
Ca fost student al Universitații “Al. I. Cuza”, din Iaşi, citeam cu plăcere revista studențească “Dialog”, scrisă în anii ’80 ai secolului trecut de studenți talentați, mulți dintre ei încercând să treacă dincolo de barierele cenzurii comuniste. O întâmplare amuzantă, de care auzisem la vremea aceea, am regăsit-o povestită în Academia Cațavencu. Ca să înțelegem dimensiunea răului bolşevic, trebuie precizat că tabloul din imagine nu a fost realizat de Dan Hatmanu având pistolul unui securist în ceafă, ci din dorința, probabil, de parvenire. Cam asta au făcut agenții Moscovei vreme de jumătate de secol: au transformat acest popor într-un neam de turnători, unii dintre ei, precum Dan Hatmanu, devenind chiar pupincurişti celebri. Mulțumim moldoveanului Dan Hatmanu pentru spiritul său civic, pentru modul în care a cinstit memoria părinților săi, cărora bolşevicii le-a luat tot la colectivizare sau naționalizare. Aşa arăta o parte din elita României comuniste, precum acest Hatmanu, care-l făcea pe Ceaşcă egalul celui mai mare domnitor al românilor, Ştefan cel Mare. Iar dacă Ştefan ne-a lăsat o Moldovă mare şi puternică, Ceaşcă a lăsat o Românie inapoiată economic, cu mentalități de Ev Mediu, o Românie de turnători şi securişti, o Românie de care occidentalii discutau la modul: “România, acea țară în care se moare de foame”. Iată mai jos articolul din Cațavencu.
















