Azi, 17 sepembrie 2010, am descoperit că blogul este considerat pagină de atac, dacă intri folosind Firefox (cu Internet Explorer nu apare mesajul de avertizare). Acelaşi mesaj de avertizare apare şi la alte site-uri precum http://www.noiigolani.ro/ sau Ştiri din Basarabia. Glumind puţin, se pare că de la ruşi vin avertizările, doar de acolo a venit şi ciuma roşie. Nu trebuie să vă alarmaţi, acest blog nu conţine viruşi şi nici nu încearcă să vă fure informaţii confidenţiale. Dacă aveţi Firefox, ca browser, Tools -> Options -> Security -> Debifezi ‘Block Reported attack sites’. Mai multe informaţii găsiţi pe aici. Se pare că şi în august 2010 au mai fost probleme din acestea, mai multe detalii găsiţi aici. Mesajul “Paginile de atac încearcă să instaleze programe care fură informații private, vă folosesc calculatorul pentru a ataca altele sau pentru a-i produce pagube. Unele pagini de atac distribuie intenționat programe rău intenționate, dar unele sunt compromise fără știrea sau permisiunea proprietarului lor.” nu reflectă conţinutul blogului, care nu face nimic din toate acestea. Dovada este analiza site-ului, pe care o găsiţi aici. Puteţi analiza şi singuri un site folosind http://www.siteadvisor.com/sites/traflab.com. În concluzie, aveţi mai multe variante: (i) ignoraţi mesajul (click pe ‘Ignoră acest avertisment’); (ii) schimbaţi setările la Firefox; (iii) folosiţi alt browser; (iv) aşteptaţi să treacă avertismentul. Periculoase mai sunt anumite idei pentru unii. Dar, nu vă fie frică/avertismentul şi autorii lui pică.
Un site cu multe articole interesante este http://culianu.wordpress.com/. Acolo am găsit câteva documentare, din care o parte sunt mai jos. Acestea prezintă o altă faţă a lumii în care trăim, aspecte la care, poate, nu ne-am fi gândit.
Despre sclavia moderna:
Gold Futures – Rosia Montana. (Comentariul profesorului John Medaille - The Midas Touch):
Un celebru, la vremea lui, membru al CC al PCUS, Tomski, zicea în 1922, nu fără umor negru, că lor, comuniştilor ruşi, li se aduc acuze din Vest cum că ar fi instaurat regimul unui singur partid. Ei bine, zicea Tomski, „lumea se înşală, pentru că la noi sunt mai multe partide, numai că unul stă la putere şi celelalte în închisoare”. Trecând peste faptul că peste câţiva ani Tomski îngroşa rândurilor deportaţilor în Gulag, vorbele lui sunt îndeajuns de ilustrative pentru situaţia de după 1945 din mai tot spaţiul est-european, aflat sub stăpânire sovietică. Până la moartea lui Stalin, în ’53, procesul sovietizării a fost un experiment controlat, în care cizma a apăsat progresiv pe grumazul firav al democraţiilor estice, şi-aşa distruse de război. În afară de Iugoslavia lui Tito şi de Albania lui Enver Hoxha, care au intrat imediat după ’45 într-un process direct şi accelerat de sovietizare, toate celelalte ţări peste care se lăsa încet Cortina de Fier au plecat spre comunism târâş. De bază a fost „tactica frontului naţional”, prin care comuniştii debarcaţi de la Moscova imediat după cucerirea ţărilor lor de către Armata Roşie trebuiau să creeze alianţe cu social-democraţii, în cazul românesc cu aripa Rădăceanu-Voitec, să-şi hărţuiască cu sprijinul direct, dar discret la început, al consilierilor sovietici şi agenţilor NKVD adversarii politici, să măsluiască alegerile şi să preia puterea printr-un joc de-a democraţia burgheză. Apoi, urma preluarea ministerelor-cheie (Apărare, Interne, Justiţie), eliminarea monarhiilor unde era cazul, adoptarea unor constituţii republicane, naţionalizarea şi arestarea vechilor elite. Din Polonia până în România, lucrurile au stat aproape identic şi toată această mişcare a fost efectul prudenţei lui Stalin, care-si dorea păstrarea cât mai mult timp cu putinţă a alianţei cu anglo-americanii din teama, istorică pentru un ţar, fie el şi comunist, de a nu putea instaura pacea după câştigarea unui război. La noi, unul dintre personajele-cheie ale acestei tranziţii de la dictatura antonesciană la dictatura proletară a fost celebrul dr. Petru Groza sau, dacă vreţi, Pătru, cum îl alinta Dej. Oricum, Groza a fost un personaj. Ardelean, vanitos, dandy de provincie, bancher şi om de afaceri din Deva, fieful său electoral şi de business, unde avea afaceri înfloritoare şi unde şi-a construit o vilă impresionantă, Groza a fost un apropiat al lui Averescu şi, ca să-l cităm pe Iorga (nu neapărat fiindcă ar avea dreptate), unul dintre „fripturiştii” săi de nădejde. În 1927, la doar 35 de ani, Petru Groza era deja cel mai tânăr ministru al Lucrărilor Publice din Guvernul Averescu şi, în plus, făcea gesturi eroice contra corupţiei interbelice. S-a luptat cu Regele Ferdinand şi a obţinut semnătura sa pe actul de demitere a şefului Direcţiei Generale din minister, un anume inginer Bănescu, care trăgea bani din bugetul statului sub pretextul că sunt destinaţi unor lucrări imaginare la palatal Peleş şi la construirea unui drum între Constanţa şi Balcic, lucrări puse pe seama rugăminţilor speciale ale Reginei Maria. După cârcoteli şi nazuri, Ferdinand e forţat de documentele puse sub nas de Groza să-l demită pe Bănescu, fost coleg de şcoală cu Brătienii şi amic bun de-a lor, dar şi să-l scoată de la suflet pe tânărul ministru, care, la rândul lui, pare-se că s-a supărat irevocabil pe ideea de monarhie.
Preluare din „Academia Caţavencu”, nr.19/2009, autor Alin Ionescu.
Am descoperit recent un foarte interesant material pe http://www.descopera.ro/, material numit ‘Top 10 filme cu Mafia în rolul principal’. Iată-l mai jos.
In imaginarul colectiv, Mafia s-a impus mai degraba gratie Hollywood-ului, imensa masina de creat vise si eroi (si miliarde de dolari), decat anchetelor de investigatie din presa care sa de-a seama de profilul real al crimei organizate. In industria de entertainment, estetica si fascinatia uratului au functionat ireprosabil, iar mare parte a celor mai bune filme realizate vreodata au Mafia in rolul principal. Hai sa vedem care sunt acestea si sa descoperim povestea adevarata din spatele lor.
10.) American Gangster (2007)
Regia: Ridley Scott Distributie: Denzel Washington, Russel Crowe, John Ortiz
Sinopsis: In 1968, dupa moartea bossului mafiei negre din Harlem, Ellsworth Raymond "Bumpy" Johnson, fostul sofer si om de incredere al acestuia, Frank Lucas (Washington), ii preia afacerile si devine cel mai mare distribuitor de heroina din SUA, gratie unei ingenioase filiere care traficheaza droguri din Vietnam, prin intermediul avioanelor US Army implicate in razboi, si din Thailanda, direct de la surse, fara intermediari. Richie Roberts (Crowe), un detectiv fara scupule, reuseste in cele din urma sa darame imperiul lui Lucas.
Povestea adevarata: Sterling Johnson, procurorul specialist in narcotice care a participat la arestarea si procesul lui Lucas, descrie filmul ca fiind "1% realitate si 99% Hollywood", adaugand ca adevaratul Lucas era un tip extrem de violent, vicios si fara valori - exact opusul portretului realizat de Washington. Frank Lucas si-a desfasurat afacerile numai prin intermediul familiei (toti fratii si verii sai au fost implicati in traficul de droguri) si a avut numeroase conexiuni cu mafia siciliana si mexicana. A castigat aproximativ 60 de milioane de dolari, pe care i-a investit in cladiri si proprietati. A fost arestat in 1975; initial, a fost condamnat la inchisoare pe viata, dar pentru ca a colaborat cu F.B.I.-ul, a intrat in Programul de protectie a martorilor si a facut doar 5 ani de carcera.
Orice înjurătură, aruncată de orice tembel care are probleme, este prezentată de RealitateaTV ca vocea ‘boborului’. Pe tot parcursul zilei de 12 septembrie 2010, Antena3 şi RealitateaTV dădeau huiduielile rătăciţilor care au transformat o sărbătoare a românilor într-un spectacol grotesc, de şobolani care nu au nici un respect pentru istoria naţională. Mi-a rămas în memorie un cetăţean, cu steaua bolşevică în frunte, care urla ceva de genul: “Pe Ceauşescu l-au împuşcat pentru nu ştiu câte miliarde!”. Se înţelege de aici că, pe ăştia de azi, trebuie să-i spânzurăm, România având o datorie externă ceva mai mare, probabil (cel puţin aşa susţinea respectivul). Cum nu este singurul care gândeşte astfel, ar trebui lămurită problema: cine şi de ce l-a împuşcat pe Ceauşescu? Înainte de asta, însă, ar mai trebui spus că, pe aici, prin mediul rural, tot soiul de ‘intelectuali’ cu nudul în creier, fac o asiduă propagandă bolşevică, inclusiv în cadrul orelor de curs. A vorbi pe aici de dictatura comunistă este echivalentul unui sacrilegiu la adresa Dumnezeului locuitorului pentru care gândeşte RealitateaTv sau Antena3. Pentru mulţi de pe aici, şi nu numai, libertatea este o noţiune vagă, din care locuitorul Moldovei nefurată de ruşi a înţeles că se poate fura fără probleme, se poate să nu plăteşti nimic din ce câştigi la stat, dar pretinzi ca acest stat să te ajute. În ţările civilizate, orice impozit plătit se întoarce, într-un fel sau altul, în beneficiul tău. În România, orice impozit plătit este folosit pentru a-i ajuta să nu moară pe evazionişti. Adică, tu, fraierul de cetăţean corect, îţi plăteşti taxele şi impozitele la zi. Beneficiezi numai tu împreună cu alţii în aceeaşi situaţie de modernizarea societăţii? Poate în Germania. În România, de asistenţă medicală beneficiază tot ‘boborul’, indiferent că a cotizat sau nu la sistemul de sănătate, şoselele sunt folosite de toţi, indiferent dacă au rovinietă sau nu, sistemul de învăţământ e acelaşi pentru toţi, indiferent dacă au sau nu datorii la plata taxelor şi impozitelor. Dacă adăugăm la aceasta neplata amenzilor de către populaţia contravenţională a României (aproximativ 5%; înmulţiţi 5% din 22.000.000 cu o amendă minimă de 200 lei şi vedeţi ce sumă obţineţi bugetari cu salariile tăiate) realizăm imaginea gri dintr-o Românie guvernată de un Parlament iresponsabil. Acel bolşevic ce urla la Ţebea poate nu ştie cât a furat Vîntu, cât se cheltuieşte cu două Camere parlamentare, cât a furat Adrian Năstase şi gaşca lui etc. Nu aud pe liderii de sindicat plângându-se de corupţia din sectoarele bugetare, nu-i aud pe liderii de sindicat vorbind despre o justiţie în folosul naţiunii, nu-i aud pe liderii de sindicat vorbind de proiecte europene la care să fie părtaşi. Aceşti indivizi nu ştiu decât să urle despre ‘hoţia portocalie’, de parcă cea ‘galbenă’ sau ‘roşie’ n-a existat. Nu i-am auzit pe liderii de sindicat să-l întrebe pe Tăriceanu, demolatorul echilibrului financiar din România, de unde avea bani pentru mărirea pensiilor, pentru pensiile de lux sau pentru mărirea numărului de bugetari. Sindicatele nu oferă soluţii, dar au pretenţii. Dacă în Japonia liderii de sindicat dau la ‘şaibă’ cot la cot cu muncitorii, la noi liderii de sindicat dau din gură la tembeliziunile mogulilor la umbra unor averi imense. Nu poţi avea o ţară în regulă în condiţiile în care parlamentarii nu răspund nici într-un fel pentru activitatea lor, în aceeaşi situaţie fiind alte categorii de bugetari. Când Tăriceanu arunca banii pe investiţii care nu se justifică, pe clientela politică liberală şi pe alte aiureli, cine l-a oprit? Nimeni. Pe atunci ‘boborul’ avea pâine şi circ. După guvernarea de rahat Tăriceanu a rămas doar cu circul ‘Crin Antonescu”. Au şi guvernanţii de azi păcatele lor, dar pe lângă ‘crimele economice’ ale guvernării PNL+PSD acestea sunt mizilicuri. Revenind la întâmplarea de la Ţebea, Ceauşescu a fost ucis de ‘prietenul’ Ilici (sunt documente în acest sens), dar existau motive temeinice pentru a fi condamnat la moarte (nu contest verdictul, ci modul în care s-a desfăşurat procesul): a demolat satele româneşti; a înfometat acest popor blând şi paşnic; ne-a ţinut în frig şi întuneric, mai rău ca pe nişte animale; a izolat România de lumea civilizată etc. Dar cum poţi să le spui toate acestea unor rătăciţi care au ochii, urechile şi gura ocupată cu ‘dictatura Băsescu’. Pentru aceste specimene Tătucul este totul. El dă bani, el ia, el face, el desface. Ei stau în crâşmă şi aşteaptă ajutoare. Nu ştiu o meserie, nu se pricep la nimic, nu caută, dar statul trebuie să le dea. De unde să ia statul banii? De la cei harnici, talentaţi, cu şcoală. Aceştia plătesc pentru toţi rătăciţii care nu trebuie să moară. Atâta vreme cât statul român va fi doar un azil pentru handicapaţi, în care cei care muncesc vor plăti pentru toţi, România este şi va fi o ţară de mâna a doua. Capitalismul autentic înseamnă concurenţă, în limitele legii, şi de aici progresul. Ori ‘boborul’ cu creierul spălat de bolşevici nu vrea concurenţă. Cetăţeanul ‘turmentat’ vrea să fie sigur că, chiar dacă stă cu braţele încrucişate, cineva îi va plăti consumaţia? Ce să se complice să înveţe o meserie, să se recalifice, să fie util societăţii, nu o povară pentru aceasta!? Hai pesedişti şi penelişti, împuşcaţi-l pe Băsescu. Acesta este vinovat, electoratul vostru nu are nici o vină. Până când va fi o democraţie bananieră în această ţară, tanti România?
Dacă eşti bugetar şi ai chef să arzi gazul la servici, cu un calculator conectat la Internet în faţă, există o metodă de a ascunde ceea ce faci de fapt. De exemplu, dacă tu ‘munceşti’ din greu la site-uri de dimensiuni 90-60-90, poţi avea pe ecran, dacă este nevoie, statistici în Excel, care maschează formele interesante de relief. Pentru toate acestea există http://www.vanishd.com/. Acesta este un site care îţi permite să deschizi două pagini de Internet una peste alta. Cea de sus este acoperirea, iar cea de sub ea este site-ul pe care vrei să-l urmăreşti fără a fi observat de ochii indiscreţilor din jur. Chestia asta se face prin intermediul unei ferestre customizabile care poate fi minimizată la dimensiunile unui pointer de mouse, astfel încât să nu se mai înţeleagă nimic din ea, sau poate fi mărită cât tot ecranul, când nu e nimeni prin zonă. Sau poate fi închisă de tot prin simpla deplasare a mouse-lui în afara paginii. Dacă nu prea dă bine în birou să maschezi tot cu o pagină de net, Vanishd îţi dă posibilitatea să acoperi ecranul cu un document preselectat, fie în Word, fie un document în PowerPoint. Serviciul este gratuit şi nu presupune nici un download. Singurele probleme sunt acelea că nu este suportat de browser-ul Firefox 3 şi că Vanishd nu o să-ţi poată deschide adresele de e-mail de pe Gmail şi Yahoo!
Câţi mitocani şi gură-cască are România, mai ales România lăsată moştenire de un cizmar analfabet, s-a văzut în cei 20 de ani în care un paranoic, Corneliu Vadim Tudor, a spurcat spaţiul public românesc. În cel mai pur stil de ţoapă, vânzătoare de tarabă, acest descreierat ordinar şi-a permis să împroaşte cu lături elita politică, ştiinţifică şi culturală a României. Având în audienţă (semi)analfabeţi şi gură-cască amatori de circ, traficantul de minore Vadim şi-a făcut în fiecare săptămână numărul la tembelizor sau în presa pe care o conduce. În orice altă ţară, acest nebun ar fi fost internat sau, dacă are discernământ, ar fi fost condamnat săptămânal de justiţie, pentru calomniile şi minciunile sfruntate pe care le difuzează în spaţiul public. În România, însă, este adus la tembelizor, pe post de maimuţă de circ, de OTV (cel mai mare număr de prezenţe în ultimii 10 ani), B1TV (locul doi sigur), Antena3 sau RealitateaTV. Ce se poate învăţa de la acest personaj? Nimic util. Înveţi doar să arunci cu noroi, fără să fie nevoie să probezi, să-i faci pe oameni în fel şi chip de urât, cu Biblia în mână. Poate n-ar trebui băgat prea mult în seamă, dar prea este Dumnezeul unor agramaţi de pe aici şi nu numai. Dacă astăzi nu ştim cine e corupt şi cine nu, cine este anchetat de autorităţi pe bune şi cine nu etc., aceasta se datorează şi acestui personaj de rahat, care a infestat opinia publică românească cu tot soiul de aberaţii. Haideţi să ne reamintim câteva momente de ridicol (puneţi masca de gaze pe faţă).
În 1999, PRM-ul susţine pe fată minerida lui Miron Cosma, în mandatul Emil Constantinescu. Fără intervenţia trupelor speciale, mineriada ar fi produs aceleaşi efecte ca în iunie 1990 sau poate chiar mai rău. Mineriada a coincis cu începerea procesului de aderare a României la UE, iar o eventuală ajungere a minerilor la Bucureşti ar fi adus România la o cruntă izolare internaţională. Tot în aceeaşi perioadă, Vadim lansează o minciună sfruntată la adresa lui Emil: Constantinescu are o amantă (Rona Hartner). În 2000, acest paranoic ajunge în turul doi (cât de jos eram atunci!), unde începe să plângă cu lacrimi de crocodil studenţii măcelăriţi de bâtele minerilor în iunie 1990 (pentru a-l ataca pe Ilici). Ceea ce nu a spus acest ‘limbă-în-fundul-dictatorului’ este că revista patronată de el aducea, în acea perioadă, elogii ‘minerilor eliberatori’, care au instaurat ordinea în Bucureşti. Ajungând în prezent, tribunaticul are cel mai jegos limbaj faţă de Preşedintele României, aşa cum l-a avut şi faţă de Constantinescu şi Iliescu. Acest bolnav irecuperabil nu realizează oare că nu poţi jigni 5 (cinci) milioane de oameni, care l-au votat pe respectivul? Sau, cum să ne respecte străinii, dacă noi nu avem un minim respect faţă de şeful statului? Acesta poate fi criticat şi atacat, dar nu în limbajul paranoicului Vadim: “"Elena Băsescu e proastă de dă-n gropi. Ca tat-su"; “"Băsescu este bolnav de cancer la ficat";revista lui Vadim despre Băsescu: “Azi îl vedem şi nu e/ La toamnă va lua muie” (24 iunie 2009); “dictachiorul”; “derbedeul de Basescu”; “idiotul national”; ”nebun in ultimul hal”; “Pazvante chiorul”; “cioflingar”; ”viermele de rahat”; “jigodie”; “Betivane”; “dement”; “stirpitura”; “Basinescu”; ”nu are creier” – “mucii alcolizati din capul lui tuguiat sint creieri?”. Chiar nu are nimeni curajul în această ţară să-l determine pe acest schizofrenic să probeze ceea ce afirmă şi să nu mai polueze spaţiul public românesc? În final un articol de pe blogul lui Ioan T. Morar (Academia Caţavencu):
Un secret medical: Vadim nu-si ia calmante cind apare la TVR Rezultatul de unu la suta pe care-l va lua PRM la localele din Bucuresti, cu acea doamna zaharisita Veninas, sau cum o cheama, il va face pe Tribun sa spumege. La propriu. Asa ca va trebui sa-si ia o doza sporita de calmante. Ca, am aflat din surse sigure, la aparitia cu scandal de la TVR, Vadim nu si le-a luat. Si s-a vazut. Ei, dupa ce va rata, in toamna, si intrarea in Parlament, am scapat de el. Nu va mai fi nimeni obligat sa-i dea spatiu de emisie. Odihneasca-se in pace, in pensie, ca prea a fost agitat. Nici macar nu trebuie sa spun ca textul asta e un pamflet! Ca nu prea e! UPDATE: La Antena trei s-a anuntat ca “Vadim a facut spectacol la TVR”. Daca ala a fost spectacol, atunci inseamna ca si Stan cu Laptopul face analize stiintifice! Iar Gadea predica de la amvon! (30 martie 2008)
De multe ori, avem nevoie să depunem tot soiul de documente pe la tot felul de instituţii. Iar aceasta înseamnă timp, bani şi nervi. Pentru a evita o mare parte din neplăcerile acestor ‘vizite’ la ghişeu, există o metodă rapidă de a obţine informaţii şi documente tipizate în format PDF. Site-ul se numeşte TIPIZAT.COM şi are informaţii, plus modele de documente, pentru tot felul de probleme: înmatriculări, radieri, permise auto, RAR (pentru maşini); extrase carte funciară; depunerea declaraţiilor fiscale în format electronic; cazier judiciar, paşaport, permis port armă (legat de poliţie); cărţi de identitate, serviciul stare civilă, autorizaţii de funcţionare; contabilitate, persoane fizice autorizate, registrul comerţului, cabinete medicale, formulare CNAS etc. De asemenea, este în lucru site-ul e-România, un proiect prin care vom avea acces la toate informaţiile privind, de exemplu, structura economică, socială a oricărei localităţi, infrastructura, plus alte mijloace de a interacţiona cu autorităţile online, nemaifiind nevoie de mica/marea şpagă aşteptată şi oferită funcţionarilor corupţi. Dacă şi justiţia de cacao şi-ar face treaba şi le-ar asigura un loc în celula unui penitenciar, am putea spune că avem o ţară mai curată şi mult mai civilizată.
Cu ceva timp în urmă, căutând ediţii mizere de traduceri sovietice din anii ’50, un anticar bruneţel de trotuar, văzându-mă că mă uit încântat la reproducerea unei gravuri cu Stalin, făcute de un anume Pavlov, un fel de gravor de curte al dictatorului, m-a întrebat dacă mă uit după vreun autor anume. I-am zis că nu şi l-am întrebat aşa, într-o doară, dacă are cărţi scrise de comunişti români, iar el, pe un ton de academician versat, mi-a zis, uimindu-mă complet: „N-a existat, şefu’, nici un comunist român în afară de Pătrăşcanu, dar l-au omorât şi p-ăla”. Am zâmbit. Avea dreptate. Aşadar, Lucreţiu Pătrăşcanu, singurul marxist get-beget al PCR-ului, a fost băcăuan prin naştere şi intelectual din familie, taică-său, D.D. Pătrăşcanu fusese un istoric şi un prozator destul de cunoscut la începutul veacului trecut. Lucreţiu s-a lipit de marxism în facultate, când a şi intrat în partid, unde s-a aruncat vertiginos spre vârful ierarhiei. A umblat pe la congresele Kominternului şi poziţia sa susţinută energic la congresul de la Harkov, din 1928, cum că basarabenii sunt români, a răsunat ca o lovitură de topor la Moscova, dar şi în pădurea de alogeni din fruntea PCR. În 1931 a ajuns deputat din partea unei formaţiuni politice conjuncturale, Blocul Muncitoresc-Ţărănesc. În tulburii ani ’40, Pătrăşcanu a fost un pion politic comunist extrem de versatil pe tabla de joc, având rolul de lider la negocierile cu ţărăniştii şi liberalii pentru răsturnarea regimului Antonescu, pentru a fi apoi ministru de Justiţie în cabinetul Sănătescu. Însă în acele clipe, venise vremea ca fronda lui intelectualistă, marxismul cu ifose teoretice şi, mai ales, românismul imprudent să-i fie scoase pe nas de colegii lui cu preferinţe ceva mai sovietizante. Îl mănâncă în cur să spună în ’46, la un miting al studenţilor de la Cluj, că „înainte de a fi comunist, e român” şi la nici doi ani după, în ’48, e arestat în comun acord de către Dej şi Pauker, care pe vremea aia erau tovarăşi buni. Pătrăşcanu a fost ucis în aprilie 1954, sub acuzaţia de spionaj, la capătul unui proces de tip stalinist în care i s-au aruncat în cap toate zoaiele posibile. În realitate, moartea lui a fost rezultatul unei conspiraţii între grupurile Dej şi Pauker pentru eliminarea singurului intelectual comunist veritabil, pasibil de a deveni un pol de atracţie pentru cei tentaţi de aerul ceva mai respirabil al destalinizării. E, ca să înţelegeţi mai bine, tehnica din Nemuritorul în care, la final, trebuie să rămână doar unul singur. În fond, cam la asta se rezumă lupta proletariatului pentru construirea unei societăţi mai bune şi mai drepte. A fost reabilitat la Plenara din 1968 – după ce, în 1966, se înfiinţase o comisie pentru investigarea, vezi Doamne, abuzurilor din perioada stalinistă. Unele din rezultate au fost puse pe tavă direct de către Ceauşescu, care a încercat şi a reuşit astfel să se debaraseze de vechea gardă dejistă. Săracul Pătrăşcanu, chiar şi mort a fost bun încă o dată pentru comunismul românesc, de data asta în varianta Ceauşescu.
Preluare din „Academia Caţavencu”, nr.18/2009, autor Alin Ionescu.
Suntem în septembrie 2010. Un poliţist de 24 de ani este măcelărit de un infractor ‘scăpat’ de un judecător corupt. Viaţa normală a acestui tânăr este anulată de o sumă de bani. Cât o fi luat judecătorul infractor? 5.000, 10.000 de euro? Atât valorează în România o viaţă. Acum câteva zile s-a descoperit că o grupare formată şi din avocaţi făceau ilegalităţi imobiliare de milioane de euro de mulţi ani. În SUA poliţiştii sau procurorii devin eroi locali sau chiar naţionali atunci când îşi fac bine treaba. În România cu o justiţie de rahat şi o societate asemenea, orice act de corectitudine sfârşeşte prost pentru cel care-l face. Ajungi pe un pat de spital şi te întrebi, probabil, de ce n-ai luat şi tu şpagă. Tot acum câteva zile, în Italia, doi românaşi care au bătut doi italieni s-au trezit la uşă cu întrega comunitate locală. Aşa ceva n-ai să vezi în România. Aici dacă eşti ucis pe stradă nimeni nu se bagă. Nici atunci, nici după. Românaşul OTeVizat va căsca gura o noapte întreagă la ţigănuşul Diaconescu, dar nu va veni la uşa infractorului ca acei italieni demni de tot respectul. În comunitatea lor violenţa a fost adusă de români şi ei nu suportă aceasta. Chiar mafia italiană are reguli stricte. Nu eşti ucis dacă nu ai legătură cu Mafia. Oare cum arată o plimbare noaptea prin cartierul Ferentari? Dar prin Tîrgovişte (locul unde tânărul poliţist a fost adus în comă) sau Brăila? Judecătorii sunt independenţi. Care este rezultatul? România plăteşte la greu milioane de euro ca urmare a hotărârilor judecătoreşti aberante, infractorii sunt liberi, nesiguranţă mai mare nici că a fost în România. Ce face CSM-ul turnătoarei la Securitatea bolşevică Florica Bejenariu? Nimic. Nici un judecător nu a fost sancţionat, deşi se moare în România din cauza lor. Ce face Predoiu, ministrul Justiţiei, ruda lui Tăriceanu? Nimic. Plimbă nişte coduri, care nu înseamnă nimic dacă nu sunt şi aplicate. În România sunt legi, numai că nu le aplică nimeni. Ne aflăm într-o mlaştină morală, în care binele şi răul nu se mai diferenţiază. Poliţişti corupţi, parlamentari corupţi, judecători corupţi care nu ajung acolo unde le este locul. Rezultatul? Mor cei buni, cei inocenţi, cei fără vină. Iar în acest caz nu se poate vorbi de progresul unei societăţi. Un judecător corupt este mai periculos decât cel mai periculos infractor deoarece prin acest judecător pătrunde răul în sistem. În SUA un asemenea specimen este trimis în aceeaşi celulă cu fosţii lui clienţi. La noi nu se întâmplă nimic. Viaţa merge înainte. Mahalaua imensă din România are alte probleme. Faţă de acei italieni care au lăsat totul pentru a-şi apăra comunitatea de infractori, românaşul votant de trandafiri se mulţumeşte cu creierul spălat de Antena3, RealitateaTV sau OTV. Aceste posturi gândesc pentru el. În comunitatea lui trebuie să vină Băsescu să-i redea demnitatea civică. Nivelul lui de civism se reduce la mica şpagă pe care o dă periodic pe unde apucă. De exemplu, pe aici toate problemele se rezolvau (şi se rezolvă) la crâşmă. Acolo este locul unde se încheie afacerile. Acolo este locul unde orice hoţ inspiră teamă poliţistului sau expiră cuvenita şpagă, eventual după. România are neşansa să vină după secole de ocupaţie turcească sau rusească. Aceste imperii ale răului erau bolnave de corupţie şi lipsă de spirit civic. Şi ne-am îmbolnăvit în timp. Orice încercare de vindecare sfârşeşte prost. Dacă încerci să fii corect, vei fi împroşcat cu noroi la tembelizor. Ţiganii de la OTV văd în spatele oricărui procuror, care-şi face treaba şi se luptă pentru ca infractorii să fie pedepsiţi, interese obscure. Ţigănuşul Diaconescu este curat ca lacrima, doar că ONU, NATO sau Alianţa Marţienilor îi vor răul. Adrian Năstase n-a luat şpagă în viaţa lui. Dar nu vrea la tribunal. Un proces în care şi-ar putea dovedi nevinovăţia nu se poate pentru fostul membru al găştii lui Nicu Ceauşescu. Dar PSD-ul are 38% preferinţe de vot, după ultimul sondaj (real?). Românaşii aşteaptă să le facă o justiţie corectă extratereştrii. În acest timp ei votează PSD-ul. Pentru ei corupţia pesediştilor nu contează, aşa cum nu contează nici viaţa tânărului poliţist adus în comă de o societate care nu reacţionează la rău. Indiferenţa celor buni este MULT mai primejdioasă decât acţiunea celor răi.
În cazul în care deţineţi un webcam, există o aplicaţie gratuită care face o grămadă de chestii utile. Pentru cine nu ştie, webcam-ul este un fel de cameră web, cu ajutorul căreia îţi supraveghezi interiorul locuinţei, atunci când eşti plecat. Programul se numeşte Yawcam, denumire care vine de la Yet Another Webcam Software. Este gratuit şi are câteva caracteristici utile şi importante: 1. Poate fi setat să captureze imagini (fie video, fie numai snapshot-uri) în mod normal sau doar la detectarea unei mişcări prin faţa camerei – Motion Detection. 2. Acest Motion Detection are şi un Motion Events unde se memorează toate evenimentele, 3. Precum şi posibilitatea de a trimite un e-mail către o adresă prestabilită la detectarea unei mişcări. 4. Poate fi programată să captureze între anumite ore sau în anumite zile ale săptămânii. 5. Are un „Hide ar startup” astfel încât, dacă vreun ‘hoţ’ porneşte computerul, va fi ‘capturat’ automat fără să-şi dea seama. 6. Face video streaming, adică pune imaginile în timp real pe Internet. 7. Pentru asta are şi un webserver încorporat, 8. Unde imaginile pot fi accesate la liber sau contra unei parole. 9. Ştie şi FTP Upload. 10. Îţi arată şi view-erii care îţi urmăresc webcam-ul pe site-ul respectiv. Poţi seta un număr maxim de wiew-uri.
Aici, la porţile Orientului, sau, dacă vreţi, la periferia Occidentului, înainte de a fi PRO, eşti mai degrabă ANTI. Cred cu tărie că nu găseşti 3 (trei) idei majore cu care să fie de acord în totalitate peste 80% dintre români. Suntem mai degrabă ANTI. În 1989, ‘boborul’ a fost ProOccident, adică a vrut să trăiască precum occidentalii. Numai că, atunci când şi-a dat seama că trebuie să muncească mai mult şi mai bine, să nu fure, să nu fie corupţi, mulţi românaşi au devenit AntiDemocraţie, plângând după biciul dictaturii. Un alt exemplu ar fi curentul AntiŢigani. Legat de aceştia, subiectul acestui prim ‘AntiBlog’, ar fi de lămurit câteva neclarităţi. Ţiganii nu sunt urâţi pentru culoarea pielii. Dacă nu eşti ultimul beţivan analfabet sau cetăţean peremist din spitalul Vadim, probabil că nu culoarea pielii este motivul pentru care nu-ţi plac. Discriminare înseamnă o (pre)judecată după un criteriu fix (culoarea pielii, naţionalitate, defect fizic etc). Ţiganii nu sunt iubiţi din alte motive, care nu înseamnă discriminare. Ori, logica unor semidocţi care apar la tembelizor este total greşită atunci când consideră că ţiganii sunt urâţi pentru că sunt ţigani. Nu, stimaţi tovarăşi şi ‘preteni’ ai ţiganilor, ei sunt marginalizaţi din aceleaşi motive pentru care orice societate umană izolează hoţii, criminalii, infractorii în general. Aceasta nu înseamnă că toţi ţiganii sunt infractori, dar peste 90% dintre ei sunt o povară pentru orice comunitate. Nu contribuie cu nimic la bugetul public, dar: folosesc drumurile publice, folosesc terenuri care nu le aparţin, mizeria pe care o lasă în urmă trebuie curăţată, beneficiază de asistenţă medicală etc. Pentru tot soiul de palavragii care apar la TV nu pare a fi clar că, în orice ţară, fiecare cetăţean contribuie la progresul acelei ţări, prin ceea ce poate produce. Ţiganii ce produc? Marea majoritate nimic, doar consumă resurse, iar o parte însemnată produc următoarele: crime, violuri, tâlhării, infracţionalitate în general. Nesiguranţa şi insecuritatea din România nu se datorează numai ţiganilor, dar fără ei ar fi cu MULT mai sigură, ca ţară, România. Franţa care expulzează ţigani nu trebuie condamnată, ci înţeleasă. Nimeni nu-i doreşte pe aceşti indivizi fără credinţă (ţiganii nu au nici un Dumnezeu, singura specie de oameni fără Dumnezeu), fara nici o educaţie, fara nici un respect pentru proprietatea celuilalt, pentru mediu, pentru viaţa şi integritatea fizică a aproapelui. În societatea românească sunt mari pretenţii: să nu fii violent faţă de soţie, faţă de copii, faţă de animale. Ţiganilor (care-şi maltratează copii, îi trimit la cerşit, nu-i dau la şcoală, îi căsătoresc la 12 ani) cine le pretinde să respecte legile acestei ţări? Se face mare tam-tam de folosirea limbii maghiare nu ştiu pe unde. Dar ţiganii care trăiesc din furat, care defrişează paduri, care-şi construiesc palate fără autorizaţie, ei bine, aceştia nu se văd. România exportă infracţionalitate cu ajutorul ţiganilor deoarece aceştia trăiesc în afara legilor ţării. Au regi şi împăraţi, deşi România este republică şi are un SINGUR preşedinte. Regulile de circulaţie nu sunt valabile pentru ţigani. Ei sunt un stat în stat. Până când aceste ghetouri ţigăneşti nu vor intra în legalitate, ţiganii vor fi urâţi de o bună parte a populaţiei acestei ţări. Nu ţiganii trebuie integraţi, ci ei trebuie să se integreze. Nu UE a integrat România, ci România s-a integrat în UE. Autorităţile române trebuie să impună aplicarea legilor ţării şi ţiganilor, care consumă din resursele ţării şi produc numai probleme. Revenind la blogul ANTI, acesta se numeşte Campania Anti Ţigani. Un citat de pe acest blog, legat de moartea handbalistului Marian Cozma: „Dragi romani , ieri am pierdut un mare sportiv roman... o speranta a handbalului Romanesc , numele acestui baiat tanar este Marian Cozma. Legitimat la clubul maghiar MKB Vesztprem tanarul handbalist a petrecut nasterea unui copilului unuia dintre colegii acestuia la un local denumit Patriota . In acelasi local se mai aflau si un grup de aproximativ 30 de Tigani ! Acestia au avut ceva cu grupul Romanului inca de la inceput ... la un momendat 3 dintre acestia au inceput sa o agreseze pe sotia lui Marian acesta intervenind in conflict a fost lovit cu un scaun in cap ... Tiganii incercand sa ii scoata afara pentru a se rafui pe Maria si colegii lui ... acestia l-au injunghiat pe marian shi cei 2 colegi ai lui de cateva ori.. Marian fiind injunghiat in inima de 3 ori de catre 2 dintre tigani iar colegii lui au suferit mai multe plagi prin injunghiere in zina rinichilor si a spatelui . Marian a fost resurscitat timp de 40 de minute dar nu s-a mai putut face nimic pentru acesta. Acum vine adevarata intrebare ... Daca nu reactionam ce se va intampla cu tara noastra? ... Vom ajunge sa fim linsati ca acest tanar? Condoleante familiei indurerate .”
În 16 septembrie 1998, apărea în ‘Monitorul de Cluj’ articolul „M-am săturat de România”, autor Sabin Gherman. Dacă acceptăm că trăim într-o ţară liberă, putem citi şi astfel de texte. Iar aprecierea o poate face fiecare după nivelul de educaţie, de cultură, de civism. După părerea mea, Sabin Gherman greşeşte atunci când confundă România cu ţiganii din Ferentari. Suntem mai mult decât spune Gherman şi mult mai puţin decât cred unii ‘românaşi verzi’. Citind acest text, din 1998, realizezi catostrafa politică realizată de Ilici Iliescu în cei opt ani de domnie. În 1998 eram NIMENI! Acum suntem ceva mai mult, poate. În dictatura comunistă eram Etiopia Europei, ţara în care se murea de foame (grânarul Europei !!?), acum chiar şi ciudaţii de la zeroTV au ce băga în gură, pe lângă alcoolul oferit de ţigănuşul Diaconescu, pentru a-i face să vorbească. În 1998 eram ţara în care orice mafiot putea cumpăra o fabrică pe nimic şi apoi s-o vândă la fier vechi. În 1998 eram departe de lumea bună a Europei. Ilici, în principal, ne băgase cu totul în Uniunea Rusia-Belarus. Astăzi suntem în UE. În 1998, oraşele României erau cenuşii, precum un bloc de locuinţe comunist. Acum parcă este un pic altfel. În 1998, multe vedete nici nu auziseră de România. Astăzi cele mai mari nume ale Terrei vin în România. Acesta era o parte a contextului. Sabin Gherman a găsit ideea, dar a greşit titlul. Corect este “M-am săturat de comunişti”. Pentru această ţară şi viitorul ei, ciuma roşie a însemnat cel mai mare rău posibil. Ne-a îndepărtat pentru zeci de ani de lumea occidentală. Datorită lui Ilici şi clicei bolşevice, România a fost vreme de zeci de ani în zona gri a civilizaţiei. Nu ştiu dacă vom ieşi repede din această zonă, dar sunt şanse. Iar aceste şanse sunt mult mai mari decât atunci când hoardele de mineri aduse de Ilici instaurau ‘democraţia bâtei’. Dar iată şi textul care a stârnit numeroase comentarii la acea vreme.
Cum vă spuneam în episodul trecut, succesul lui Stalin n-a fost nici pe departe datorat exclusiv cruzimii sale, ci unei stăpâniri perfecte a artei disimulării şi a tuturor tehnicilor intrigii, învrăjbirii în sistemele ierarhice de putere. A intuit ca nimeni altul şi apoi şi-a perfecţionat din mers arta de a induce o suspiciune generalizată între toţi colaboratorii. Paradoxal, Hruşciov, succesorul, rivalul şi colaboratorul său, n-a fost capabil să-l detroneze decât postum, în celebrul raport al Congresului al XX-lea al PCUS, când a şocat audienţa cu raportul secret în care dezvăluie crimele stalinismului la care, evident, participase din plin. Două congrese mai târziu, Hruşciov îl scotea pe Stalin şi din mausoleul din Piaţa Roşie. Pravda din 31 octombrie ’61 scria negru pe alb în articolul 2: „Se consideră inoportună menţinerea sicriului lui I.V. Stalin în sarcofagul mausoleului, întrucât încălcările grosolane de către Stalin ale învăţăturii leniniste, abuzul de putere, represiunile în masă cărora le-au căzut jertfă oamenii sovietici şi alte acţiuni în perioada cultului personalităţii fac imposibilă rămânerea sicriului cu corpul său în mausoleul V.I. Lenin”. Ca să înţelegeţi totuşi mai adânc chestiunea asta cu comunismul şi leadership-ul lui, trebuie adăugat că după ce Stalin murea în biroul său de la Kremlin, pe 5 martie, după ce făcuse pe 1 martie un atac cerebral şi fusese lăsat fără doctori cu complicitatea întregului Birou Politic al PCUS, încep luptele pentru succesiune la vârful partidului. Hruşciov câştigă pe 7 septembrie, iar pe 23 decembrie, Lavrenti Beria este executat. Hruşciov nu era altceva decât un nou Stalin. Dacă Beria ar fi câştigat puterea, fiţi sigur că ar fi făcut la fel, rescriind istoria pe gustul său. Fiindcă, vorba lui Hruşciov, cine deţine puterea trecutului deţine puterea asupra viitorului şi cine deţine puterea asupra viitorului controlează prezentul. În aceste momente, autocratul deschide supapa admisiei de cadre noi în sistem, promovează o nouă garnitură de lachei, ale căror prospeţime şi apetit pentru putere îi obligă la loialitate necondiţionată. Una dintre cheile exercitării puterii în sistemele de leadership totalitare, strict ierarhizate, este această tehnică de epurare periodică a elitelor din motive de securitate a statutului dictatorului. Ceauşescu îi rotea, Stalin nu se mai complica, îi omora sau îi făcea să se sinucidă. Orice colaborator învechit, chiar dacă a dat dovezi constante şi indubitabile de loialitate, devine suspect pentru simplul motiv că ajunge să fie prea familiar, uneori prea amical, ştie multe şi se obişnuieşte cu gustul puterii. Or, conservarea puterii presupune păstrarea în orice moment a capacităţii de a decide cine participă la ea. Cei mai mari duşmani ai liderilor comunişti au fost apropiaţii lor şi asta pentru că, în sistemele oligarhice ale aparatului de partid, puterea se baza pe un sistem cu circuit închis şi pe o mistică rituală a deciziilor. „Apără-mă, Doamne, de duşmani, că de prieteni mă păzesc singur!” a fost regula pe care Stalin a păstrat-o cu sfinţenie.
