Cum a fost falimentată România în anii ‘90

Deceniul negru al democraţiei bananiere din România a fost 1989-1999. Anul 2000 a adus începutul relansării economice, la baza ei fiind măsurile antipopulare, dar necesare, din anii 1997, 1998, 1999. Din cei 10 ani ai deceniului sus-amintit, 7 ani a fost la Cotroceni celebrul ‘Nu mai vrem nici un pic/ preşedinte bolşevic’, adică IliciKGB. Cum furau în acel deceniu actualii pesedişti, care se dau de ceasul morţii, la tembelizor, de grija ţărişoarei lor, vedem mai jos, unde este o selecţie dintr-un material apărut prin 2009, în „Academia Caţavencu”.

Personajul principal este pesedistul Liviu Dragnea, în acea perioadă membru al PD-ului, păstorit în anii ’90 de ‘Nu vrem Kent, nu vrem valută/ vrem Petrică să ne … guverneze’, adică Roman + Ilici = love (Petre Roman este astăzi mareee liberal, neamule!). Între anii 1996-2000, Liviu Dragnea a fost prefect al judeţului Teleorman, din partea PD-ului, partid pe care îl înjură non-stop astăzi la tembelizor. Şi cum credeţi că a contribuit Dragnea la creşterea economică a judeţului? Păi, simplu, a contribuit decisiv la falimentarea unor societăţi comerciale de stat din Turnu Măgurele, doar pe spinarea statului, adică a fraierilor care sărăcesc, şi-au făcut actualii pesedişti marile averi. De exemplu, SC Turnu SA era, în acei ani, o firmă producătoare de îngrăşăminte chimice, una dintre cele mai performante întreprinderi de stat din România. În mandatul de prefect al lui Dragnea, la conducerea SC Turnu a fost pus Mircea Manea, membru PD şi apropiat al jupânului. Imediat, societatea a început să lucreze în scopuri caritabile. Adică a livrat către diverse firme îngrăşăminte chimice fără să primească un ban şi a primit în schimb datorii uriaşe către stat. Mai multe rapoarte făcute de autorităţile locale, dar şi la nivel de Guvern, cu privire la declinul bine controlat al acestei întreprinderi au rămas ca şi neobservate de prefectul Liviu Dragnea, garantul respectării legii în judeţ.

Iată câteva manevre de falimentat cea mai mare întreprindere dintr-un orăş:
1. În perioada 1998-1999, SC Turnu SA a livrat unui grup de firme din Caracal diverse mărfuri în valoare de 32 de miliarde de lei (vechi la vremea aceea).Această sumă nu a fost plătită, directorul Mircea Manea acceptând ca SC Turnu să primească în schimb o fabrică de alcool deţinută de firmele respective. Doar cu alcool creşte eficienţa muncii!
2. Tot în acea perioadă, SC Turnu a livrat către Queen SRL marfă de 1,791 miliarde de lei, directorul Mircea Manea acceptând ca plata să se facă cu filă cec la 29 de zile de la livrare. Până la data plăţii, datoria a trecut la o firmă fantomă, fila cec a fost refuzată de la plată, iar SC Turnu a mai făcut un pas spre faliment.
3. În 2000, SC Turnu a mai dat 500 de tone de îngrăşăminte chimice către o societate falimentară, SC Dora Stil Impex, iar paguba a fost de 7,5 miliarde de lei în contul societăţii teleormănene.
4. Tot în anul 2000, SC Turnu a fost căpuşată de SC Grivco şi SC Crescent (firmele securistului Dan Voiculescu), cele două firme ‘ocupându-se’ de exportul de îngrăşăminte chimice produse la SC Turnu. Prin încerdinţarea exportului către firmele lui Voiculescu, SC Turnu a înregistrat o pierdere de 327.038.427.000 de lei.
Cum l-a răsplătit Liviu Dragnea pe Mircea Manea pentru activitatea infracţională a acestuia? L-a făcut director la Asociaţia de vânătoare Turris, înfiinţată chiar de Liviu Dragnea.

Altă ispravă de la Turnu Măgurele, de pe vremea când Liviu Dragnea era prefect, a fost falimentarea societăţii de stat Conservturris SA. Metodele au fost similare cu cele de la SC Turnu. Societatea avea 1.343 de hectare de teren în folosinţă şi o fabrică de conserve. În 1999, când Dragnea era prefect, din SC Conservturris s-a rupt o bucăţică care a primit numele de SC Agroturris SA şi un cadou de 662 de hectare din terenul Conservturris-ului. Terenul agricol a fost scos ulterior din capitatlul social. Practic, fără terenul care-i oferea materia primă, fabrica de conserve a Conservturris a fost împinsă spre faliment. Ca şi la întreprinderea producătoare de îngrăşăminte chimice, Dragnea a pus director un apropiat de-al său, Adrian Simionescu, pedist ca şi el. Cât a fost Simionescu director, SC Conservturris a livrat marfă moca mai multor firme, printre care şi SC Marine SRL, care aparţinea cumnatului lui Liviu Dragnea, Marinaş Florinel.

De ce PNA-ul (Parchetul Naţional Anticorupţie) nu l-a deranjat pe Dragnea? În primul rând, fiindcă Liviu Dragnea a trecut în 2000 la PSD. Care PSD a ajuns la guvernare şi a înfiinţat PNA, spre care megeau toate cazurile de corupţie. PNA nu l-a scuturat neam pe Dragnea, fiindcă proaspătul, pe atunci, preşedinte pesedist de consiliu judeţean a avut o ‘inspiraţie’. A făcut presiuni şi l-a pus pe listele PSD de la alegerile parlamentare pe Constantin Amariei, fratele procurorului general al PNA, Ioan Amariei. L-a asezat pe locul doi, să fie sigur că are success, şi astfel l-a făcut deputat. Iar Dragnea s-a ales cu o binemeritată libertate, doar România fiind ceva mai săracă. Păi, nu merită Dragnea să fie votat de teleormăneni şi pesediştii să fie votaţi de români!?