Beneficiind de sprijinul unui segment de populaţie formată majoritar din indivizi fără o minimă cultură civică, din indivizi care-şi imaginează că banii de care beneficiază cad din Cer, adică tu, votant pesedist, nu vei plăti un leu la bugetul public, dar vei pretinde ajutoare de la stat, ei bine, pesediştii au transformat, în anii când au guvernat România, această ţară într-un stat bananier, acolo unde şpăgile, contrabanda, traficul de influenţă etc. fac legea. Ani de zile, în România pesedistă, s-a menţinut PCR-ul (pile-cunoştinţe-relaţii) în toate domeniile, s-a încurajat corupţia, s-a distrus şi s-a furat domeniul public mai ceva ca-n perioada 1944-1964, atunci când ruşii au cotropit România. Firmele româneşti, care mai aveau în 1990 o şansă să funcţioneze, prin privatizare, au fost distruse de camarila pesedistă, fiind vândute ulterior pe nimic foştilor comunişti deveniţi, peste noapte, mari democraţi. Mai jos este un alt exemplu în care finii lui MitreaPSD fură fără nici o jenă din banii publici, cei destinaţi sectorului bugetar, dar, în România lui Bombonel şi cu o justiţie de cacao, nu păţesc mare lucru. Mulţumim pesediştilor pentru democraţia originală din România, o ţară unde a fi infractor nu este nici o ruşine, o ţară unde poţi muri în orice moment, sub privirile unei Poliţii corupte, căreia i se rupe de binele public, altfel nu ar fi mână în mână cu contrabandiştii, infractorii în general, cei datorită cărora orice salariu de bugetar este mai mic, infractorii fiind nişte paraziţi care acum 1000 de ani erau executaţi în doi timpi şi trei mişcări, dar azi sunt cheltuite sume imense de bani (salarii de poliţişti, procurori, judecători, angajaţi ai puşcăriilor, hrană etc.) pentru nişte gunoaie umane. Aceste lepre au drepturi, dar bătrânii ucişi, cei furaţi, cei cu destinele mutilate nu au drepturi? Şi mai sunt făcuţi şi vedete TV de tembeliziunile din România, create din banii ‘moşteniţi’ de la Ceaşcă, din banii păgubiţilor FNI, din banii furaţi într-un fel sau altul.
Asociaţii finului lui Mitrea, urmăriţi de Interpol, protejaţi de judecători români
Căutat de Interpol de patru ani, un sirian cîștigă, ilegal, procese în Capitală. Adică în România. Unde, dacă ar fi prins, ar trebui să execute trei ani de închisoare. Dar nu e prins, pentru că judecătorii de la Curtea de Apel București nu știu sau se fac că nu știu legea.
Țeparul 1: sirianul Ousama
Ousama Chikh Al Sagha împreună cu alți trei cetățeni sirieni a fost condamnat la închisoare în 2005 pentru contrabandă și evaziune fiscală. Ei reușiseră să fraudeze statul român cu 33,5 miliarde de lei vechi prin operațiuni comerciale, adică import de carne de porc și pește, și cu încă alte zece miliarde de lei vechi din importul a 2.000 de tone de zahăr. Totul prin întocmirea de facturi false și neplata taxelor vamale. Ca efect, Ousama a primit trei ani de închisoare cu executare, pedeapsă de la care s-a sustras politicos și a șters-o din țară. De atunci, sirianul este dat în urmărire generală prin Interpol, fără ca cineva să-i fi venit de hac.
În multele afaceri pe care le-a derulat în România, Ousama și-a încrucișat de mai multe ori interesele cu cele ale lui Florian Bușcă. Ca să recunoașteți personajul, trebuie să-l prezentăm puțin altfel, căci Bușcă s-a metamorfozat în Walter. Adică nimeni altul decît finanțatorul Universității Cluj, fost acționar la Dinamo și, nu în ultimul rînd, finul lui Miron Mitrea.
Sirianul condamnat la pușcărie, partener cu finul lui Mitrea
În dosarul condamnării lui Ousama, printre facturile întocmite în fals de contabilii sirienilor, anchetatorii au găsit și 12 bucăți emise pe numele societății Viva România, care ar fi livrat către aceștia diferite cantități de carne de pasăre și pește. Acționar majoritar la Viva România era chiar Florian Bușcă.
Sirienii s-au folosit de societatea amicului Bușcă chiar în perioada în care acestuia nu prea îi mai păsa ce se întîmplă cu societatea sa: omul tocmai reușise să țepuiască Banca Populară Română cu un credit nereturnat în valoare de 20 de miliarde de lei vechi.
O altă legătură dintre Bușcă și Ousama Chikh Al Sagha s-a înfiripat prin intermediul Mihaelei Bădilă (fostă Enescu). Este vorba de fosta șefă a Vămii Băneasa, care a fost arestată și cercetată în dosarul de contrabandă cu țigări „Porțelanul“. Conform presei de la acea vreme, Bădilă a fost salvată de dosar penal de guvernarea PSD, iar la scurt timp după a devenit asociata lui Bușcă. Adică a cumpărat acțiuni de la acesta cu 200.000 de dolari. Bădilă făcuse rost de ditamai bănetul, bani cash, de la nimeni altul decît Ousama Chikh Al Sagha. Coincidență, desigur.
Cine e Bușcă-Walter, finul lui Mitrea
După ce și-a schimbat numele pentru a scăpa de ștampila dosarelor penale în care a fost cercetat pentru înșelăciune și cămătărie, controversatul om de afaceri Florian Walter a pozat în om serios și s-a făcut patron la Universitatea Cluj și președinte al Consiliului de Administrație al Romprest. N-a reușit să se păstreze imaculat pentru mult timp, în prezent fiind în centrul unui nou scandal iscat în jurul unui contract de 450 de milioane de euro semnat între Romprest și Primăria sectorului 1, considerat nul și demn de desființat în instanță.
Walter e obișnuit să storcă banii statului încă de pe vremea cînd îl chema Bușcă și se răsfăța cu contracte de la Ministerul Transporturilor, condus atunci de nașul său, Miron Mitrea. A prins salubrizările de aeroporturi, contracte cu Metrorex, contracte cu SNCFR luate cu dedicație de la Mihai Necolaiciuc, a reușit să scoată SRI-ul de pe aeroporturi pentru a presta el serviciile de securitate, spre bucuria contrabandiștilor de droguri, arme și țigări. Și, nu în ultimul rînd, a reușit performanța de a aproviziona RATB-ul cu motorină de la o firmă de construcții.
Țeparul 2: austriacul Ingerl Siegfried
Un alt coleg de țeapă și șpagă al sirianului este omul de afaceri austriac Ingerl Siegfried. Cei doi au regizat împreună o afacere prin care au pus mîna pe un teren de 7.300 mp în Otopeni. Înainte să intrăm în ițele acestui dosar, să vedem ce hram poartă austriacul. Siegfried este, la rîndul lui, căutat prin Interpol. A avut o serie de afaceri foarte profitabile cu statul român, după ce a cumpărat pe sume derizorii mai multe societăți scoase la privatizare (Romcamion Deva, ITA Oradea, ITIA București, Intertrans Craiova), pe care le-a umplut de datorii și le-a transformat în afaceri imobiliare. Ba chiar a fost și ajutat de stat. Spre exemplu, cînd a cumpărat ITA SA Iași, a avut norocul ca, la privatizare, FPS să „uite“ de terenurile de sub clădirile pe care le vindea. Pe de altă parte, Fiscul nu a reacționat la ingineriile financiare pe care austriacul le făcuse decît după ce omu’ și-a luat tălpășița din țară, în 2005. Forțat fiind de niște procese în care era acuzat că a țepuit Romcamion Deva cu 280.000 RON, că a înșelat mai mulți parteneri de afaceri cu 15,7 milioane de lei noi și multe altele.
Cum acționează frumoasa prietenie austriaco-siriană
Bon, și acum, dacă știm cu cine dansăm, să dăm drumul la muzică. Tema: terenul de 7.300 mp din Otopeni. Pămîntul i-a fost vîndut în decembrie 2000, de către Ingerl Siegfried, societății Holland Trucks România, reprezentată de Mihai Millio, contra sumei de 277.000 USD. S-au plătit banii, s-a făcut o chitanță și s-a semnat un contract sub semnătură privată, prin care Siegfried se obliga să autentifice la notar contractul de vînzare-cumpărare în termen de 30 de zile. În ianuarie 2001, cînd era programată vizita la notar, austriacul s-a evaporat și a refuzat să mai facă actele. Atunci s-a prins și Millio că și-a procurat o țeapă și a cerut (și obținut) în instanță o hotărîre judecătorească care instituia interdicția de vînzare a terenului. Acest mic detaliu, însă, nu l-a împiedicat pe Siegfried ca, în mai 2001, să-i vîndă terenul lui Ousama Chikh Al Sagha. De această dată, cu drum la notar inclus. Pentru asta, Siegfried a declarat pe proprie răspundere că terenul vîndut e liber de sarcini și toată lumea l-a crezut pe cuvînt.
Judecătorii de la Curtea de Apel au legalizat șmenul imobiliar
Țepuitul de Millio de la Holland Trucks s-a mai dus o dată în instanță și a cerut anularea contractului de vînzare-cumpărare dintre Siegfried și Ousama. Acțiunea, însă, a fost suspendată un an și jumătate, pentru că Siegfried a susținut că semnătura lui de pe chitanța tăiată de Holland Trucks ar fi falsă. Scenariul, însă, a fost demontat de expertiza grafologică făcută de Poliție. Odată repus pe rol dosarul, Ousama și Siegfried au obținut, culmea, soluții favorabile și pe fond și în apel, păstrîndu-și dreptul de proprietate asupra terenului. Curtea de Apel București (CAB) a apreciat că relația contractuală dintre cei doi este una legală și a făcut abstracție de interdiciția de înstrăinare a terenului, notată în cartea funciară și de faptul că sirianul a vîndut de două ori același teren, încasînd bani tot de atîtea ori.
Înalta Curte cere rejudecarea, Curtea de Apel face iar blat
Faptul că Curtea de Apel București a încălcat legea cînd a decis că șmenurile imobiliare ale cuplului de aur austriaco-sirian sînt în regulă nu o spunem noi, ci Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ). Care a judecat în recurs acest dosar. În iunie 2008, ÎCCJ a casat soluția Curții de Apel București și a trimis cazul spre rejudecare la aceeași instanță, cerînd anularea contractului de vînzare cumpărare încheiat între Siegfried și Ousama și pronunțarea unei hotărîri care să țină loc de act de proprietate ÎN FAVOAREA (normal) lui Mihai Millio. În textul deciziei, ÎCCJ face referiri la prestația lipsită de profesionalism a Curții de Apel, considerînd că aceasta a ignorat fondul problemei, adică contractul ilicit încheiat între sirian și austriac. Concluzia ar fi că instanța a cam judecat pe lîngă, prin bălării, de a ajuns la concluzia că acel contract ar fi legal.
Cu toate că ÎCCJ a dat toate aceste indicații prețioase, odată întors în grădina Curții de Apel, dosarul a luat-o din nou razna. Iar arabii au ieșit cu dreptul de proprietate neșifonat, grație soluției date de această instanță în iunie 2009. Practic, ÎCCJ și-a răcit gura degeaba, iar cei de la CAB au decis să ignore complet soluția dată de instanța superioară.
Sirienii nu știe carte
Pentru că puțin i-a păsat sirianului de legile din România, în iunie 2003 a decis să pună cireașa pe tort și, în timpul procesului, a vîndut și el terenul, încă o dată. Unui alt arab, Kassas Mohmad Nidal, contra sumei de 540.000 RON. Nu a contat faptul că terenul era în litigiu, iar litigiul era și el notat în cartea funciară, lîngă mult uitata interdicție de vînzare a terenului. Contractul a fost descoperit, însă, de partea adversă, adică de Holland Trucks. Care a și făcut acțiune în instanță. Pentru că gluma se îngroșase prea tare, în iunie 2006 Ousama s-a gîndit să o dreagă cumva. S-a dus frumos în instanță și a cerut să se constate nulitatea contractului de vînzare-cumpărare încheiat între el și Kassas Nidal, prin hotărîre judecătorească. Acesta a susținut în acțiune că ei sînt cetățeni de origine arabă și nu cunosc legile române (să muriți dumneavoastră??), motiv pentru care au declarat în fața notarului o vînzare de teren, nu una de drepturi litigioase. Asta da glumă!
Ousama, urmărit de Interpol, semnează liber procuri la notar
Trebuie să recunoaștem că Ousama are un simț al umorului foarte dezvoltat, mai ales cînd vine vorba să rîdă în nasul autorităților române. Chiar dacă este luat în colimatorul Interpolului și chiar dacă este dat în urmărire internațională, sirianul n-a avut nici o jenă în a face o vizită în România. Nu o spunem noi, ci a transmis-o chiar el instanței. La ultimul termen la Curtea de Apel, noua avocată a lui Ousama Chikh Al Sagha s-a prezentat în fața judecătorilor cu procură semnată de sirian. Din procura cu pricina rezultă că Ousama s-a prezentat în fața unui notar în România, fentînd vigilența autorităților, și a semnat acest act prin care își împuternicește avocata să-l reprezinte în instanță. Și, da, poate ne repetăm pe undeva: în timpul ăsta era (și mai este) urmărit de Interpol.
Preluat din "Academia Catavencu" (nr.35/2009)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu