Cum au distrus liberalii învăţământul din România

De câte ori membrii marcanţi ai PNL încep să dea lecţii despre cât de buni sunt ei în scoaterea ţării din criză îmi vine să râd în hohote. Nu fac acest lucru deoarece, datorită lui Tăriceanu care a dublat pensiile la 6.000.000 de pensionari (majoritatea votanţi PSD), dar l-a durut în c…r de 300.000 de formatori de viitoare generaţii, am un salariu mult prea diminuat ca să mai zâmbesc. Dar să revenim la ‘valorile PNL’. Una din aceste valori se numeşte Cristian Adomniţei, fost ministru liberal al Educaţiei. În afară de faptul că intră într-un dialog cu un copil fără a cunoaşte despre ce vorbeşte (vezi numărul stelelor de pe steagul UE), Adomniţei avea probleme cu exprimarea în limba română, fiind ministrul Educaţiei (hă, hă, hă). Acelaşi ‘intelectual de colhoz’ numit Cristian Adomniţei avea, în 2008, afişe electorale pe care scria ‘Iaşul’, nu ‘Iaşiul’ cum ar fi fost corect, doar limba română trebuie stâlcită de ministrul Educaţiei (vezi Câteva reflecţii despre învăţământul gimnazial din România). Dar cea mai oribilă crimă la adresa învăţământului din România, petrecută în Guvernarea liberală, a fost fraudarea masivă a desfăşurării examenelor de sfârşit de ciclu, respectiv Testarea Naţională pentru absolvenţii cl. a VIII-a şi Bacaluareatul pentru absolvenţii de liceu. Şi trebuie să mă credeţi deoarece am fost supraveghetor la câteva examene, dar ceea ce s-a întâmplat în 2007 a depăşit micile fraude care deja începuseră să apară. Era o fraudare oficială, cu ştirea şi acceptul tuturor celor care organizau examenul. Am fost profesor supraveghetor în 2007 la Centrul de evaluare din cadrul Grupului Şcolar Darabani, la probele de Limbă română şi Istorie/Geografie. Totul a început pe la 7 a.m. cu o masă copioasă, din banii strânşi de la părinţi, probabil, la care ‘fomiştii’ din Educaţie au înfulecat zdravăn, ca şi cum n-ar fi mâncat de o lună (tradiţional la români, mai ales când e gratuit). În timpul mesei, secretarul comisiei, parcă, ne sugerează să fim ‘înţelegători’ cu cei care se mai inspiră de la alţii, adică ‘să închidem’ ochii. Se intră în sălile de clasă si nimeresc în aceeaşi sală cu un învăţător cu părul alb, care vorbea o moldovenească de cătun uitat de lume şi care avea clar în minte, probabil de la salamul înfulecat cu jumătate de oră înainte, că elevii pot copia. Din pricina părului său alb şi a situaţiei destul de jenante în care ne-am fi contrat în faţa elevilor am acceptat compromisul, mai ales că m-a asigurat că ‘peste tot este la fel’. A urmat proba la Istoria românilor, atunci când am nimerit cu cineva compatibil, adică o doamnă care mi-a dat dreptate: “Examenul este examen!”. După o oră de examen, am realizat că erau câţiva copii fericiţi, cei care învăţaseră, şi câţiva neajutoraţi, doar aşteptau să copieze, nu!? După o oră jumătate, apare o femeie de servici care ne înmânează o pungă de plastic în care erau ‘materiale didactice’ şi ne-a făcut cu ochiul. Am refuzat s-o iau, iar femeia a pus-o pe catedră. “Poate vă mai gândiţi”, ne-a spus. Ce era în acea pungă? Un pachet de cafea şi un corn, adică un cadou de aproximativ 12 RON. Acesta era preţul ca un copil bun să fie egal cu unul care nu s-a pregătit. Acesta a fost preţul prin care poţi cumpăra un (de)formator de opinie. Atunci când mai era un sfert de oră din timpul acordat, apare vicepreşedinta Comisiei de organizare a Testării Naţionale de la acel centru cu un bileţel pentru o elevă. Nici măcar nu ne-a întrebat pe noi, cei doi supraveghetori, dacă îi permitem să facă aşa ceva. După ce dă biletul unei eleve, o opresc, iau biletul şi-i spun: „Ce ar fi, doamna profesoară, dacă aş merge cu acest bilet la Inspectoratul şcolar?”. S-a îngălbenit şi mi-a spus că a trimis-o Baltă Rodica, profesoară de istorie şi director al Şcolii Havîrna în acea perioadă, pesedistă de frunte pe aici. Probabil, acea elevă era rudă cu stimabila pesedistă sau i-a promis c-o ajută. Revenind la aducătoarea biletului, aceasta îmi ţine o adevărată predică despre cum ‘peste tot se fac astfel de fraude, bla, bla, bla’ şi să rup biletul, spre liniştea ei sufletească. Am rupt biletul, simţind un dezgust profund faţă de situaţia de rahat în care au ajuns examenele în România. Şi stimabila avea dreptate: peste tot era la fel. Cu Adomniţei la minister, frauda era acceptată, tolerată, încurajată. De exemplu, am citit ulterior că, la un liceu din Bucureşti, două doamne profesoare, care au încercat să fie corecte la Bacalaureat, au fost marginalizate de restul comisiei, intimidate, ameninţate chiar de elevii de XII-a mai coloraţi din acel liceu. Aceasta a fost ‘reforma’ liberală, aceasta a fost politica guvernului Tăriceanu, 15% reprezentare parlamentară, cel care a aruncat cu banii în clădiri de şcoli care acum sunt închise, dar a dus frauda în învăţământul românesc la limita grotescului. Rezultatul politicii liberale: învăţământul din România este pe ultimele locuri în UE, deşi în urmă cu ceva ani eram pe primele locuri. Numai că atunci nu se fraudau într-un asemenea hal examenele în România.