentru sediu (5 milioane de lei vechi);
- cheltuieli de întreţinere plus consumabile (5 milioane de lei vechi);
- cheltuieli de protocol (3 milioane de lei vechi).
Total 38 de milioane, adică cu mai puţin de jumătate din suma forfetară (90 de milioane), orice parlamentar s-ar descurca bine-mersi.
*Sumele sunt orientative, decente şi, din păcate, exagerat de mari în raport cu realitatea.
De ce nu are nevoie parlamentarul de sumă forfetară
Pentru că, odată ales, orice parlamentar nu trebuie să-şi mai facă griji pentru ceva. Totul este platit. De exemplu:
- cazarea (cât timp e la Bucureşti) e asigurată (fie hotel, fie bani pentru chirie, 25 de milioane de lei vechi lunar);
- diurna, în valoare de 2% din indemnizaţie (aproximativ 100 RON);
- cheltuielile de protocol – asigurate de Cameră şi Senat pentru comisiile din care parlamentarul face parte;
- transportul (când se deplasează înspre şi dinspre circumscripţiile electorale): parlamentarul beneficiază de decontarea contravalorii a 7,5 litri pentru fiecare sută de kilometri parcurşi sau decontarea biletelor de avion. De asemenea, pentru deplasările dintr-o localitate în alta, în cadrul circumscripţiei, beneficiază de aceeaşi diurnă şi decontarea cazării. În plus, pe durata mandatului beneficiază de gratuitate pe orice mijloc de transport pe o rută internă, la avion, tren, vapor, indiferent de scopul şi natura deplasării.
Cu alte cuvinte, orice ar face parlamentarul, statul plateşte. Ceea ce face ca suma forfetară să devină cel puţin un bacşiş, dacă nu furtişag de-a dreptul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu