26 octombrie 2010

Cum ar fi (a fost) în RPR (Republica Pesedistă România)


Pe măsura trecerii timpului încerc sentimentul că suntem mai degrabă o naţie de sclavi, care plânge după pâinea neagră a dictaturii, decât un popor format din oameni liberi, capabili să facă pe acest pământ o societate democratică autentică. Noi, ţiganii Romei (cum ne numea cu duioşie un parlamentar rus extremist), ne dorim să furăm precum în comunism, dar să trăim ca în Occident. Noi, ciobanii ajunşi manageri, ne dorim să frecăm menta precum în comunism, dar să trăim precum germanii. Noi, foştii comunişti pesedişti, ne dorim să furăm mereu această ţară, dar să nu ne întrebe nimeni de unde avem imensele averi dobândite după decembrie 1989. Noi, liberalii roşii, ne dorim să fim corupţi, dar să nu ne acuze nimeni de corupţie. În circul de c…t, cu politicieni şi ziarişti, a fi procuror anticorupţie este totuna cu a merge pe o frânghie înaltă, fără plasă de protecţie. În ţara aceasta plină de pesedişti, dacă autorităţile anticorupţie îşi fac treaba este răzbunare politică, dacă nu-şi fac treaba, de ce nu-şi fac treaba, se vor întreba tonomatele mogulilor. Sincer, aş crede că actualii guvernanţi sunt incapabili, proşti, rău-intenţinaţi, marionete. Numai că, şi aici este problema, cei care-i acuză sunt nişte politruci de doi bani, murdari de corupţie şi distrugere a avutului public. Pesediştii, de câte ori sunt acuzaţi de ceva, nu aduc dovezi că nu ar fi aşa, ci arată cu degetul spre alţii. Şi ăia sunt la fel. Cum pot ei pretinde să fie crezuţi, dacă această metodă li se poate returna? De ce i-aş crede pe neocomuniştii din PSD, din moment ce toată istoria recentă a României îi condamnă. Nu mai departe de anul 2009, „Academia Caţavencu”, a publicat o serie de articole referitoare la promovarea ‘valorilor’ pesediste pe cuprinsul patriei, încă nepesedizată complet. Iată mai jos un exemplu de model democratic, ce oricând se poate contrapune modelului ‘dictatorial’ actual.

După intrarea la guvernare, PSD Dolj a început să-şi planteze oamenii prin funcţii de conducere. (Se întâmpla în 2009, dar şi azi miza este aceeaşi: lupta pentru ciolan.) Şi uite-aşa ajunge la şefia Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj numita Lelioara Nicola. După cum dau din gură la tembelizor, pesediştii ar fi trebuit să numească în funcţia de inspector şcolar general o personalitate a învăţământului din judeţul Dolj, un om cu titluri şi merite incontestabile. Provizoriu, desigur, până la organizarea unui concurs. Numai că diferenţa dintre vorbe şi fapte e mare la emanaţii pesedişti. Lelioara Nicula era inginer mecanic agricol şi nicidecum profesor, directoare la un amărât liceu agricol din Dăbuleni. Mai mult, cu un an înainte, în 2008, liceul al cărei manager era a reuşit o ‘performanţă’, demnă de un record naţional de incompetenţă: 0 (zero) elevi au promovat bacalaureatul în 2008, în timp ce restul de 100% au reuşit să-l pice. Iar aceste rezultate au venit după ce tovarăşa pesedistă a atras în şcoală, în calitate de manager, numai profesori ‘valoroşi’, apreciaţi cu calificativul ‘satisfăcător’. După o asemenea prestaţie, era normal ca tagma pesedistă să o numească în fruntea învăţământului doljean, doar aşa România va creşte prin ignoranţă şi corupţie. Iar dacă tovarăşii ajung la guvernare, vor găsi în prima lună de mandat ‘valori’ precum această Lilioara Necula ce vor împânzi judeţele ţării, spre deplina victorie a bolşevismului social-democrat în România.

Niciun comentariu: