În România profundă, dispreţul faţă de Dumnezeu, lege şi muncă este total

25 iunie, anul Domnului 2009. Mileanca – o comună oarecare din judeţul Botoşani. Pe la ora 4 p.m., un grup de oameni se făceau că lucrează la construcţia unei anexe a şcolii din localitate. Mai precis, din cei patru, unul ducea o cărămidă în dorul lelii, iar ceilalţi admirau peisajul. Mai alături, două maşini ce probabil transportau materiale de construcţii, erau frumos aliniate în faţa unui bar, şoferii fiind la o terasă (şi o ţuică mică?). Una dintre maşini era la aproximativ 2 metri de intersecţie (cei 5 metri prevăzuţi de “Regulamentul circulaţiei pe drumurile publice” fiind pentru fraieri), iar în intersecţie staţionau două căruţe de ţigani, încă o dovadă că Cioroianu a avut dreptate cu mutarea în deşert (acolo nu sunt intersecţii). Una din moştenirile dictaturii comuniste este dispreţul faţă de muncă, mai ales în sectorul public, dar nu numai. În aceeaşi zi, dar în comuna vecină Havîrna. Am în posesie o locinţă moştenită de la bunica, plătesc impozit pentru ea,plus că plătesc anual o sumă de bani pentru salariul gardienilor publici. Ce păzesc aceştia este greu de spus. După cum se poate vedea din imaginea alăturată, electoratul PSD+PRM are o singură distracţie: distrugeri de tot soiul. N-am făcut reclamaţie la Poliţie, datorită experienţelor trecute. După ce am irosit timp, nervi şi bani, miliţienii din Havîrna au îngropat dosarele cu distrugerile anterioare sau, ajunse la Procuratură, justiţia de cacao din România a considerat că nu-i cazul să se agite, drumul până la crimă fiind lung. Adică pe aici, nu există nici o lege, care să mai fie şi respectată. A mai rămas Dumnezeu, în care “creştinul” otevist crede doar atunci când se pune de-o pomană. Deşi Biblia e destul de explicită în privinţa esenţei creştinismului – “Să-ţi iubeşti aproapele” - , pe aici se aplică o altă poruncă: “Să-ţi urăşti aproapele”. Este singura distracţie a unei populaţii care, în timpul liber, doar n-o să citească Sfânta Scriptură sau poveşti copiilor. Pe aici copiilor nu li se citesc poveşti (doar rămân în zonă cei cu probleme … intelectuale), singurul lucru pe care-l aud cei mici de la copii fiind eterna poveste cu vecinul ce trebuie să moară, pentru a-i lua capra. În rest, Biserica Ortodoxă îşi face treaba la numărul de praznice pe cap de locuitor. Dar parcă scopul Bisericii este apropierea omului de Dumnezeu. Cam asta-i populaţia de la care Prostănacul aşteaptă voturi. Noi ceilalţi să pregătim paşaportul ?