Chiar suntem condamnaţi să colaborăm cu călăii României, adică foştii bolşevici?

România, acea ţară frumoasă, repectată şi respectabilă până în 1945, din care ruşii au furat Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei, are o mare problemă. După ce au demolat tradiţiile şi satele româneşti, după ce au spălat creiere, după ce au obligat românii să ducă o viaţă duplicitară (una spuneau în spaţiul public şi cu totul altceva în familie), după ce au adus foametea în Moldova anului 1946, după ce au ucis elitele culturale şi ştiinţifice româneşti, după ce i-au transformat pe ancestralii ţărani români în colhoznici şi i-au învăţat să fure şi să mintă, după ce au înfometat, în deceniul negru al dictaturii comuniste (1980 – 1989), un întreg popor, după ce ne-au redus la stadiu de larve ţinute într-un imens ghetou, în care totul era raţionalizat, după ce au creat o imensă reţea de corupţie (nimic nu se găsea la vedere, dar ‘se făcea rost de ele’), după ce au antrenat bisericile în turnătorii ordinare pentru un regim ateu, după ce am avut parte de cel mai Stalinist regim din Europa de Est, în anii ’80, depăşindu-i chiar şi pe ruşi, care aveau un ‘comunism mai acceptabil’, după toate acestea şi multe altele, Curtea Constituţională(CC) a declarat neconstituţională Legea lustraţiei. Dinozaurii roşii ai Curţii Constituţionale au răspuns astfel comenzilor venite de la şefii lor, neocomuniştii din PSD, cei care au atacat la CC Legea lustraţiei. Deşi efectele sale sunt mai mult simbolice, şi la mai bine de 20 de ani după Revoluţie aceeaşi bolşevici care au ucis trupul şi spiritul României fac legea şi legile. Clovnii lui Ilici Iliescu nu pot accepta că sunt într-un partid creat de scheletul fostului Partid Comunist, de la care au învăţat furtul din avuţia naţională şi demagogia populistă. Pentru a scăpa de călăii României, noi, cei care vrem o ţară liberă de comunism, avem două variante: ori emigrăm, ori mai ieşim o dată în stradă. N-ar trebui să uităm că-n spatele colapsului financiar al României se ascund averile baronilor pesedişti. Şi dacă tot acuză tovarăşul Ponta actuala guvernare de nestoparea hoţiei, ar trebui să-i amintească cineva acestui politruc roşu ce făceau pesediştii cu cererea de cercetare penală a numitului Adrian Năstase: se ştergeau la fund cu autorităţile statului în care fură de rup. Până şi mafioţii ofereau justiţiei câte un ţap ispăşitor pentru a mai arunca praf în ochi. La pesedişti se oferă un singur lucru: un mare gol în bugetul ţării, pentru un plin în famiglia pesedistă. În final, să ne amintim pentru (pe) ce versuri s-a murit în România lui Ilici:

A fost odată ca-n poveşti, a fost în România,
O gaşcă mare de golani ce-au alungat sclavia.
Noi nu ne-am confundat nicicând cu oamenii de bine,
Numiţi şi neocomunişti, şi fără de ruşine.
Mai bine haimana decât trădător,
Mai bine huligan decât dictator,
Mai bine golan decât activist,
Mai bine mort decât comunist!