Ce glume oficiale existau în URSS (Uniunea Rataţilor Societăţii Sclavagiste)

Am dat azi, 30.12.2010, întâmplator de o broşură ceva mai veche în care politrucii bolşevici făceau reclamă, în România, URSS-ului, numită şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Înainte de aceasta, însă, mi-a căzut privirea pe o ştire despre cum se face justiţie în Rusia criminalului Putin. Omul de afaceri rus Hodorkovski, cel care a finanţat partidele de opoziţie din Rusia, face puşcărie deoarece aşa vrea muşchii tătucului Putin. Judecătorul care l-a condamnat pe Hodorkovski a stârnit hohote de râs la prezentarea probelor, prin aceea că, în Rusia, neamule, dacă pe un site foloseşti doar limba engleză, înseamnă spălare de bani. Mai mult, acelaşi judecător a respins mărturiile a doi martori cheie, Mihail Kasianov, fost premier, şi fostul guvernator al Băncii Centrale Ruse, considerându-le ‘false’. Adică, tavarăşci, în Rusia lui Putin, dacă judecătorul nu vrea, te poţi şterge la fund cu depoziţia unui martor.

Să revenim, însă, la URSS-ul lui Lenin şi Stalin. Broşura în cauză apărea în 1979 la editura Agenţiei de presă Novosti, iat titlul era URSS, 100 de întrebări şi răspunsuri sau Ce a dat omului socialismul?, fiind tradusă şi în limba română spre educarea ‘boborului’. Găseşti în această broşură un umor negru de care numai criminalii bolşevici ar fi capabili. Mai jos sunt prezentate câteva exemple.

Cine poate critica, şi pe cine, în URSS?
Fiecare cetăţean are dreptul să critice activitatea oricăror organe ale puterii de stat şi de partid, precum şi a oricăror lucrători, indiferent de posturile pe care le ocupă. (Frumos, mai ales că gulagul şi gropile comune trebuiau umplute. Mai ales lui Stalin îi placea la nebunie critica din URSS.)

La dumneavoastră (în URSS-n.m.) se judecă oamenii pentru convingeri?
Legislaţia sovietică nu prevede pedepse pentru modul de a gândi. (Hă, hă, hă.)

De ce în URSS se refuză cererile de viză pentru ieşirea din ţară?
De regulă, cererile cetăţenilor sovietici prin care se solicită vize de ieşire din ţară sunt satisfăcute. (Printr-un glonţ tras în ceafă.)

În final, un citat găsit pe http://georgeiosip.blogspot.com/2007/11/teroarea-sovietic.html:

Dimensiunile genocidului sovietic: 62 de milioane de oameni asasinaţi

Uniunea Sovietică este întruchiparea dictonului: “guvernul este un mecanism prin care cei depravati îsi legitimizează depravarea”. Atotputernic, statul sovietic a atras pe cei mai depravati oameni care au dezlăntuit apoi cea mai cruntă teroare. Stalin este unic doar prin faptul că i-a întrecut pe toti ceilalti la acest capitol. Cifra crimelor sovietice - cei omorâti cu sânge rece de persoane care lucrau pentru autoritătile sovietice - depăseste, de aproape două ori, totalul victimelor războaielor din secolul 20.Milioane de oameni trimisi în Gulaguri, lagărele de concentrare sovietice, unde au murit aproximativ 20% dintre detinuti. Numerosi altii au suferit de tratamente inumane în asa-zisele “spitale psihiatrice”, unde rezistenta constituia dovada juridică pentru justificarea continuării “tratamentului”.În 1919, sute de mii de cazaci de pe Don sunt măcelăriti în masă.În anii 1930, politia secretă sovietică expedia “cote pentru morti” către serviciile regionale. Aceste cote erau îndeplinite prin omoruri fără discriminare. Mamele care veneau la sectiile de politie pentru a întreba de fiii lor arestati erau uneori duse afară si împuscate si ele, pentru îndeplinirea “planului”. Copiii erau condamnati pentru crimele părintilor lor.Între 1932-1933, cinci milioane de tărani ucraineni piereau prin înfometare controlată. Guvernul sovietic a masat trupe pentru a prinde pe oricine care încerca să părăsească zona si să scape de foamete. Doctorii si ajutoarele erau blocati la granită. Înfometarea făcea parte dintr-un plan complex si lung de exterminare a ucrainenilor, prin crearea si mentinerea unor conditii în care acestia nu-si puteau procura alimente. Între 1930-1937, Sovietele au ucis sistematic 6.500.000 de “chiaburi” - tărani înstăriti. Între 1937-1938, aproximativ un milion de comunisti erau ucisi de Stalin în ceea ce s-a numit apoi Marea Teroare. În 1949 a avut loc deportarea si genocidul a aproximativ 50.000-60.000 de estonieni.
Războiul civil din 1917 - 3.284.000 de victime
Teroare: 750.000
Lagăre concentrare: 34.000
Foamete fortată: 2.500.000
NEP (1923) - 2.200.000 de victime
Colectivizare (1929) 11.440.000
Teroare: 1.733.000
Deportări: 1.400.000
Lagăre concentrare: 3.306.000
Foamete indusă: 5.000.000
Marea Teroare din 1936 - 4.345.000 de victime
Teroare: 1.000.000
Deportări: 65.000
Lagăre concentrare: 3.280.000
Înainte de Al Doilea Război Mondial (1939) - 5.104.000 de victime
Teroare: 1.932.000
Deportări: 283.000
Lagăre concentrare: 2.889.000
Al Doilea Război Mondial (1941-1945) - 13.053.000 de victime
Teroare: 1.257.000
Deportări: 1.036.000
Lagăre concentrare: 10.761.000
După război (1946) - 15.613.000 victime
Teroare: 1.376.000
Deportări: 1.557.000
Lagăre concentrare: 12.348.000
După Stalin (1954) - 6.872.000 de victime
Teroare: 250.000
Deportări: 8.000
Lagăre concentrare: 6.613.000