Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca sunt oamenii care, prin adevărurile rostite, au făcut să se prăbuşească minciunile dictaturii. Pentru cei tineri, este bine de amintit că dictatorii nu dispar din senin, ci pe măsură ce disidenţii îşi sacrifică tot ce au mai bun pentru libertate. Pentru ce a însemnat comunismul în România, iată un citat din cartea lui Virgil Ierunca, “Fenomenul Piteşti”: “Imaginaţia delirantă a lui Ţurcanu (şeful ODCC – Organizaţia Deţinuţilor cu Convingeri Comuniste) se dezlănţuia mai ales atunci când avea de-a face cu studenţi care credeau în Dumnezeu şi se străduiau să nu renege. Astfel, unii erau «botezaţi» în fiecare dimineaţă: scufundaţi în hârdăul cu urină şi materii fecale, în timp ce ceilalţi din jur psalmodiau formula botezului. Acesta dura până ce apa făcea bulbuci. Când deţinutul recalcitrant era pe punctual de a se îneca, era scos, i se dădea un scurt răgaz să respire, apoi era scufundat din nou. Unul dintre aceşti «botezaţi», căruia i se aplicase sistematic tortura, ajunsese la un automatism care l-a ţinut vreo două luni de zile: mergea în fiecare dimineaţă şi-şi băga capul în hârdău, spre hazul reeducatorilor”. Acesta a fost comunismul pursânge, nu metroul sau blocurile din Balta Albă.
Preluare parţială din “Academia Caţavencu”, nr.17/2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu