18 decembrie 2008

Cine regretă imperiul roşu ?


Vasile Ernu (n. 1971) e un prozator basarabean care s-a stabilit în România. În 2006 a publicat o carte, “Născut în URSS”, la Editura Polirom. Referitor la Ernu şi la cartea lui, scriam cu puţin timp în urmă astfel: “Mă număr printre puţinii comentatori ai cărţii lui Vasile Ernu, “Născut în URSS”, care n-a căzut în cur în faţa evocării nostalgic-provocatoare a unui imperiu transformat în lagăr. Lagărul socialist. Un lagăr cu puncte fierbinţi, unde mureai pur şi simplu, şi cu altele căldicele, unde puteai, de bine, de rău, supravieţui. Ernu vine din căldicelul-mizerabil al unui lagăr şi, fiindcă era copil pe vremea aceea, îşi vede, aşa cum e normal, copilăria în roz-bombon şi lagărul în care a trăit i se pare cea mai bună dintre lumi. E un mod de a aborda lumea, dacă nu te-ai maturizat niciodată. Sau – de ce nu ? – un mod de a propăvădui, sub mantia copilului fericit care ai fost, răul pe lumea asta.” Şi iată că, mai nou, autorului crescut şi educat în URSS, care scria în cartea lui “Din când în când mai vreau să iau un billet în URSS … “, nu-i mai ajunge nostalgia după ţara în care a copilărit. Într-un interviu recent mărturiseşte: “ Despre Lenin am scris, iar în următoarea carte voi scrie despre Stalin şi Ceauşescu. Cred că aceste figuri sunt foarte nedreptăţite, că li se atribuie mult prea multe lucruri pe care nu le-au făcut, adică tot ce e rău li se atribuie lor”. (Am impresia că Ernu l-a uitat pe Pol Pot – n.m.)În fine, autorul care s-a născut în URSS continuă astfel: “Este un mare fals (să punem în spatele celor trei toate relele - n.m.), pentru că ei sunt un produs al nostru, al tuturor. Noi i-am produs pe Lenin, noi i-am produs pe Ceauşescu, pe Stalin etc.”(Corect ar fi fost: Noi l-am produs pe Lenin, dar asta nu mai contează.) Eu ştiam că respectivii sunt produsul unei ideologii criminale, aşa că îl rog pe Ernu să nu-l pună pe Ceauşescu în contul poporului roman. Cât despre ceilalţi doi, n-au decât să se spele ruşii cu ei pe cap.

Preluare din “Academia Caţavencu”, nr. 50-51/2007

Niciun comentariu: