Andrei Pleşu: „Prezenţa dementă pe forumuri şi bloguri nu există în alte ţări”

Unul din personajele pline de farmec, umor de bună calitate, erudiţie, plus multe altele, este Andrei Pleşu. Alături de Horia-Roman Patapievici şi Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu este opusul unor analfabeţi, gen Becali, intens mediatizaţi de o presă în care verbul ‘a educa’ se conjugă tot mai rar. Dacă ciobanul Becali strănută, ProTV-ul va prezenta cu siguranţă momentul, din care, nu-i aşa, viitoarele generaţii ale României civilizate vor înţelege că nu-i nevoie să vorbeşti corect limba română, pentru a fi promovat. Unui olimpic naţional la matematică, ce are în spate ani de muncă, i se acordă un minut în emisiunile TV. Atât înseamnă pentru tembeliziunile mogulilor valoarea şi munca. Unui beţivan care ucide, unui ţigan care fură, unui violator li se acordă spaţii ample, spre educarea ‘boborului’, amator de senzaţional. Dacă site-rile media, blogurile, tot ce înseamnă loc unde se poate exercita dreptul la opinie n-ar mai permite unor gunoaie să injure ca la uşa cortului, să arunce cu flegme pline de ură, comunitatea numită România, fie ea online sau nu, ar fi mult mai curată. Aerul irespirabil din România, încărcat de ură, dezbinare, neîncredere este susţinut din plin, chiar provocat, de trusturi media care vor să scoată profit din dejecţii de gândire. Cât de nocive sunt asemenea intervenţii, dintr-o presă tot mai ţiganizată, se poate observa la nivel de şcoli. Corupţii şi bogaţii lideri de sindicat care dau din plisc non-stop la tembelizor, ar trebui să amintească populaţiei României cât de jos a coborât moralitatea în sistemul public din România, cum în fiecare instituţie publică sunt biserici şi bisericuţe, cum trăiesc bine-mersi incompetenţii, cu acelaşi pcr (pile-cunoştinţe-relaţii) în braţe. În acest peisaj populat cu specimene ieşite din hăurile dictaturii comuniste, Andrei Pleşu reprezintă o oază de normalitate. Din păcate, pentru România profundă, Andrei Pleşu nu există. Vreţi să ştiţi, de exemplu, ce procent dintre (de)formatorii de opinie din şcolile de pe aici îl ascultă pe Andrei Pleşu, deşi este un model de erudiţie? Sub 10%. În sistemul educaţional de pe aici, care formează viitoare generaţii fără orizont cultural, Andrei Pleşu nu există. Dar există un cizmar analfabet, de care au auzit toţi, doar, nu-i aşa, după 25 de spălat creiere aici se ajunge. Populaţia creştină din Moldova lui Ilici, iubeşte un ateu, iată unul din misterele României profunde. Şi cum să nu fie aşa, atunci când ProTV-ul, manelizat şi manelizant, prezintă în ‘prime time’ cum a apărut monumental funerar al preşedintelui Republicii Socialiste România. O ştire care ne poate scoate definitiv libertatea din cap. Ce contează pentru ziariştii lu’ Peşte că ‘preşedintele RSR’ s-a ales singur, că RSR este o invenţie rusească sau că ştirea nu-i de interes public. România va fi şi în urmatorii 50 de ani ultima curcă din UE dacă nu se desparte total şi radical de umbrele dictaturii. Blestemul lui Ceaşcă pentru România a fost, şi este, cei un milion de ceauşeşti mai mici, prezenţi peste tot, de la şcoli la televiziuni, cei care, datorită ignoranţei şi nepăsării, au făcut din libertatea noastră democraţia lor. Democraţia bâtei, a flegmei, a urii, a incompetenţei, a minciunii, a imoralităţii. România de azi este a lor, nu a lui Andrei Pleşu şi a câtorva rătăciţi. Cei care stau deoparte şi nu se implică în curăţarea spaţiului public din România de gunoaie, analfabeţi, ţiganizaţi, comunişti, corupţi, incompetenţi trebuie să ştie că, mai rău decât acţiunea celor răi, este indiferenţa celor buni. Mai jos este interviul cu Andrei Pleşu.