Preluare din „Academia Caţavencu”, nr.17/2009, autor Alin Ionescu.
Nu ştiu dacă aţi avut ocazia să întâlniţi, dar există genul de ‘hoţ’ pudic, pentru care moralitatea începe de la sânii dezveliţi şi se termină la primul tun financiar. Îmi trezeşte şi acum amuzamentul reacţia unei cucoane de vârsta a şaptea care se arăta foarte indignată de ţinutele sumare, şi nu numai, ale unor personaje TV. “Dar furtul din banul public, hoţia generalizată, corupţia din România nu vă deranjează?” am întrebat-o. Răspunsul a fost un “NU” clar, ceea ce demonstrează că un Adrian Năstase şi-a permit să fure statul în ultimul hal deoarece, nu-i aşa, virginalele din justiţie şi virgineii din România i-au permis s-o facă. Aşa-zisa lume conservatoare de la noi, formată din gură-cască şi inculţi de primă mână, se arată foarte iritată de nudul expus, dar nu reacţionează în nici un fel la jaful comis chiar de cei de lângă ei sau la nudul din creier. Economia România a fost rasă în ultimii 20 de ani şi pentru că, într-o ţară de manelişti şi gură-cască, atitudinea civică nu există. Dacă Bombonel ‘cumpăra’ ziarişti cu cadouri de 100 de euro, ce aprecieri se pot face asupra moralităţii din România? Pentru frigide şi frigizi, care se excită numai la vederea euroilor, urmează 21 de legi ciudate despre sex, pentru a realiza o comparaţie corectă între România obiceiurilor libere şi alte zone rău famate ale Terrei. Respectivele legi le-am găsit pe blogul http://dan-blog.ro/legi-despre-sex.html.
1. În majoritatea statelor islamice este legal să faci sex cu o oaie, dar nu îi poţi mânca apoi carnea.
2. În Liban, bărbaţii au voie să facă sex cu animalele, dar numai dacă acestea sunt de sex feminin. Pedeapsa pentru sex cu un animal mascul este moartea.
3. În Bahrain, ginecologii pot consulta o pacientă uitându-se la organele ei genitale … printr-o oglindă.
4. Musulmanii nu au voie să se uite la organele genitale ale cadavrelor, iar acestea trebuie acoperite cu o bucată de lemn tot timpul.
5. Pedeapsa pentru masturbare în Indonezia este decapitarea.
6. În Hong Kong, o femeie înşelată are voie să îşi omoare soţul infidel, însă doar cu mâinile goale.
7. În anumite zone din Columbia, mama-soacră trebuie să asiste la prima noapte de amor a fiicei sale/fiului său.
8. În Santa Cruz, Bolivia, bărbaţii nu au voie să facă sex, în acelaşi timp, cu o mamă şi fiica ei.
9. În Maryland, SUA, e interzis să cumperi prezervative de la un automat dacă acesta nu vinde şi băuturi alcoolice.
10. În California, animalele nu au voie să se împerecheze lângă taverne, şcoli sau lăcaşuri de cult.
11. Cuplurile necăsătorite din Florida nu au voie să stea în aceeaşi casă şi să facă sex, însă, dacă cei doi au adrese diferite, totul este permis.
12. Tot în Florida, bărbaţii nu au voie să poarte rochii fără bretele.
13. Legea statului Florida spune că e interzis să faci sex cu un porc spinos. (Vă daţi seama câţi au încercat dacă a fost nevoie să se dea o lege pentru asta?!)
14. E o ofensă publică să faci duş gol/goală în Florida. Tot în Florida, e ilegal să săruţi sânii soţiei tale.
15. În statul american Georgia, jucăriile sexuale sunt interzise.
16. În statul Indiana, un bărbat de peste 18 ani poate fi arestat sub acuzaţia de viol, dacă o pasageră din maşina sa nu poartă pantofi şi şosete.
17. În Massachusetts, SUA, o femeie nu are voie să se afle deasupra partenerului său în timpul actului sexual.
18. În Carolina de Nord nu ai voie să porţi ochelari de soare în timp ce faci sex.
19. În statul American Oregon, nu ai voie să vorbeşti vulgar în timp ce faci sex.
20. Statul Tennessee, SUA, interzice sexul oral (primirea şi prestarea).
21. În New Mexico, SUA, îi este interzis unei femei să apară neepilată în public.
În filmuleţul de mai jos, chiar dacă imaginea este de slabă calitate, vedem ‘raiul femeilor’ din lumea musulmană, bun pentru unii ‘conservatori’ din România.
Prin Moldova, fostă roşie, atunci când zici ceva de Ilici, imediat eşti taxat ca ‘extremist’. Dacă lauzi dictatura comunistă sau îl faci albie de porci pe Băsescu, actualul preşedinte al României, nu-i nici o problemă, extremismul este departe de tine. Iar această caracterizare n-o face ultimul beţivan analfabet, ci oameni cu pretenţii de intelectuali, (de)formatori de opinii democratice, după cum vom vedea mai la vale. O altă prejudecată întâlnită, mai ales la o (fostă?) colegă de serviciu este următoarea: dacă scrii ceva despre unii din învăţământ, imediat eşti taxat că nu lauzi învăţământul românesc, în care lucrezi. Ca să pun lucrurile la punct, nu identific învăţământul din România cu cei câţiva rătăciţi în cătunele patriei, pentru care verbul ‘a cunoaşte’ se conjugă de Paşti şi de Crăciun. Sunt un produs al învăţământului din România, într-o anumită măsură, iar respectul şi consideraţia mea faţă de unii dintre profesorii mei din liceu şi facultate nu are limite. Adică, am tot respectul faţă de oamenii cu adevărat valoroşi, probabil majoritari, din învăţământ. De data aceasta este vorba de două persoane ce lucrează în învăţământul gimnazial din comuna ‘europeană’ Havîrna, a căror capacitate de a face rău este maximă, iar modul lor de gândire trădează lipsa totală de respect faţă de norme şi reguli. Mai grav este faptul că aceştia pot transmite asemenea tipare greşite de gândire generaţiilor tinere. Voi începe cu directorul şcolii Havîrna, sper că mai are această funcţie, prof. Stan Ioan. Numit pe criterii politice, în toamna anului 2009, Ioan Stan n-a dat niciodată prea mare importanţă legilor. Iată dovada, povestită chiar de el. În urmă cu câţiva ani, cineva îi distrugea porumbul cu nişte gâşte. Paguba era, probabil, semnificativă. Unde se duce un profesor în acest caz? La Poliţie, ar spune unii fraieri. Numai că respectivul nu-i fraier să apeleze la lege. Cum pe aici domneşte legea junglei, păgubitul îi prinde gâştele respectivului, beneficiind de ajutorul unui vecin, apoi îi cere daune. Simplu, nu!? Ce să ne încurcăm cu reclamaţii inutile. Altadată, acelaşi profesor era într-un conflict de interese cu o colegă, ambii vizând acelaşi post. Deşi doamna avea prioritate, iar el nici o şansă, mă roagă să-i spun doamnei profesoare că el oricum obţine postul. „Ce rost are?” îl întreb. “Păi, spune-i aşa, măcar să-i dăm subiect de gândire. Doamna oricum este o fire gânditoare, îşi va face ceva probleme!” mi-a apus. Să exploatezi slăbiciunea unui om, să-l faci să sufere, să nu doarmă noaptea, iată ce poate face un ‘intelectual’ de pe aici. De altfel, stimabilul nu cred c-a apelat vreodată la lege, probleme şi le-a rezolvat simplu prin ‘băieţii de cartier’ pe care-i cunoaşte, cei care pot pune la punct pe oricine. Ca fost primar şi veşnic prezent prin barurile comunei, a păstrat legătura cu ‘lumea bună’, la care poţi apela în caz de nevoie. Oricum, pe aici, poliţiştii sunt în plus, sau în minus. De exemplu, mie mi-a propus funcţia de director al unei şcoli de pe aici, pe care am refuzat-o, funcţia, nu şcoala, iar aceasta arată cam ce putere are personajul şi cât de coruptă este societatea românească. Al doilea personaj se numeşte Săcrieriu Adrian Petrică. Profesor de educaţie fizică, absolvent de Academie în Bucureşti. Nici acesta nu dă doi lei vechi pe legile ţării. Pentru el, a merge la tribunal este ceva ruşinos, dar a gândi în cel mai pur spirit mafiot nu-i nici o ruşine. La un moment dat am fost colegi de serviciu şi mai povesteam. Odată, mama domniei sale l-a înlocuit la nişte cursuri prin Şcoala Tătărăşeni (o şcoală de pe aici). Şuhan Valeriu, un alt profesor, i-a vorbit urât mamei respectivului. Ce face în acest caz un profesor din comuna ‘europeană’ Havîrna? Se gândeşte la următorul scenariu: “Ştii ce pot face?”, îmi spune. “Platesc nişte băieţi să-i spargă geamurile lui Şuhan.” Am înlemnit. Nu se poate să cobori atât de jos, oricât de supărat ai fi. Nu poţi gândi în aceşti termeni, dacă ai o minimă cultură democratică, nu mafiotă. Dar, se pare, capacitatea acestui individ de te săpa pe la spate este evidentă. Altădată îmi spune, legat de un alt colg de serviciu al respectivului, profesor de limba engleză: “Dacă voiam, îl desfiinţam. Cunosc multă lume în Havîrna şi puteam să-i pun să nu discute cu el. Îl izolam total.” Şi de data aceasta am rămas lemn. Răul pe care-l poate produce acest individ, mai ales apelând la slăbiciunile sufleteşti ale oamenilor, m-a îngrozit. Iată, dragii mei, cam ce fel de ‘creştini’ sunt pe aici (respectivii se declară creştini), cam cum se gândeşte în această comună din România profundă. De exemplu, acelaşi Săcrieriu Adrian Petrică a încercat mereu să ajungă director prin trafic de influenţă, adică, dacă tot a făcut reclamă politică nu ştiu cărui partid, de ce nu l-ar pune director. Doar concursurile şi legalitatea sunt pentru fraieri. Într-o societate bolnavă, aceşti indivizi o duc bine. Cei care au în spate ‘gaşca’, gloata ignorantă care nu ştie cu ce se mănâncă o funcţie şi care-i linge tălpile primului ‘valoros’ ajuns într-o funcţie. Să nu ne facem iluzii în privinţa generaţiilor care trec prin mâna unor oameni fără norme, reguli, morală. Vor fi după chipul şi asemănarea lor.
Ce nu se vede în filmuleţul de mai jos sunt: gropile din drum, copii de 5 ani pe biciclete pe drumul public, beţivii cu căruţe, cai bătuţi în ultimul hal de tinerii băuţi la anumite sărbători, mizeria de pe marginea drumului, oi care ocupă drumul public, pasările de pe acelaşi drum public, maşini de mâna a şaptea care poluează fonic, gură-cască ce-ţi numără paşii etc. Muzica filmuleţului este din ceea ce se aude pe aici: MANELE.
Într-o perioadă foarte agitată a României economice, în care trei milioane de oameni susţin un buget din care trăiesc 22 de milioane, putem avea multe probleme. De aceea, dacă cineva nu are bani, l-a părăsit ‘jumătatea’, este stresat de ţiganii care-i fură banii, de asistenţa medicală îndoielnică şi toate celelalte, în loc să-l injure pe Băsescu, a cărui singură vină este incapacitatea de a fi ‘dictatorul’ pe care-l descriu ‘ziariştii’ lu’ Felix-Securistul, ei bine, în aceste condiţii grele, în loc să-l tutuieşti pe alesul românilor, chiar dacă eşti din gaşca şantajistului ordinar Roşca Stănescu, poţi juca Travian. Este un joc de strategie, online şi multiplayer. Pe site-ul românesc al Travian sunt peste 10.000 de jucători înregistraţi, iar ca variante, poţi alege să fii dac, roman sau barbar. Dacii sunt descrişi astfel: “Iubitori de pace, aprigi apărători, călăreți excelenți și foarte rapizi.” Iubitori de pace nu prea erau ei, altfel nu i-ar fi ‘deranjat’ pe romani cu incursiunile în sudul Dunării, până i-au scos de tot din sandale şi s-au hotărât să le facă o vizită dacilor. Romanii sunt puşi la locul lor istoric bine definit: “Maeștri ai arhitecturii, soldați de elită și cu unități de infanterie legendare.” Iar barabarii se ştiu, uneori se mai şi văd în acţiune, după cum arată de ‘curat’ localităţile româneşti. Jocul îl începi ca şi căpetenie a unui mic sat, apoi poţi înainta în clasament, fără şpăgi, trafic de influenţă şi toate păcatele românilor, de care este vinovat, evident, Traian Băsescu. Travian-ul e o lume dură, în care eşti atacat tot timpul şi din cauza asta trebuie să te aliezi obligatoriu, ba cu unul, ba cu altul. Uneori, jocul seamănă cu o alianţă de state libere, dar agresive, ca în vechea Grecie, unde Miletul, Athena, Rhodosul şi Samosul se aliau ca nu cumva Sparta să le spargă faţa la toţi pe rând. Travian este o joc de care trebuie să te ocupi, dar cel puţin nu faci mizerie în cetate, ca cei care sparg seminţe de sute de ani pe malurile Dîmboviţei.
Pentru a sustine acest site, copiaza codul urmator si adauga-l pe site-ul tau. Acesta va afisa pe site-ul tau banerul alaturat. Ctrl+C pentru a copia codul