E simplu, oficial şi final: am ieşit în afara realităţii. Zeci de ani de prostie sistematizată şi-au atins potenţialul.
O antielită provincială ratează nonşalant joncţiunea cu lumea modernă şi împinge România spre iraţional. Începutul formelor de organizare inteligentă a vieţii româneşti a fost amânat. Probabil pentru totdeauna, căci această decolare ratată poate avea consecinţe fatale. Politic, ne-am tribalizat, iar economia joacă în regie vodoo.
Priviţi cu atenţie. Scrisoarea în care Văcăroiu şi Olteanu rup cu Europa repetă şi modernizează neamestecul în afacerile interne - ideea fixă şi stupidă a lui Ceauşescu. Adevărul politic intern e neschimbat: feudalism, corupţie, refuz. Priviţi şi mai atent: creşterea economică nu contrazice impasul, ci îl confirmă catastrofic. Raportul de guvernare prezentat de C.P.
Tăriceanu în timp ce pieţele financiare mondiale intrau în colaps e un document halucinant. România lui Tăriceanu pare singura insulă de calm şi prosperitate într-o lume care a luat-o razna. Secretul acestei impresii e, pur şi simplu, ignoranţa.
Primul-ministru pretinde că rata creşterii economice e o cifră necomentabilă. Absurd. Creşterea economică e pretutindeni un semn de fecunditate şi echilibru exprimat formal de o cifră. O economie creşte cu adevărat numai atunci când creşte cu adevărat. Altfel spus, singura realitate economică pozitivă e productivitatea, capacitatea de a crea ceva compatibil cu pieţele lumii. Altfel, o economie produce doar cifre. Creşterea economică alintată de Tăriceanu are două surse: investiţiile străine directe şi consumul pe credit. Nici una nu exprimă o realitate productivă. Amândouă sunt epuizabile. Privatizările au un sfârşit, iar consumul pe credit e stimulat dincolo de capacitatea de plată a datornicilor. 30% din populaţia activă e, într-un fel sau altul, agăţată de credite de consum. Această situaţie încălzeşte statisticile, dar n-are legătură cu economia reală. Febra nu e totuna cu creşterea. Primul-ministru a livrat un Raport de o seninătate vecină cu autismul.
Dacă feudalismul lui Olteanu şi al lui Văcăroiu nu poate răbda valorile juridice europene, capitalismul lui Tăriceanu nu înţelege nimic din realitatea economică locală şi globală. Căderea pieţelor financiare mondiale a fost rezultatul misticii speculative care a luat cifrele drept realitate. În mare, boala de care suferă şi România. În Occident, sistemul financiar a căzut, dar nu a luat economia cu el. Motivul: economiile occidentale există. Sunt reale. România nu e în aceeaşi situaţie. Ea e expusă masiv riscului, pentru că investiţiile străine şi creditul de consum depind de finanţare externă, iar banii s-au scumpit ameţitor în toată lumea. Căderea fantasmei statistice româneşti va lua cu ea totul, căci pe locul economiei reale nu se află nimic.
România e guvernată iraţional. Tăriceanu şi-a obişnuit poporul cu o mantră nătângă: economia creşte de la sine. O populaţie convertită, astfel, la mistica pilotului automat tinde să creadă că, în aceste condiţii, numele partidului de guvernare e lipsit de importanţă. Realitatea mascată de aceste supoziţii superficiale spune altceva: România se bazează pe consum, nu pe proiect. Pe suficienţă, nu pe inteligenţă. Ne importăm realitatea, în loc să o generăm. Euforia e prematură. România e în declin: populaţia scade, clasa politică îi permite cel mult participarea electorală, tinerii nu pot plăti pensiile bătrânilor mituiţi de Tăriceanu. Alegerile nu sunt o scuză, iar România nu trebuie să devină o afacere ratată de succesul penal al clasei politice.
CRESCENT era o firma "off-shore", infiintata pentru a fi scutita de taxe si impozite in Romania, conform legilor internationale in materie, tocmai pentru ca banii castigati de ea sa nu ajunga la buget, ci in conturile controlate de Dan Voiculescu. Profilat in special pe afaceri cu ciment si alumina, Dan Voiculescu-CRESCENT a scos din Romania cantitati gigantice din aceste materii prime, obtinand profituri calculate la cel putin 1,5 miliarde dolari, intr-o perioada in care toata Securitatea Statului era transformata intr-un urias mecanism de producere de bani, prin orice mijloace, cu scopul achitarii integrale a datoriei externe a RSR, de 21 miliarde de dolari. Foarte multi specialisti au ajuns dupa '89 la o opinie comuna: Dan Voiculescu era una dintre persoanele de incredere care alimentau conturile lui Ceausescu din bancile Elvetiei si ale altor banci ale lumii. S-a estimat ca averea lui Ceasescu, ascunsa in aceste conturi ultra-secrete, s-ar ridica la peste 400 milioane de dolari. Cifra de 400 milioane de dolari a fost pronuntata public, prima data, de procurorul militar Dan Voinea, care a facut parte din completul Tribunalului Militar Exceptional, care in 25 decembrie 1989, la Targoviste, a decis impuscarea sotilor Ceausescu: "Procuror: Pe numele cui sunt cele 400 milioane de dolari din Elvetia? Elena Ceausescu: Ce bani? Procuror: 400 de milioane au fost depozitate in Elvetia! Elena Ceausescu: Dovada, dovada!" Si tot conform acestor opinii, s-a tras concluzia ca Dan Voiculescu a mostenit, dupa impuscarea sotilor Ceausescu, "averea diavolului". Asa se poate explica si nemaipomenita prosperitate a afacerilor lui Dan Voiculescu, imediat dupa decembrie 1989. In 1990, zeci de ofiteri de securitate cu misiuni de aport valutar (AVS) s-au imbogatit devenind proprietarii sumelor valutare pe care le-au depus in anii comunismului, in conturi secrete de la BRCE, deschise de Securitate pe numele lor. Pentru ca nimeni nu a mai revendicat sumele din conturile acestor lucratori AVS, care in fapt alimentau conturile lui Ceausescu, a facut posibil ca fostii securisti sa devina azi cei mai mari oameni de afaceri. Acesti bani nu au mai iesit niciodata la iveala, toate incercarile de recuperare a lor, fiind blocate din ordin politic in 1990, atunci cand o echipa de experti canadieni de la KPMG Pat Marwick Thorne - Toronto, angajata de Guvernul Romaniei, a ajuns la firma CRESCENT. Tot mai multe voci spun azi ca Dan Voiculescu a fost una dintre persoanele care a mostenit conturile lui Ceausescu sau o parte din ele, la fel cum multi ofiteri de Securitate au avut norocul sa ramana cu importante sume valutare in conturile personale, dupa caderea regimului comunist. Nu mai este azi un secret ca ofiterii Securitatii, precum si numerosi functionari de vaza din structurile puterii de atunci, aveau fiecare misiunea sa aduca dolari, prin orice mijloace, pentru vistieria tarii, pentru Ceausescu. Cu totii erau inregistrati in Serviciul de Aport Valutar 1 pentru Stat (AVS) si aveau fiecare conturi deschise la BRCE (viitoarea BANCOREX). Acesti lucratori de Aport Valutar aveau norma sa stranga bani, sub sanctiunea retrogradarii. Asa s-au strans la buget sute de milioane de dolari, numai din rascumpararea a mii de evrei si etnici germani, care au dorit sa emigreze din Romania. De aceea ne si miram continuu de gestul lui Emil Hurezeanu, desi, financiar, ne convine. BRCE a fost in fapt banca in care toti cotizantii AVS au avut conturi personale. Dupa 1990, functionarii BRCE - BANCOREX au sters urmele acestor conturi, distrugand intreaga arhiva. Securistii care aveau aceste conturi pe numele lor s-au lansat masiv in afaceri, tocmai pentru ca banii din aceste conturi le-au revenit. Aceasta este si una dintre explicatiile de ce un procent atat de mare de securisti, au devenit marii oameni de afaceri post-decembristi. Filiera Cifra de afaceri anuala a CRESCENT, declarata de ea insasi se ridica la 200 milioane dolari. Surse care au incercat sa investigheze in 1990 firma CRESCENT au lansat insa informatia ca in realitate cifra anuala de afaceri ar fi fost de 500 milioane dolari. CRESCENT-ul avea ramificatii in Atena si Viena, unde avea reprezentante oficiale. Cea mai puternica reprezentanta era insa cea de la Bucuresti, condusa de Voiculescu, in calitate de director general. In anii '84 - '89, surse avizate arata ca cel care dirija la varf afacerile CRESCENT era un anume John Edgington, care isi facea veacul la Viena. Tot la Viena se afla si fratele lui Nicolae Ceausescu, Marin, seful Reprezentantei Economice a Romaniei in Austria (prin care se derulau afaceri uriase), care a fost gasit spanzurat, in 28 decembrie 1989, la trei zile dupa impuscarea dictatorilor, in pivnita casei. Versiunea oficiala, in lipsa de alte probe, a fost sinuciderea, insa nimeni nu a acceptat aceasta versiune. Cei care l-au cunoscut pe Marin Ceausescu spun ca acesta l-a cautat cu disperare, in ultimele momente ale vietii sale, pe John Edgington, dar nu a reusit sa-l gaseasca, pentru ca acesta se daduse la fund, afland ce se intampla in Romania. O stire a agentiei austriece APA, preluata de Rompres la 6 ianuarie 1990 anunta: "Marin Ceausescu, fostul sef al Reprezentantei Comerciale a Romaniei in Austria, fratele ex-dictatorului, a fost vazut, cateva ore inainte de a se sinucide, in localitatea Eisenstadt, din Burgenland, unde se gaseste sediul firmei CRESCENT COMMERCIAL MARITIME Ges Mbm, al carei sediu se afla la Nicosia. Locuitorii afirma ca de fapt aceasta firma apartinea Romaniei. Firma care platea imediat pentru produse se ocupa de importurile unor marfuri de lux occidentale, care erau trimise cu camioane particulare spre Romania, a relevat un om de afaceri din Eisenstadt". Conturile lui Ceausescu Dupa evenimentele sangeroase din decembrie 1989, Puterea aleasa in mai 1990 a initat o palida tentativa de cautare a conturilor secrete ale Securitatii 2 lui Nicolae Ceausescu. Pentru acesta, la 14 august 1990, s-a luat Hotararea de Guvern nr. 951 (publicata in M.O. nr 104 din 13.09.1990), act care prin care s-a decis infiintarea unei Comisii Guvernamentale, care sa caute si sa recupereze conturile secrete ale Securitatii si familiei Ceausescu. Guvernul Romaniei a considerat ca "Averea Diavolului" poate fi gasita, crezand probabil, la acea data, ca ea se afla in niste conturi secrete, prin banci din Elvetia, SUA sau alte state, pe numele fostilor dictatori. S-a constituit si o Comisie Guvernamentala cu misiunea declarata: descoperirea "Averii Diavolului". Dintre insarcinarile acestei comisii, mentionam: - identificarea si localizarea fondurilor; - initierea procedurilor judiciare pentru recuperarea fondurilor; - investigarea, in limitele legii, a cazurilor de coruptie, abuz si frauda, care au facut posibila deturnarea fondurilor de catre sau in favoarea debitorilor; Primul presedinte al comisiei a fost Ion M. Anghel, trimis la nici doua luni dupa numire, ca ambasador in Olanda. Locul sau a fost preluat de actual premier Mugur Isarescu care nu se stie cand a renuntat la aceasta calitate, pentru ca din 1992 nu s-a mai auzit nimic despre activitatea acestei Comisii. Pentru atingerea obiectivelor propuse, Guvernul a angajat o firma de experti canadieni PEAT MARWICH THORNE, din Toronto, careia i s-a platit pentru investigatiile efectuate un onorariu de peste 250.000 de dolari. Expertii canadieni s-au pus pe treaba si in cateva luni au ajuns cu cercetarile in jurul societatii cipriote CRESCENT COMERCIAL MARITIME, a carei director general al reprezentantei de la Bucuresti, era Dan Voiculescu, actualul magnat al imperiului GRIVCO. In imperiul GRIVCO, abia nascut in acel an, trecusera cu arme si bagaje, in calitate de actionari sau directorasi pe la diverse firme, o serie de fosti ofiteri ai DIE, care pana in decembrie 1989 lucrasera la intreprinderile de comert exterior ale Securitatii: ICE Dunarea, ICE Metalimportexport si altele. Unii dintre ei mai erau inca activi. In momentul in care cercetarile canadienilor au ajuns la cuibul lui Voiculescu, investigatiile au fost fatis obstructionate. Canadienii au fost intoxicati cu fel de fel de fel de adrese, provenite de la institutiile statului, astfel incat Rod Stambler, reprezentantul PEAT MARWICH THORNE a declarat presei canadiene, care a realizat un film documentar intitulat "Averea Dracului": "La un moment dat, un moment cheie, am constatat ca a aparut un sistem care a crescut, s-a dezvoltat si functiona intr-un asemenea mod, incat sa nu poata fi identificat ca beneficiar al profiturilor. Fara indoiala ca era de la cel mai inalt nivel din interiorul Romaniei..." Canadienii au trimis si un raport Ministerului Justitiei, cu rezultatul cercetarilor lor, la data de 29.06.1990, semnat de Robert Lindquist si Edward Belobaba, in care au subliniat piedicile care li se pun la tot pasul. Comisia Guvernamentala a comunicat imediat firmei PEAT MARWICH THORNE: "Dezvaluirea continutului raportului pe care l-ati trimis ministrului Justitiei sau alte informatii legate de acesta ar putea prejudicia ancheta 3 desfasurata de Comisia Guvernamentala si ar putea antrena responsabilitatea ruperii acestui contract". Postul national canadian CBC, a anuntat in 6 octombrie 1991 ca va difuza peste doua zile documentarul "Averea Dracului". Surpriza: Guvernul Roman a actionat imediat in judecata postul CBC, pentru a interzice difuzarea documentarului. Procesul s-a judecat la 30 octombrie 1991, iar verdictul a fost firesc: interdictia de difuzare ceruta de Guvernul Romaniei a fost ridicata, astfel ca pe 5 octombrie, filmul a fost vizionat de telespectatorii canadieni. In mod las, Guvernul Romaniei a negat ulterior ca ar fi fost initiatorul procesului. PEAT MARWICH THORNE a fost impiedicata sa aiba acces la documentele din BRCE, de la SRI sau diverse ministere, invocandu-se secretul bancar si cel de stat. Prin astfel de metode, Guvernul Roman si Comisia lui Isarescu i-au trimis la plimbare pe canadieni, fara sa se fi recuperat un singur dolar din averea "mult cautata". In realitate, gestul politic, de inmormantare a afacerii, a avut la baza descoperirea unui adevar: banii cautati se aflau sub controlul unor fosti ofiteri de Securitate sau din DIE, iar deconspirarea acestora ar fi bulversat structurile serviciilor interne de informatii. Aceste fonduri, provenite in majoritate din depozitele constituite la BRCE in anii comunismului, de cei din DSS si DIE, se regasesc azi in firmele private ale securistilor care "au reusit in afaceri" dupa 1989. Din februarie 1992 s-a constituit si o comisie senatoriala pentru gasirea "Averii diavolului", condusa de senatorul PDSR Dragos Luchian. Reluata din punctul unde a fost abandonata de Comisia Guvernamentala, investigatia noii comisii a vizat verificarea conturilor din BRCE, scop pentru care s-a desemnat o echipa de sapte experti din Ministerul Finantelor, care insa, s-au apucat de treaba si nu au mai terminat-o niciodata. Arhiva BRCE a fost distrusa intre timp si peste 2 miliarde de dolari, cat se aflau in visteria BRCE, au disparut in mod misterios. Un control al Curtii de Conturi a Romaniei, efectuat la BRCE in 1996 (primul de acest gen din 1996), concluziona: - nu s-a putut stabili pe baza de documente modul de gestionare a Fondului valutar centralizat al statului, deoarece fondul a fost desfiintat nelegal si nejustificat de catre BRCE in ianuarie 1990. La data desfiintarii, fondul insuma 1,106 miliarde de dolari; - in 1991, BRCE a deschis pe numele BNR un cont numit "BNR - Fond de stat valutar", in care prin patru operatiuni a inregistrat plati fara documente justificative de 906 milioane de dolari, facand datoare in acest fel BNR, in numele statului, cu suma mentionata, pe motiv ca ar fi achitat la extern, datorii ale statului; Expertii canadieni au stabilit in momentul cand au batut la poarta CRESCENT, a lui Dan Voiculescu, ca aceasta companie a avut la BRCE un cont necomercial nr 47.11.285.350-2 si un altul la sucursala din Bucuresti a SOCIETE GENERALE, nr. 020221. Contul de la BRCE al CRESCENT era manevrat de Rodica Vlaicu, de la Departamentul Economic. Depistarea averilor acumulate de firma CRESCENT, din afacerile purtate cu 4 firmele Securitatii (ICE Dunarea, ICE Metalimportexport, ICE Vitrocim, Danubiana etc), estimate neoficial la circa 1,5 miliarde dolari, se pot afla foarte lesne, daca institutiile abilitate i-ar lua la intrebari pe martorii afacerilor lui Dan Voiculescu, in majoritate ofiteri DIE sau de Securitate, ori colaboratori ai acestor institutii nu demult apuse. Printre acestia: - Vasile Voloseniuc, fost presedinte BRCE; - Gheorghe Crainicean, fost vicepresedinte BRCE, azi actionar si administrator la firmele lui Dan Voiculescu; - Mihai Lazar, fost functionar la ICE Dunarea, azi actionar si administrator al firmelor lui Voiculescu; - Rodica Vlaicu, fosta functionara la BRCE, care administra direct contul CRESCENT; - Nas Leon, fostul sef al Gospodariei CC al PCR, cel care inventaria fondurile secrete ale Securitatii si ii raporta regulat lui Ceausescu cuantumul sumelor; - Dan Pascariu, fost vicepresedinte pentru operatiuni internationale la BRCE; - col Gheorghe Badita, fost sef la ICE Dunarea; - col Constantin Gavril, fost sef la ICE Dunarea; - gen Aristotel Stamatoiu, fost sef la ICE Dunarea; - Ion Presura, fost director adjunct la ICE Dunarea; - Nicolae Patrubani, fost contabil sef la ICE Dunarea; Unul dintre cei mai avizati martori ai averilor facute cot la cot cu Securitatea de catre Dan Voiculescu - CRESCENT este lt. col. Anghelache Constantin (fost sef la Clubul Rapid). In 23 decembrie 1989, postul de radio "Europa Libera" a dat publicitatii un numar de cont, divulgat de ofiterul Liviu Turcu, refugiat in SUA, cont folosit de familia Ceausescu pentru operatiunile valutare facute in anii comunismului. "Contul, deschis la BRCE, a avut nr. 4721.427.300.2", a continuat mesajul Europei Libere, "este un cont folosit de familia Ceausescu, pentru operatiunile valutare. Numele responsabilului cu actiuni valutare este lt. col. Anghelache Constantin, cu atributii importante in Ministerul Comertului Exterior, in Ministerul de Externe si BRCE. Acest lt.col. Anghelache Constantin este un martor important si trebuie facut totul sa fie pastrat pentru a sti ce stie". "Retineti-l pe Dan Voiculescu!" Firma de contabilitate juridica PEAT MARWICK THORNE din Toronto si firma de avocatura GOWLING, STRATHY & HENDERSON au fost angajate, la data de 12 martie 1990, de catre Ministerul Justitiei, in numele Guvernului Romaniei sa depisteze conturile secrete ale Securitatii si ale familiei Ceausescu, in care se banuia ca se afla peste 400 milioane de dolari. Cercetarile detectivilor canadieni s-au blocat, asa cum am mai spus, la firma CRESCENT si la personajul ei cheie, Dan Voiculescu. In data de 8 mai 1990, canadienii au efectuat un raport in care au subliniat ca au documente care atesta ca firma CRESCENT a fost a lui Nicolae Ceausescu si au propus o serie de masuri juridice, menite sa depisteze toate conturile manuite de Dan Voiculescu, de la bancile din strainatate si din tara. Cand ancheta PMT a 5 ajuns la acest punct, Guvernul lui Iliescu nu a mai platit nici un dolar, blocand investigatiile la toate nivelele. Nimeni nu a avut acces la documentele oficiale ale serviciilor secrete romanesti sau la BRCE. Justitia lui Iliescu nu a miscat nici un deget pentru a soma, printr-o hotarare judecatoreasca, bancile straine unde CRESCENT avea o sumedenie de conturi valutare, cu toate ca unele banci din Elvetia au confirmat oficial existenta unor conturi ale lui Ceausescu. Dan Voiculescu a devenit intangibil si nimeni nu l-a mai deranjat cu asemenea probleme pana in ziua de azi, cand stapaneste o incredibila avere. Prezentam in continuare masurile de recuperare a banilor CRESCENT, propuse de PMT prin "PROIECT 13 CRESCENT", care au culminat cu dispozitia: "RETINETI-L PE DAN VOICULESCU!" Insa nimeni nu l-a retinut sau arestat. Autorii loviturii de stat, cei care l-au asasinat practic pe Ceausescu, au musamalizat toate cercetarile canadienilor, iar banii furati poporului roman au fost deturnati in stil mafiot, ajungand in conturile unor personaje de prim rang ale regimului Iliescu-Nastase. CRESCENT - Proiect numarul 13 - compania CRESCENT a fost o companie foarte importanta in Romania; - in primele opt luni ale lui 1989, i-au revenit 97 milioane de dolari SUA; Presupunere: - din punct de vedere al beneficiilor, CRESCENT este detinuta de romani; Documentatie: - scrisoarea care demonstreaza ca detaliile legate de proprietari se afla la sucursala din Bucuresti; PERSOANE: - John Egdington - Dan Voiculescu - Teodoru Dumitru (fost angajat la ICE Vitrocim) - angajatii sucursalei CRESCENT din Bucuresti: Ion Catoi, Gheorghe Anca (secretara lui Voiculescu), Necula Gheorghe (fost colonel de securitate, soferul lui Voiculescu); BANCI: - Banci: Landeshypothekenbank, Burgenland, Austria, Telex 17725 - Byblos Arab Finance Bank, Bruxelles, Belgium, Telex 63461 - Societe Generale (director este Alain Couteau) - MISR Romanian Bank (Prelungirea Cosmonautilor nr. 4) - Manufacturer's Hanover Trust Company (Bulevardul Republicii 16, Bucuresti) - Frankfurt Bukarest Bank (Calea Victoriei, 22-24) - Societe Generale (cont#020221) * Sursa este Sandvik International din Bucuresti ACTIVITATI BANCARE: - vezi notele de mai sus referitoare la companii si alte conturi - compania si-a mentinut un cont necomercial: #4711-285-350-2 la BRCE - compania si-a mentinut, de asemenea, un alt cont la Societe Generale din Bucuresti 6 - potrivit lui Constantin Istrate, pe 27 aprilie, nu a existat nici un cont comercial al CRESCENT la BRCE - poate fi important faptul ca Departamentul Economic BRCE, sub conducerea lui Rodica Vlaicu, a avut grija de contul necomercial al firmei CRESCENT (dupa decembrie 1989, Rodica Vlaicu a fost imediat angajata de Voiculescu); - 3 mai - SWM l-a vizitat pe SG in B si directorul a asigurat-o ca vor coopera AUDITORI: - Potrivit scrisorii CRESCENT din 16.02.1989 - Coopers and Lybrand din Cipru (Telex 2046 - Raspuns"COLY - CY"). Partenerul insarcinat cu dosarul este, aparent, D. N. Papadopoulos FACILITATI PREZENTE: - cateva proprietati la adresa Aviator Zorileanu nr. 80 (sediul CRESCENT). Telex: 11817 (mesajul de raspuns este "Crent.R") A SE URMARI: - sa se aiba in vedere si inspectarea altor proprietati ale CRESCENT; - sa se obtina accesul prin intermediul Ministerului de Finante, la conturile CRESCENT de la Societe Generale; - sumarul complet ale calatoriilor lui Dan Voiculescu si ai altor oameni de la CRESCENT, sa se obtina pasapoartele; - sa se afle cine ocupa fostele proprietati CRESCENT din Bucuresti; - sa se determine numele de inregistrare ale masinilor de la CRESCENT; NOTA: nu au fost observate detalii legate de achizitionarea masinilor in contul necomercial de la BRCE. Daca vom afla provenienta autovehiculelor, s-ar putea sa descoperim si alte conturi; - chestionati oamenii de la CRESCENT, inclusiv pe Dan Voiculescu; - SWM - 30 aprilie sa se afle daca scrisoarea de la John Edgington din 25.04.84 a fost prezentata politiei asutriece; - 30 aprilie - sa se obtina inregistrarile telefonice ale CRESCENT pentru numerele sale de telefon; - 30 aprilie - av. Ion Nestor se va intalni cu Rod Stamler pe 9 mai, in Cipru, pentru a cerceta in continuare situatia de acolo; - 1 mai - sa se obtina cel mai recent pasaport al lui Dan Voiculescu si sa se compare cu planurile de calatorie; - 1 mai - sa se obtina inregistrarile telefonice si telex ale CRESCENT; - 1 mai - sa se obtina detalii asupra regulilor care stabilesc modalitatile prin care bancile straine opereaza in Romania; A SE URMARI LISTA DIN 1 MAI: In Romania: - obtinerea pasaportului lui Dan Voiculescu - obtinerea inregistrarilor telex si telefonice - vezi Societe Generale - continuarea cercetarilor asupra grupului CRESCENT - RETINETI-L PE DAN VOICULESCU (sugestia lui SWN) - contactarea FTE care poate oferi detalii legate de afacerile CRESCENT 7 - cercetarea INCREST din Franta (potrivit SWM, asemanarea dintre nume sugereaza ca este posibil ca INCREST sa fie detinuta de CRESCENT) - de urmarit scaderea numarului de legi referitoare la bancile din Romania - Societe Generale si alte banci straine - bancile mixte din Romania: Frankfurt Bukarest Bank, MISR Bank In afara Romaniei: - sa se afle cine detine INCREST din Franta - investigatii asupra celorlalte companii ale CRESCENT" Fragmente din raportul KPMG - Peat Marwick Thorne KPMG - Peat Marwick Thorne Personal si confidential Raport catre Ministerul Justitiei din Romania "Firma de contabilitate juridica Peat Marwick Thorne si firma de avocatura Gowling, Strathy & Henderson (numita in continuare echipa Peat Marwick) au fost angajate de catre Ministerul Justitiei pentru Guvernul Romaniei, la 12 martie 1990, in urma unui contract in care se stabileau termenii si conditiile de angajare pe perioada 12 martie - 30 iunie 1990. Apoi a avut loc o intalnire la Geneva, intre 18-20 martie 1990, la care au participat persoane oficiale din Romania, diverse firme de avocatura si echipa Peat Marwick. La aceasta intalnire s-au analizat probleme ridicate de reprezentantii romani si s-a intocmit un aide-memoir in care se specifica o directie asupra careia se convenise pentru a se asigura un efort coordonat al tuturor partilor pentru Guvernul Romaniei. Echipa Peat Marwick a stabilit un cadru de ancheta si a inceput munca. La 5 aprilie1990, Robert Linadquist, Rod Stamler si Charles Smedmor au sosit in Bucuresti. Discutiile cu intreaga echipa de ancheta care includea reprezentanti din diverse ministere ale Guvernului Romaniei (numita in continuare echipa) au inceput imediat. In zilele ce au urmat, chestiuni care fusesera discutate la Geneva au fost minutios analizate. In plus, alte probleme au fost identificate, nu doar de catre reprezentantii diverselor ministere, ci si de catre echipa Peat Marwick ca rezultat al muncii de documentare, care a inclus intalniri la Washington cu reprezentanti ai Bancii Mondiale. Ca rezultat al acestor discutii, s-a alcatuit o lista cu 33 de proiecte si s-a convenit ca acestea vor servi ca prioritati pentru echipa de ancheta. Cele 33 de proiecte au fost listate in ordinea importantei. S-a mai convenit ca eforturile initiale de cercetari legate de aceste proiecte sa fie directionate catre familia Ceausescu, Banca Romana de Comert Exterior (....)
Cum era firesc, după pâinea oferită de PSD electoratului sub formă de pensii mărite, a venit şi circul, sub formă de sex.
Nici n-a terminat bine Mircea Geoană să fericească poporul telespectator şi alegător anunţând încă o mărire de pensii şi salarii venită dinspre PSD, via Tăriceanu, că din oferta electorală a partidului pe care îl conduce a ieşit... un film porno.
O doamnă cu o relativă notorietate publică - datorată unor scandaluri de alcov mai mult sau mai puţin insinuate în presă şi prin bunăvoinţa ei personală - apare în ceea ce tabloidele numesc “scene fierbinţi”, respectiv prestând sex oral, în maşină, cu un domn căruia nu i se vede decât partea rezervată, teoretic, soţiei. Filmuleţul, ajuns în redacţiile de presă via e-mail, ca armaghedoanele din regimul Năstase, a împânzit Internetul, blogurile şi site-urile, aruncând în aer traficul pe net, dar şi activitatea clasei politice, căci ieri nici un om politic n-a mai lucrat în interesul cetăţeanului, ci a vizionat în interes personal filmuleţul, întrebându-se cine o fi beneficiarul serviciilor doamnei de la PSD.
Dincolo de amuzamentul produs de acest nou episod din viaţa şi activitatea PSD, sex-scandalul pomenit arată cât de ascuţită este lupta dintre găştile pesediste. În mod evident, miza scandalului nu este reprezentată de doamna în cauză, ci de domnul respectiv. Or, în ziua postării filmuleţului pe Internet, în PSD a pornit o adevărată furtună, s-au încins telefoanele, au început schimburile de replici şi de mesaje între tabere, s-a avansat iminenţa publicării episodului 2 din film, în care apare şi faţa cetăţeanului implicat în acţiune, s-au făcut speculaţii în legătură cu identitatea acestuia - totul ducând cu ideea la schema unui şantaj. Doamna în cauză nereprezentând o miză pentru adversarii politici sau pentru politică în general, este de presupus că înregistrarea cu camera ascunsă a fost făcută şi dată publicităţii din interiorul PSD. Posibil de una din grupările care încearcă să se impună în fruntea partidului. Sau de cineva din partid care a fost călcat pe afaceri de altcineva din partid. Sau de cineva care încearcă să arate altcuiva o pisică înfricoşătoare, pe sistemul “ştiu ce ai făcut astă-vară”.
Oricine ar fi acel “Cineva” presat de duşmanii din partid cu filme porno, nu putem decât să ne întrebăm oare ce urmează la PSD după sex?
După pentagonul şi patrulaterul roşu, din perioada 1992 – 1996, în care inflaţia atingea cote record de 200 %, funcţiona Caritasul lui Ioan Stoica şi Miron Cozma, iar parlamentarii de sorginte securistică recitau de zor “Nu ne vindem ţara, ca s-o furăm noi”, funcţionează în România de vreo doi ani triunghiul gri.
Pe o latură evoluează acelaşi pcr ( = pile-cunoştinţe-relaţii) ce-a făcut din România pata neagră a Europei, chiar dacă acum psd-ul lui Vanghelie se ocupă doar de şantaje şi protejarea mafioţilor ce-au furat ca-n codru în ţara aceasta în perioada 2000 – 2004. Acest partid - al infractorilor pe care orice altă justiţie dintr-o ţară civilizată i-ar fi trimis după gratii – îşi permite să dea lecţii de morală românilor. Ori “prostănacul” ne consideră pe toţi nişte infractori, precum Adrian Năstase, ori electoratul psd a ajuns într-un asemenea hal de neputinţă economică încât să-şi dorească firimiturile de la masa viitorilor baroni locali psd. După ce au sărăcit această ţară prin măsuri populiste şi izolare, prin mineriade şi protecţia acordată hoţilor, psd-ul tovarăşului Iliescu îşi doreşte din nou ciolanul. Oare n-au emigrat destui oameni în Canada datorită guvernării psd de n mandate ? Chiar şi în opoziţie această gaşcă securisto-comunistă a făcut jocurile. Chiar atat de blestemată să fie această ţară încât se ne conducă mereu securiştii şi urmaşii acestora ?
Pe altă latură se află aşa-zisul partid liberal. Ce-au înţeles aceşti liberali de mahala prin guvernare de dreapta ? În primul rând să acorde protecţie mafioţilor din psd (culm altfel să guvernezi cu 15 % reprezentare parlamentară), apoi, dacă ai nişte bani, măreşti pensiile, doar te doare-n cot de drumurile acestei ţări, care sunt ca vai de ele, mai ales că te-au votat studenţii şi tinerii acestei ţări care aşteptau de la Nuliceanu, acest Văcăroiu al II-lea din România, cu totul altceva. În cărţile cu doctrine politice se spune că dreapta construieşte şi stânga împarte. În România lui Tăriceanu totu-i pe dos. Un guvern este bun pentru o ţăra dacă elimină şi inechităţile de tot soiul. Ori acest Motocicleanu pune piedică justiţiei, de dragul psd-ului, legea e o barieră pentru fraieri, nu se plătesc amenzile în România, doar pe liberalii lui peşte nu-i interesează că există Ordonanţa 2/2001, prin care guvernul infractorului Năstase dădea o lege bună pentru alţi infractori. Au desfiinţat CNSAS-ul, tot de dragul psd-ului care atâţia ani după revoluţie a blocat orice cale de a afla numele securiştilor care au produs atâta suferinţă. Doar pe ultima sută de metri a mandatului lui Emil Constantinescu a apărut CNSAS-ul, pe care n-au reuşit să-l îngroape neocomuniştii din psd în perioada 2001-2004, chiar dacă l-au blocat definitiv, dar l-au îngropat liberalii lui Nuliceanu, într-un parlament plin de indivizi care încalcă primii legea în această ţară. Cum pot fi egali în faţa legii oamenii cinstiţi şi oneşti ai acestei ţări cu Adrian Năstase şi foştii baroni ai psd-ului, dacă acest guvern din gaşca lui Fenechiu împiedică prin toate mijloacele realizarea actului de justiţie ? Cum pot fi egali oamenii care respectă legea cu contravenienţii care nu-şi plătesc amenda niciodată ? Cum se aplică legea în România lui Nuliceanu din moment ce aleşii nu-şi completează declaraţiile de avere, deşi legea stipulează acest lucru ? Cum poate să evolueze România în condiţiile în care la examenele şcolare nu mai contează corectitudinea ci procentul ? Cei şase milioane de pensionari vor schimba imaginea ţării şi vor face din România o ţară curată sau aplicarea legii ar face acest lucru posibil ? În România lui Tăriceanu, dacă nu te numeşti Orban sau Chiuariu, viaţa ta are o valoare de râsul curcilor. Dacă te ucide cineva, ia vreo şapte ani, din care execută vreo trei. Iar dacă eşti poliţist ai mâinile legate. Pe timpul cărui prim-ministru poliţiştii au mai ieşit în stradă ? Nici măcar ei nu pot garanta aplicarea legii, nefiind protejaţi de un stat în care se simt bine mafioţi gen Năstase Adrian.
Iar triunghiul este completat de ungurii care aproape că nici nu mai contează în această ecuaţie. Au realizat de mult maghiarii a cui este această ţară.
Anul 2002 este crucial pentru Romania atat in ceea ce priveste imbunatatirea vietii economico - sociale, cat si in privinta integrarii tarii noastre in NATO. Nu putem sa nu sesizam ca in calea ambelor deziderate ale Poporului Roman se ridica o serie de oprelisti pe care, numai cunoscandu-le, opinia publica si factorii de decizie din Romania le vor putea inlatura. 1. Transformarea PSD in partid stat. 2. Conducerea discretionara a tarii exercitata de seful partidului majoritar si al Guvernului. 3. Asemanarea comportamentala tot mai accentuata intre Adrian Nastase si Nicolae Ceausescu. 4. Averile considerabile si luxul afisat de liderii PSD de la nivel central si local, in contradictie cu nivelul de trai precar al majoritatii populatiei. 5. Coruptia institutionalizata si presiunile in crestere, la nivel central si local, in vederea colectarii de fonduri pentru partidul de guvernamant. Pornind de la aceste 5 puncte care se regasesc si in majoritatea analizelor de tara care se fac la nivelul institutiilor internationale si a ambasadelor marilor puteri la Bucuresti, unele chestiuni aparand cu foarte mare claritate, impotriva uzantelor diplomatice, in discursul unor personalitati ca Lordul George Robertson secretarul general al NATO si Michael Guest ambasadorul SUA, vom prezenta periodic diverse aspecte care pot lamuri anumite chestiuni. -------------------------------------------------------------------------------- Nota referitoare la situatia materiala a familiei Nastase si a legaturilor cu diversi oameni de afaceri. Familia Nastase dispune de 4 locuinte de lux in Bucuresti si provincie: - Str. Jean Texier nr 4 - Sotii Nastase au locuit cu chirie in aceasta locuinta inainte de 1989 si au cumparat-o ulterior. In prezent aici isi au sediul Cabinetul de avocatura Adrian Nastase si Fundatia Romania mileniului trei condusa de dna. Dana Nastase; - Vila de vacanta in statiunea montana Cornu construita de sotii Nastase la inceputul anilor 90; - Str. Aviator Petre Cretu nr. 60 imobilul revendicat de mama dlui. Adrian Nastase in justitie si obtinut prin hotarare judecatoreasca in 1994, apartine de fapt dlui Nastase, desi, fictiv, mama primului ministru a vandut acest imobil dnei. Dana Maria Barb, sora dlui. Nastase; -Str. Maresal Prezan nr. 4, locuinta de protocol pe care dl. Nastase o ocupa din 1992 in calitate de demnitar. Familia Nastase are in constructie 2 imobile de lux: -Hotel de lux in Predeal, str. Muncii. In constructie (S.C. EDILCONST-Campina). Urmeaza a fi finalizat pana la sfarsitul lunii Ianuarie 2002. -Imobil de 6 nivele pe strada Muzeul Zambaccian nr. 16, langa Televiziunea Romana. In constructie. In legatura cu acest imobil exista date certe cu privire la modul fraudulos prin care dl. Adrian Nastase a intrat in posesia terenului pe care se realizeaza constructia, fiind intrunite toate elementele constitutive ale unei operatiuni de spalare de bani. Astfel, in anul 1998 proprietarii de drept ai terenului in suprafata de 700 m.p. si cu o valoare de piata de circa 400.000 de dolari vand acest teren pentru numai 2.000 de dolari unui intermediar, care, dupa numai o luna revinde terenul, cabinetului de avocatura Adrian Nastase pentru echivalentul in lei a sumei de 10.000 de dolari. Aceasta manevra "clasica" in zona afacerilor imobiliare mascheaza fie o "spaga" de 400.000 de dolari primita de dl. Nastase pe aceasta cale, fie spalarea de catre acesta a sumei de 400.000 de dolari obtinuti anterior si pe care nu putea sa-i justifice. Construirea de catre dl. Nastase a acestui imobil a facut obiectul unui articol de presa, relevant fiind faptul ca in dreptul la replica pe care Primul Ministru l-a dat ulterior in acelasi ziar, acesta evita orice precizare cu privire la modul in care a "reusit" sa cumpere cu 10.000 de dolari terenul care valora 400.000 de dolari. Colectia de arta a familiei Nastase este apreciata, in cercurile cunoscatorilor, la aprox. 2.000.000 de dolari (circa 65 miliarde lei). Cunoscuta fiind apetenta aproape patologica a dlui. Adrian Nastase pentru obiecte de arta, cu ocazia zilei sale aniversare acesta a primit astfel de cadouri evaluate la 300.000 de dolari (circa 9,6 miliarde lei) - Exista informatii privind participarea celor doi soti Nastase ca actionari importanti la o serie de societati comerciale cu profil agricol din judetele Calarasi si Ialomita, precum si la S.C. Murfatlar S.A., familia Nastase intrand in posesia acestor actiuni in urma decesului lui Angelo Miculescu, tatal dnei. Nastase (fost ministru al Agriculturii inainte de 1989) - Costurile scolarizarii copiilor familiei Nastase se ridica la valoarea de 20.000 de dolari pe an echivalentul a circa 650 milioane lei. Cei doi fii ai domnului Adrian Nastase invata la Scoala Americana Internationala din Bucuresti. Este cunoscuta usurinta cu care cei doi soti Nastase cheltuiesc sume exorbitante, ceea ce indica existenta unor venituri importante care nu se justifica prin salariul dlui. Adrian Nastase sau prin castigurile cabinetului de avocatura al acestuia. -Subscrierea de catre dl. Adrian Nastase a sumei de 102 milioane lei pentru achizitionarea de actiuni la Dracula Parc. -Donarea sumei de un miliard de lei pentru repararea unei manastiri. (Aceasta donatie s-a facut prin intermediul Fundatiei Romania mileniului trei, condusa de dna. Nastase, fundatie prin care s-au derulat sume de mai multe zeci de miliarde de lei pe parcursul anului 2001.) -Achizitionarea de catre dl. Adrian Nastase de obiecte de arta, suveniruri, imbracaminte cu sume de ordinul miilor de dolari cu ocazia deplasarilor in strainatate inca din perioada 1992-1996. - In acest sens se detin informatii ca sotii Nastase au efectuat in perioada 1995-1996 mai multe deplasari la Istanbul, folosind un avion al unei companii private pentru perfectarea unor afaceri si achizitionarea unor obiecte de arta. La Istambul persoana de sprijin era dl. Oreste Ungureanu, seful Agentiei Economice din Turcia. Informatiile despre sursele de venituri ale familiei Nastase sunt legate de relatiile celor doi cu o serie de oameni de afaceri din Romania. - In perioada 1993 - 1995 a existat o apropiere intre dl. Adrian Nastase si Sever Muresan concretizata dupa afirmatiile acestuia din urma prin oferirea unor importante sume de bani dlui. Adrian Nastase, care a pretins ca banii respectivi sunt folositi pentru finantarea partidului. Relatia a fost intrerupta de catre dl. Nastase la interventia dlui. Viorel Hrebenciuc (atunci Secretar General al Guvernului), care l-a informat pe dl. Nastase despre iminenta izbucnire a unui scandal financiar legat de Sever Muresan si Banca Dacia Felix. - Inca de la inceputul anilor '90 o puternica prietenie leaga familia Nastase de contoversatul om de afaceri Alexandru Bittner. Aceasta prietenie s-a materializat intr-o serie de afaceri derulate de catre acesta din urma si intermediate de dna. Nastase si de dl. Sorin Tesu omul de incredere al familiei Nastase actualmente Sef de Cabinet al primului ministru. Alexandru Bittner a afirmat in mai multe randuri ca in perioada 1997-2000 a finantat periodic familia Nastase cu sume cuprinse intre 5000 si 10000 de dolari, sume transmise fie direct dnei. Nastase, fie prin intermediul lui Sorin Tesu. In prezent, firme apartinand lui Bittner Alexandru desfasoara afaceri cu diverse regii sau societati cu capital de stat cum sunt: Petrom si RAPPS, afaceri mijlocite si de a caror buna desfasurare se ocupa Sorin Tesu. - In anul 1999 Directorul General al Petrom, Ioan Popa, l-a abordat pe dl. Adrian Nastase propunandu-i sa finanteze partidul, in schimbul mentinerii in functia de director dupa castigarea alegerilor de catre PDSR. Este cunoscut faptul ca Popa Ioan i-a dat dlui. Nastase sume de ordinul zecilor de miliarde de lei, gestionarea acestor sume in folosul partidului, sau in folos personal, fiind la discretia actualului prim ministru. Nu avem informatii cu privire la modalitatile prin care se efectuau platile de catre Popa, ceea ce ne face sa banuim ca acestea erau facute nemijlocit. Nu exista informatii in legatura cu continuarea platilor efectuate de Popa si dupa alegerile din 2000. Relatia Nastase - Popa s-a intarit continuu, incat primul ministru a afirmat in doua randuri, in prezenta unui cerc restrans de ministri si de lideri PSD, ca de Petrom se ocupa el personal si ca orice chestiune legata de Popa sau de Petrom trebuie discutata direct cu el pentru ca numai el decide in aceste chestiuni. - Dl. Adrian Nastase a fost in relatii apropiate cu omul de afaceri romano-francez Adrian Costea, pe care l-a cunoscut prin intermediul lui Virgil Magureanu. Pana in anul 1997 dl. Adrian Nastase l-a vizitat de mai multe ori pe Costea la Paris sau Deauville, singur sau impreuna cu dna. Nastase, de fiecare data costul sejurului si al cumparaturilor efectuate de cei doi fiind acoperit de omul de afaceri. Adrian Costea a afirmat la Paris intr-un cerc restrans, in cursul anului 2000, ca inainte de alegerile din 1996 i-a adus dlui. Nastase la Bucuresti, in cateva randuri, bijuterii de mare valoare si doua lingouri de aur, lasand sa se inteleaga ca nu intotdeauna i-a rambursat contravaloarea acestor bijuterii. Tot el a afirmat in mai multe randuri ca fraudarea BANCOREX cu circa 6 milioane de dolari in urma unei afaceri cu motorina intre Costea si statul roman, si care a constituit obiectul unui proces in care au fost acuzati Temesan si doi secretari de stat din perioada 1992-1996, a fost facuta la initiativa si cu implicarea lui Angelo Miculescu, tatal dnei. Nastase, in prezent decedat. Adrian Costea considera ca unul dintre principalii vinovati pentru problemele pe care le-a avut cu justitia franceza este dl. Adrian Nastase si l-a acuzat public pe acesta de ingratitudine. -Pana in 1996 principalul interlocutor al lui George Constantin Paunescu in PDSR a fost Viorel Hrebenciuc. La inceputul anului 2000, G.C. Paunescu aflat in SUA l-a contactat direct pe dl. Adrian Nastase oferindu-si serviciile si propunandu-i diverse colaborari. Este de notorietate faptul ca G.C. Paunescu s-a oferit sa sponsorizeze vizitele in SUA ale dlui. Adrian Nastase si Presedintelui Ion Iliescu, dar ca, in final nu a achitat organizatorilor vizitelor (firma Eurasia Group) decat o parte din totalul de 205.000 dolari, ceea ce l-a determinat pe Ian Bremmer, presedintele Eurasia Group, sa se adreseze direct primului ministru. Dl. Bremmer se adresa dlui. Nastase cu "Draga Adrian" si, scuzandu-se pentru ca-l retine cu astfel de probleme, suma fiind relativ mica pentru dl. Nastase, incheia rugandu-l pe acesta "sa-si foloseasca autoritatea morala pe care o are asupra Paunestilor" pentru a-i determina sa-si achite datoriile. Din informatiile pe care le avem, dl. Nastase a incercat sa faca presiuni asupra lui G.C. Paunescu pentru a-l determina sa plateasca, dar acesta a refuzat reprosandu-i primului ministru ca face aceste demersuri uitand tot ce a facut Paunescu pentru PDSR si pentru dl. Adrian Nastase personal. In final, se pare ca suma a fost achitata de o firma americana cu care Paunescu intentiona sa deschida un post de televiziune in Romania, aceasta firma intrerupand ulterior orice afacere cu G.C. Paunescu. Consecinta acestui scandal a fost racirea relatiilor intre dl. Nastase si Paunescu. -Este cunoscuta relatia dintre familia Nastase si Gigi Netoiu, relatie intretinuta mai ales de prietenia dintre dna. Nastase si dna. Luchi Grigorescu, concubina omului de afaceri. Si in acest caz, se vorbeste despre sume mari de bani primite de dna. Nastase in urma facilitarii unor afaceri ale lui Gigi Netoiu. - Un alt afacerist care are legaturi stranse cu dl. Nastase este Gheorghe Dimitrescu. Dl. Dimitrescu este vicepresedintele si unul dintre patronii firmei Jaro International. Aceasta este compania de transport aerian implicata in afacerea de contrabanda cu tigari cunoscuta sub numele de "Portelanul". Intre februarie si noiembrie 1996, 14 transporturi de tigari, continand 35.000 de baxuri, au fost aduse, prin intermediul companiei Jaro, la Baneasa, de unde, sub acoperirea unor transporturi de portelan, erau trimise in Occident. In mai multe randuri compania lui Gheorghe Dimitrescu s-a ocupat de transportul dlui. Nastase si a familiei acestuia. In urma cu cativa ani, dl. Adrian Nastase impreuna cu dna. Nastase au facut o excursie in Tibet prin intermediul Jaro International. Pentru a-i recompensa serviciile, primul ministru l-a numit pe Gheorghe Dimitrescu consul general al Romaniei la New York. - Incepand cu anul 1996, Sorin Ovidiu Vantu l-a finantat pe dl. Adrian Nastase cu sume cuprinse intre 3.000 si 5.000 de dolari lunar. Aceasta finantare a fost intrerupta de catre dl. NASTASE in septembrie 2001 din cauza riscurilor mari de expunere. Datorita marii mediatizari a relatiilor oculte intre omul de afaceri Sorin Ovidiu Vantu si clasa politica romaneasca, dorim sa prezentam cateva aspecte mai putin cunoscute. Actualul scandal este o etapa in cadrul razboiului din PSD intre Ion Iliescu si Adrian Nastase in care acesta din urma avand si o echipa de sprijin mult mai competitiva a reusit sa puncteze decisiv indreptand atentia opiniei publice aproape exclusiv asupra oamenilor politici din anturajul Presedintelui Romaniei. In realitate, relatii pecuniare cu Sorin Ovidiu Vantu au avut alaturi de dl. Adrian Nastase si persoane din anturajul acestuia, printre ei figurand: Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu, Ovidiu Musetescu, Dan Matei Agathon, Sorin Tesu. Ingrijorat de scandalul tot mai mare din jurul numelui sau, dar si de racirea brusca a relatiilor cu Primul Ministru, Sorin Ovidiu Vantu a facut presiuni asupra acestuia in cursul lunilor noiembrie si decembrie 2001, pentru a-l determina sa-si respecte promisiunile de protectie facute inca din anul 2000. La sfarsitul lunii decembrie a anului trecut, considerand iremediabil compromisa relatia cu dl. Adrian Nastase si iritat de informatiile pe care le avea ca Mihai Iacob, adversarul sau, este sustinut de Primul Ministru, Sorin Ovidiu Vantu a hotarat sa-l atace pe dl. Nastase, anuntand dezvaluiri extraordinare pentru inceputul anului 2002 dezvaluiri menite sa duca la caderea Guvernului. In ultimele zile ale anului trecut si in primele zile ale noului an s-au purtat negocieri intense intre reprezentanti ai Primului Ministru si Sorin Ovidiu Vantu. In substanta, Primul Ministru i-a promis omului de afaceri ca va fi protejat in continuare si ca, in plus, studiaza cateva planuri de a-l scoate pe Sorin Ovidiu Vantu de sub presiunea opiniei publice, cerand in schimb asigurari ferme ca numele sau si ale persoanelor din anturajul sau nu vor fi facute publice de catre omul de afaceri. Reactia lui Sorin Ovidiu Vantu s-a vazut la emisiunea Antenei 1, pe care a decis ca nu este bine sa o contramandeze, dar in care nu a facut nici o dezvaluire. Atacul impotriva primului ministru din finalul emisiunii, care nu a adus nimic in plan informativ, a fost menit sa indeparteze suspiciunile legate de un acord intre dl. Adrian Nastase si Vantu. Interesant in acest context este si avertismentul transmis in direct la televiziunea OTV duminica 6 ianuarie, de catre adversarul lui Vantu, Mihai Iacob, care, informat despre acordul realizat in ultimul moment intre dl. Adrian Nastase si Sorin Ovidiu Vantu a anuntat ca detine casete video cu inregistrarea unor intalniri din Delta Dunarii intre Vantu si o serie de personaje extrem de importante pe care a refuzat sa le nominalizeze precizand ca numele lor reprezinta asigurarea lui pe viata. Din informatiile pe care le detinem si care provin din imediatul anturaj al lui Sorin Ovidiu Vantu aceste personaje filmate de Mihai Iacob sunt: Primul Ministru - Adrian Nastase, Ministrul Transporturilor si al lucrarilor publice - Miron Mitrea, Ministrul Privatizarii - Ovidiu Musetescu, Ministrul Turismului - Dan Matei Agathon. Inregistrarile au fost facute in primavara si vara anului 2001.
1.În structurile de conducere, centrale şi locale, ale României sunt aceeaşi activişti comunişti, transformaţi peste noapte în democraţi. Iată principalul motiv pentru care România va fi în continuare o ţară cangrenată de corupţie.
2.Mulţi formatori de opinie din massmedia sunt foşti pupincurişti notorii. Adrian Păunescu (a spălat milioane de creiere proslăvind dictatura şi pe dictator), Corneliu Vadim Tudor (a scris poezii pentru cuplul dictatorial, fervent apărător al dictaturii comuniste), iar lista ar putea continua.
3.Clasa politică din România este compusă majoritar din indivizi care dispreţuiesc legea, considerându-se deasupra ei. Deşi sunt pionii cei mai importanţi ai societăţii actuale, nu au încredere în legile ce o guvernează. Cum poate avea atunci încredere un om obişnuit în legile acestei ţări, dacă cei care concep legile nu au încredere în ele şi nu le aplică ?
4.Jusţiţia din România este de râsul curcilor. Fie este aservită politic, fie o doare undeva de dreptatea minimală ce trebuie să guverneze o societate. Comiţi o crimă în România eşti condamnat la şapte ani, din care faci trei şi ieşi pentru bună purtare. Furi zeci de milioane – precum deputatul PSD Gabriel Bivolaru -, faci cinci ani şi fraierii plătesc banii băncii pe care tu ai devalizat-o.
5.Mahalaua ce tinde să cuprindă România. De la un anagramat ca Becali, prezent şi luat în serios (?!) de “anumiţi” intelectuali, până la Vacanţa Mare şi glumele lor de 0,0001 lei.
6.Drumurile din ţara asta. Suntem ultima curcă din UE la capitolul “Infrastructură”. Asta nu-l împiedică pe Motocicleanu, acest Văcăroiu al II-lea din România, să declare că guvernul pe care cu onor îl conduce este performant. După câte şosele au făcut în patru ani şi după pactul cu mafioţii din psd, acest Nuliceanu al României a ucis speranţa în dreptate şi adevăr.
7.In România legea e o barieră pentru fraieri. Câţi plătesc amenzile în România profundă ? Hoţii sunt alungaţi din Italia sau din alte locuri, iar în România sunt în elementul lor. Deşi nesiguranţa e tot mai accentuată, se vorbeşte tot mai des de drepturile infractorilor. Dar cei jefuiţi sau ucişi ce drepturi au într-o ţară ce se pretinde europeană ?
8.Evaziunea fiscală. Dacă nu sunt bani la buget pentru drumuri, spitale, şcoli, de vină sunt autorităţile de doi lei pe care le doare undeva de bugetul ţării. Sunt care au venituri controlabile şi însemnate, dar nu plătesc un leu la buget (mai ales ca se rezolvă c-o şpagă).
9.Maimuţăreala multor “staruri”, încurajată de masa ignorantă de “admiratori”. În România poţi discuta orice subiect la televizor, chiar dacă eşti total pe dinafară. Se bate câmpii la greu cu indivizi care, într-o ţară civilizată, nu i-ar asculta nici aurolacii.
10.Nivelul de trai, puţin peste al bulgarilor. Dacă celelalte nouă motive s-ar diminua, nivelul de trai ar creşte.
Cu prilejul unei întreceri sportive, cotidianul Cotidianul a prezentat fiecare ţară participantă. Dacă bine îmi amintesc şi prezentarea se bazează pe date corecte, în cazul Cehiei, în privinţa religiei, aproximativ două treimi (65 %) dintre cehi s-au declarat atei. Aceasta nu-i împiedică să fie un popor civilizat, iar pe la ei nu prea se aude de incest, crime, violuri, furturi, măcar nu în procentul îngrozitor de mare de la noi, din Românica. Se pune atunci problema ce legătură cu creştinismul are ortodoxia, majoritară când e vorba de “religia strămoşească”. Aş putea continua cu referiri la faptul că Securitatea comunistă a lucrat cu ajutorul preoţilor, că, de-a lungul şi de-a latul dictaturii comuniste, capii bisericii au făcut pactul cu diavolul roşu, neridicând un deget ca semn de împotrivire la campania ateistă desfăşurată de regimul comunist - şi aceasta în timp ce catolicii din Polonia marcau prima breşă în Imperiul sovietic -, dar n-am s-o fac. Sugestiv mi se pare a analiza ce înţelege creştinul(?) ortodox de nivel mediu prin apartenenţa la această religie. Creştinismul este o religie a iubirii aproapelui, iar a pretinde că-l iubeşti pe Dumnezeu şi faci voia Lui, dar în acelaşi timp îl urăşti pe aproapele tău, mi se pare o aberaţie. In general, mare masă de ortodoxi n-a citit Sfânta Scriptură. Pentru mulţi ritualul în sine ţine loc de învăţătură. Dar creştinismul este şi o sumă de învăţături. Nu te duci la Biserică decât în măsura în care doreşti ca harul Domnului să te lumineze şi să-ţi aducă pacea sufletească. Ori de multe ori şi foarte mulţi din aşa-zişii cresţini merg din alt motiv. România pare într-o criză morală continuă şi pentru că Biserica Ortodoxă pare mai degrabă o biserică a celor morţi decât a celor vii. Omul viu supus păcatului - şi pe care este nevoie să-l păstorească preoţii – pare total neimportant faţă de multitudinea de pomeniri şi răspomeniri a morţilor, bună ocazie de a mai face nişte bani sau de a mai bea ceva. Dar până la urmă România prezentului este a celor vii, iar aceştia au un procent mare de hoţi, criminali, violatori, …, smeriţi ortodoxi, dacă-i întrebi. Fără a fi părtinitor, m-aş putea întreba de ce nu fură protestanţii. Au şi aceştia păcatele lor, dar parcă viaţa lor este mai aproape de spiritul Evangheliei. Iar fariseismul românului e atât de mare încât nu are nici măcar curajul de a se declara ateu. Iată de ce cehii l-au avut pe *Havel preşedinte, iar românii pe **Iliescu.
*V. Havel - celebru desident anticomunist, scriitor, laureat al premiului Nobel pentru pace, a fost unul din fondatorii mişcării anticomuniste din Europa de est **I. Iliescu – membru marcant al Partidului Comunist Român, prezent vreme de 40 (patruzeci) de ani în structurile de conducere, centrale sau locale, ale autorităţilor comuniste. Ales preşedinte al României în urma înăbuşirii sângeroase de către mineri a miscării de democratizare a ţării. A fost preşedinte 10 ani, timp în care reformele au stagnat, a înflorit corupţia, s-a jefuit o bună parte a domeniului public moştenit de la regimul communist, iar marii bogătaşi ai perioadei provin din rândul fostei securităţi şi ai fostei nomenclaturi comuniste. N-a condamnat niciodată public dictatura comunistă, din rândul căreia provenea.
Este foarte clar, pentru orice observator lucid, că România ultimilor 18 ani a fost dominată de foştii bolşevici şi foştii securişti, convertiţi la democraţie. Ce au înţeles aceştia prin democraţie ? Să fure ca-n codru, dar să jelească “marile realizări” ale dictaturii comuniste, acestea fiind, vezi Doamne, distruse. Dar cine le-a distrus până la urmă ? Americanii, francezii, italienii ? Evident că nu. Au fost distruse de românaşii verzi cu tricolor, pe care i-a durut şi-i doare în cot de binele public. De ce parlamentarii actuali nu respectă legile, votate tot de ei, ca de exemplu legea privind declaraţia de avere ? Deoarece aşa au învăţat în societatea din care provin. Ei nu vin din neant, ci provin dintr-o societate hipercoruptă de regimul communist, unde a da şpagă era deja normalitate.
La fel de evident este faptul că personajele publice care au colaborat cu fosta securitate au beneficiat de imagine pozitivă în mass-media, iar oamenii nepătaţi, cu un cartacter integru şi conştiinţa curată a fost atcaţi şi batjocoriţi cu o violenţă inimaginabilă. Doar securiştii făceau jocurile. Si azi mă-ntreb privind la postul de rahat al securistului Dan Voiculescu, Antena 3 pe numele său, dacă România nu are şi alte probleme decât ce-a dorit să spună sau cum a dansat Preşdintele României.
Foşti turnători precum: Mircea Ionescu Quintus (fost preşedinte PNL) – moşuleţul care dădea lecţii de democraţie românilor, Dan Amdeo Lăzărescu (mare liberal în anii ’90), Daniel Dăianu (mare liberal actual şi specialist în finanţe), Constantin Bălăceanu Stolnici, Mona Muscă, mitropoliţi, Radu Vasile (fost prim-ministru), … au ţinut predici acestui popor, deşi în mod normal, cu un minim bun-simţ, n-ar fi ieşit niciodată în public. Ceilalţi aproape că n-au contat. In faţa ofensivei gunoaielor umane, oamenii cu conştiinţa curată au preferat să tacă şi să rămână anonimi. Cu câteva excepţii. Iar cea mai marcantă este Corneliu Coposu. Violenţa cu care a fost atacat şi violentat fizic acest erou al românilor de către pupincuriştii şi lichelele dictaturii comuniste mă-ngrozesc şi azi. Până la momentul aflării morţii sale iminente gorilele fostului regim au aruncat cu noroi în el. De la acuzaţia aberantă c-ar fi fost turnător la securitate până la celebra “nu e vindem ţara” (ca s-o putem noi fura). Singurul partid anticomunist declarat din România, cel care nu a făcut pactul cu diavolul, adică PNŢCD este de mult pe butuci. L-au atacat şi i-au pus în cârcă toate relele din ţara asta, deşi nu avea mai mulţi hoţi decât liberalii sau ungurii. Avea totuşi o vină majoră: este partidul care făcuse România mare, a cărui lideri şi membri au sfârşit tragic în închisorile comuniste, ia după ’89 au fost cei mai vehemenţi adversari ai foştilor tovarăsi, ce au acaparat puterea în România. Iar toate acestea trebuiau plătite.
Poate azi influenţa foştilor s-a “redus” de la 90 % în anii ’90 la 60 % în 2008. Poate regulile jocului sunt oarecum corecte şi societatea s-a aşezat. Dar această aşezarea s-a făcut prin metode ilegale şi imorale. Cum se poate compara un tânăr onest al anilor’90 cu un fiu de fost securist pe care părinţii l-au “aranjat” furând ca-n codru, din tot soiul de funcţii publice ? Cum se poate compara un tânăr cinstit al anilor 2000 cu rudele corupţilor din psd sau al mafioţilor ce au guvernat România în perioada 2000-2004 ? Dacă toţi cei care au încălcat legea nu vor fi condamnaţi, România rămâne o tără profund inechitabilă, iar ultima soluţie înseamnă înc-o revoluţie.
Un miracol pe care nu-l conştientizezi decât în timp. In general, momentele importante ale istoriei îşi relevă semnificaţia în timp. Ele aparţin timpului dilatat, nu momentului. Nu ştiu dacă în a voi mai “prinde” un alt moment la fel de crucial pentru acest popor ca “Decembrie 1989”. Eram profesor la o şcoală cu predare în limba maghiară din judeţul Harghita şi simţeam pe propria-mi piele că sunt instrumental prin care un dictator paranoic voia cu orice preţ să le desfiinţeze ungurilor şcolile în limba maternă. Ultimul dictator român n-a înţeles niciodată inutilitatea forţei, atunci când vrei să construieşti ceva durabil. Cineva spunea că cine-şi face statuie în timpul vieţii nu rezistă posterităţii. Acei oameni, pe care mi i-am făcut la un moment dat prieteni, priveau la început cu ostilitate prezenţa mea, a românului venit în curtea lor să-i încalece. Paradoxul acelei perioade era acela că oricâte măsuri s-ar fi luat împotriva lor, acestea îi întăreau, făcându-i mai refractari la tot ce înseamnă românism. Mai degrabă astăzi, din nevoia de comunicare, marketing, afaceri ungurii sunt nevoiţi să înveţe limba română. Pe atunci în enclavele maghiare puteai să dormi liniştit, neştiind o boabă româneşte. In cea şcoală mulţi copii nu ştiau deloc limba română, în familiile lor vorbindu-se exclusiv limba maghiară. La rândul meu, în afara câtorva reguli de pronunţie, eram străin total de limba maghiară. Nu-mi imaginam ce voi face cel puţin trei ani – cât dura aşa-numita stagiatură – în acea şcoală şi în acel orăşel unde românii însemnau 0,1% din populaţie. Dar, prin jertfa tinerilor Timişoarei, a venit eliberarea de un coşmar ce durat o jumătate de secol. Acei oameni care scandau “Vom muri şi vom fi liberi” ne-au eliberat pe noi de întunericul în care supravieţuiam. Ei au făcut posibil omagiul lumii libere faţă de poporul român şi au şters toate umilinţele la care am fost supuşi, fără prea mare împotrivire, de către ciuma roşie ce a cotropit jumătate din Europa. Chiar dacă simpatia multora din Occident s-a cam stins după Mineriada din 14-15 iunie 1990, acei copii frumoşi care-au visat o lume mai bună în ’89 merită omagiul şi recunoştinţa noastră. Fără jertfa lor am fost, poate şi astăzi,aceeaşi viermi incapabili să-şi ia zborul.
“Dacă nu era Ceauşescu, tu nu erai astăzi absolvent al unei facultăţi” – este afirmaţia unui profesor (Hrimiuc Constantin se numeşte, dacă memoria nu-mi joacă feste). Aceeaşi afirmaţie a fost rostită şi de către un fost membru marcant al partidului communist, la nivelul comunei Havîrna, actualmente traseist politic (trăiască democraţia în care nu credem, dar de care profităm), pe numele său tovarăşul Zvîncă Petru, din perioada în care-şi construia casa cu ajutorul elevilor de liceu pe care-i obliga partidul bolşevic să muncească şi în vacanţa de vară vreo două săptămâni. Şi dacă al doilea este un dinozaur roşu pe care nu prea mai poţi să-l schimbi, deşi această mentalitate este inoculată, probabil, şi copiilor unei ţări ce se pretinde liberă de comunism, este mai greu de înţeles mentalitatea primului, la 35 de ani având şansa să-ţi corectezi traumele rezultate în urma spălării creieraşului tău în dictatura comunistă.
“Nu ţin minte, i-am replicat, ca România să fi fost moşia lui Nicolae Ceauşescu, lăsată moştenire de părinţii acestuia. Mi se pare normal ca cetăţean român să pot urma cursurile unei facultăţi, aceasta fiind şi ţara mea, nu numai a politrucilor bolşevici”. A avut un rânjet de superioritate, nefiind dispus să accepte un alt adevăr, poate singurul care zideşte, decât acela prezent într-o regiune unde nu a fost nici un fel de revoluţie*, iar dacă era după cei din Moldova probabil c-am fi trăit în continuare ca-n Evul mediu, în întuneric, frig, foame, cenzură, …, dar l-am fi sărbătorit pe dictatorul iubit de unii, care-i ling dosul şi acum, la împlinirea unei vârste. Iar această sărbătoare ar fi eclipsat total, cum s-a întâmplat zeci de ani, zile importante precum Naşterea Domnului sau Învierea Domnului.
“Tu la fiecare două minute aminteşti de Dumnezeu. Cum se împacă în conştinţa ta iubirea faţă de Domnul cu simpatia faţă de un regim ateu, în timpul căruia s-au dărâmat biserici şi au fost persecutaţi creştinii ?”, i-am mai spus înainte de a ne despărţi. Ceea ce mi s-a părut grav este faptul că acest om formează caractere într-o şcoală, iar modul său de gândire este unul profund antidemocratic. Pentru cei de teapa lui, martirii care şi-au găsit sfârşitul în temniţele comuniste nu există, mai mult memoria le este batjocorită. Dreptul elementar la educaţie nu există în dictatura comunistă, decât datorită Marelui conducător. La 18 ani de la jertfa copiilor Timişoarei pentru libertatea noastră, în România membră a U.E., mai sunt unii ce ne-ar dori din nou în lanţuri, înfometaţi, înfriguraţi şi izolaţi. Restul e tăcere …
*revoluţie = înţeleg prin revoluţie ceea ce au făcut oamenii până la fuga
Dictatorului în 22 decembrie 1989, ora 12 a.m. aproximativ; în
Moldova nu s-a ieşit în stradă până atunci, iar circul de după
Îmi trezeşte multă uimire amuzamentul unora atunci când vine vorba de ‘succesurile’ Elenei Băsescu. Probabil, ziariştii lu’ Peşte n-au locuit niciodată în România profundă. Ca unul care am lucrat câţiva ani la Şcoala Tătărăşeni (o şcoală de pe aici), am ceva mult mai amuzant, dacă n-ar fi tragic: limba română stâlcită de cei care aveau în fişa postului cunoaşterea limbii române. Este vorba de două foste doamne profesoare, în prezent ambele pensionare, care se bucură de pensia integrală, chiar dacă limba română era cunoscută parţial. Despre ele s-ar mai putae spune c-au spălat creiere la greu, comunismul fiind un sistem bun, chiar dacă programele şcolare de după 1989 făceau referire la alte repere ce trebuiau prezentate la clasă. Dintre cele două fane ale lui Stalin şi Ceauşescu, se distinge Lazăr Traianiţa, profesoară de limba şi literatura română, cursuri fără frecvenţă, doar ăştia ce mai ajung pe la ţară. Stimabila, ani de zile, nu o dată ca Elena Băsescu, spunea unui elev: “Copie, măi copile!”. Oare niciodată această ‘intelectuală(?)’ n-a avut curiozitatea să se uite cum se conjugă verbul ‘a copia’? Ca să nu spunem c-ar fi trebuit să ştie, doar preda limba română, nu alt obiect de studiu. Corect este ’copiază’, dar mai trebuie lămurit un lucru: pe aici rămân cei mai slabi dintre elevii şcolii, aceştia îşi întemeiază familii, adică poţi spune orice şi oricum la Şcoala Tătărăşeni, majoritatea populaţiei semianalfabete de pe aici nu verifică în nici un fel corectitudinea afirmaţiilor tale de la orele de curs. Cât priveşte ‘perfecţionarea’ si alte ‘mofturi’, nu există aşa ceva în Moldova votantă de Ilici. Al doilea personaj este mult mai din zona bolşevismului violent. Tovarăşa Şuhan Georgeta, fostă prefesoară de istorie, cu studiile tot la fără frecvenţă, a făcut parte, înainte de 1989, din minoritatea dascălilor care chiar aplicau la ore aberaţiile cizmarului din Scorniceşti. Fără lecturi, ocupându-se în timpul liber numai de agricultură, stimabila ştia o singură istorie: ‘istoria’ falsificată de politrucii bolşevici, altceva nemaicitind. Cât priveşte pedagogia, am reţinut o afirmaţie a sa de acum vreo 15 ani: “Fetele trebuie să umble numai în fustă, pantalonii privin de la Diavol” (citat aproximativ). Ar fi fost bună în regimul taliban. Iar latura intelectuală a acestei suave făpturi ni se dezvăluie prin gusturi: manele, OTV, Vadim. De altfel, în acea şcoală, Vadim era divinizat şi orice vorbire a acestui paranoic în Parlament era ascultată cu multă atenţie, mai ales de familia Şuhan. Dar să revenim la limba română. La un moment dat, pentru o reducere la abonamentul revistei ‘22’, am avut nevoie de o adeverinţă de la şcoală. Un fel de directoare fiind, Şuhan Georgeta mi-a dat adeverinţa. Doar că limba română era răstignită rău: ‘spre ai servi’, scria stimabila, corect fiind ‘a-i’. Cam acesta era nivelul. Cam aşa arată ‘succesurile’ de pe aici. Consecinţele sunt mult mai grave, deoarece trăim în România lor: a celor pentru care nu există cunoaştere, adevăr, deontologie profesională.
Ce ‘glume’ proaste mai fac unii pe net
Pentru cei care au uitat, Constantin Simirad a fost moldoveanul din gaşca lui Ilici, până prin 2000. Apoi a luat-o pe arătură, înfiinţând Partidul Moldovenilor, o aberaţie de formaţiune politică. În prezent, Simirad mai publică în ‘Ziarul de Iaşi’ tot soiul de povestioare, de genul celei numite O glumă proastă. În această povestire, se foloseşte, la un moment dat, sintagma ‘lacul de la Havîrna’. La comentarii, o profesoară de limba şi literatura română din Havîrna îi atrage atenţia că la Havîrna nu sunt lacuri, ci numai iazuri. Iar domnul Simirad are următoarea replică: “Doamna profesoara din Havirna, La profesori s-a redus salarul pe nedrept, dar in cazul domniei voastre pe sfinta dreptate.Va rog sa consultati DEXI cind vreti sa polemizati despre ceea ce nu stiti.Imi pare tare rau ca un profesor de limba romana ,chiar rautacios fiind,face uz de titlu(obtinut cumva la Spiru Haret?) ca sa se faca complet de ris. Personal am o mare mila de elevii pe care ii molipsiti de incultura.Pacat!!” Ce nu ştie Simirad este că-n Havîrna incultura este molipsitoare rău, chiar şi la (mai ales la) anumite ‘capete luminate’. Până la urmă, cum este corect? DEX-ul ne spune că LAC = Apă stătătoare de mare întindere, cu sau fără scurgere. Iar la Havîrna sunt întinderi de apă cu scurgere. Este adevărat că, într-un anume fel, mai potrivită este denumirea de IAZ = Lac artificial format prin stăvilirea cu baraj de pământ sau prin abaterea unui curs de apă și destinat creșterii peștilor sau folosit pentru irigații, morărit etc. Dar, evident, nici denumirea de lac nu este greşită. Domnul Simirad poate sta liniştit: şi în următorii zece ani elevii din Havîrna vor fi molipsiţi de incultură, propagată cu sârg şi de posturile TV.
Haoleu, mânca-ţi-aş, limba română e măcelărită în ultimul hal
Pentru cine mai are o brumă de românism autentic, nefurat de ţigani, modul în care aceşti aşa-zişi rromi distrug tot ce ating este de domeniul evidenţei. Cum n-au nici un minim respect pentru munca şi viaţa celor de lângă ei, tot aşa aceşti ţigani, care sunt o pacoste pentru orice ţară sau comunitate mai mică, nu au nici un respect faţă de limba română. Iar cei ce lucrează la ‘tembeliziunile’ mogulilor ţi-i bagă pe gât în fiecare zi, la orice oră. La ce te ajută ştirile cu ţigani? Auzi ceva interesant, cuvinte frumoase din limba română, informaţii utile dintr-o ştiinţă sau din orice alt domeniu? Nimic din toate acestea. Ţiganii nu au nimic ce te-ar putea ajuta. Aşa încât, trăiască Franţa, doar nu degeaba au avut Revoluţia din (1789 – 1799) în urma căreia toţi am devenit ‘cetăţeni’, iar ţiganii au obţinut ulterior libertatea de a fura, de a ucide, de a viola. Chiar aceşti indivizi nu se întreabă, atunci când procreează în neştire, cine va suporta cheltuielile pentru copii de ţigani care, nu-i aşa, au toate drepturile, pentru ca atunci când vor creşte să nu aibă nici o obligaţie faţă de statul în care s-au născut (altfel n-ar face atâtea rele clanurile ţigăneşti)?
Limba română este în agonie în cătunul pesedist Havîrna
Un tragic accident de circulaţie este un ‘bun’ prilej, pentru unii mioritici, să-şi dovedească incapacitatea de a lega în mod corect trei cuvinte în limba română. Cei care văd în satul românesc, distrus de bolşevici, un loc în care veşnicia se naşte zilnic, s-ar putea să aibă o mare dezamăgire. Satul românesc actual este manelizat, adică dominat de incultură şi prostie. Prin comuna ‘europeană’ Havîrna, de exemplu, absenţa unei minime civilizaţii este mai mult decât evidentă: păsări şi animale pe drumul public, copilaşi de 5 ani cu bicicletele pe drumul public, manele la maxim la miezul nopţii, maşini conduse de indivizi băuţi, gunoaie aruncate oriunde etc. Mai nou, însă, incultura şi prostia unora de pe aici a invadat şi tarlaua Internetului. Astfel, legat de un articol apărut în presă în 2008(Accident cu un mort şi şapte răniţi), populaţia de pe aici începe să-şi dea cu părerea. Cu această ocazie, limba română este măcelărită de unii. Andreea (şi ea cetăţean român): „domnule ANONIM...care ati ,,atacat-o,, pe georgiana...daca nu stiati...copii claselor a8a nu mai dau capacitate ci teze cu subiect unic, + ca dak sia exprimat opinia...intrun anumit fel nu inseamna ca nu stie sa se exprime!!....si nu patati memoria domnului emil facandu-l nebun!! pastrativa parerile!!” Să mai spună cineva că-n Havîrna nu se învaţă bine limba română. În continuare are cuvântul Nelu, om şi el: „ciei care va legati de scutere 8 si alti mergeti in afara tarii Londra si vedeti cum circula scuterle pe strada .Problema e ca la noi in tara nu se respecta legea ,si totodata nu se aplica legea pentru toti,astai conducere avem.RUSINE RUSINE Nustiu cand va dispare pilele?” Uite tanti România cine-ţi sunt copilaşii! Nişte capete goale care te-au manelizat, te-au poluat şi ţi-au nimicit sufletul, adică limba română.
Urmaşii politrucilor bolşevici au ajuns jurnalişti la ‘Libertatea’
În anii ’80 ai secolului trecut, deşi românii trăiau în condiţii mizerabile, cu alimentele la cartelă, ca în perioada războiului, în întuneric, frig şi foame, un politruc bolşevic, dând dovadă de cel mai parşiv umor negru, a numit acea perioadă ‘Epoca de aur’. Nu mi-am imaginat niciodată că, după căderea dictaturii comuniste în 1989, voi auzi la televizor sintagma ‘Epoca de aur’, în afara documentarelor istorice. Aceasta până în 2010, atunci când tabloidul cu nuduri în creier, Libertatea pe numele său cinic, a început o campanie agresivă despre ‘manele din epoca de aur’. Ce contează că-n dictatura comunistă s-a murit pentru Libertate, dar nu pentru ‘Libertatea’, ce contează că respectiva sintagmă este sinonimă cu lagărul bolşevic, în care nu vedeai nici o miime din ţâţele şi fesele fetelor din ‘Libertatea’? Pentru jurnaliştii cu felinar roşu din respectivul tabloid acestea sunt amănunte mai puţin importante, doar poporul (ne)muncitor, care o freacă la servici şi acasă cu ochii în ‘Libertatea’, nu se-mpiedică de asemenea ‘fleacuri’. Cât priveşte IQ-ul celor care citesc ‘Libertatea’ (un fel de a spune ‘citesc’, acolo nefiind nevoie să citeşti, la câte funduri sunt pe centimetru pătrat), iată un exemplu de comentariu, scris de un ‘fan bendeac’: „marfa tata! bravo bendecutz, saruto fa caterinca cu ea si apoi daio la ochiu maro....cat despre glume cele mai meserease din romania....ma rad cu lacrimi la fiecare emisiune dea ta”. Asta-i o parte din România care vrea să intre în … spaţiul Schengen!
Câte ceva despre un concurs literar
Azi, 2 decembrie 2010, am primit următorul mail: Stimate domnule Căruntu,
Ne face plăcere să vă anunțăm că vă aflați printre cei 27 de finaliști ai concursului „Incubatorul de condeie”.
Creația dumneavoastră va fi inclusă – împreună cu cele mai bune creații ale celorlalți finaliști - într-o antologie electronică a scriitorului amator din România, care va fi lansată sâmbătă, pe 4 decembrie, la Diverta Plaza.
Tot atunci vom premia și câștigătorii concursului care vor fi desemnați dintre cei 17 finaliști la secțiunea poezie, 8 la secțiunea proză scurtă și 2 la secțiunea scenariu. Premiile vor fi oferite de Diverta.
Vă invităm să luați parte la festivitatea de premiere, sâmbăta aceasta, la Diverta Plaza (Blvd. Timișoara 260), începând cu ora 13.00 pentru a primi diploma de participare și premiul, în cazul în care veți fi unul dintre câștigători.
Vă rog să confirmați pe această adresă ori telefonic prezența dumneavoastră.
Vă așteptăm cu drag!
Cu stimă,
Raluca Sofronie
Se stâlceşte limba română şi la case mai mari
Un site pe care intru aproape zilnic este http://dan-blog.ro/. Dincolo de calităţile sale incontestabile, respectivul site are şi câteva stâlciri de limbă română. În imaginea de mai jos, autorul postării (administratorul site-ului) foloseşte forma ‘creeaţi’, pe când corect este creaţi. Într-un alt loc, în ceeaşi postare, apare formularea „Procesul de descărcare pe internet, durează …”. Nu am pretenţia că sunt specialist în limba română, dar din ceea ce ştiu, între subiect şi predicat nu se pune virgulă. Dar asta e, noi (adică ei) muncim, nu gândim!
Celebri, azi, foşti colegi ai mei de liceu
În decursul anilor de studii, am avut privilegiul să am colegi deosebiţi. Dar, poate, în perioada studiilor liceale am fost cel mai protejat de soartă. Iar aceasta mi-a ‘aranjat’ să fiu coleg de clasă cu nişte oameni minunaţi, de care-mi amintesc cu drag. Unul dinte ei este Nicuşor Corlat, azi membru al Uniunii Scriitorilor din România. Despre poetul Nicolae Corlat puteţi citi mai multe urmând link-ul de mai sus. Cu Nicu, aşa cum îi spun prietenii, am fost coleg de clasă patru ani, amândoi fiind elevi la Liceul Economic şi de Drept Administrativ Botoşani, cum se numea acest liceu în anii ’80 (astăzi se numeşte Colegiul Economic ‘Octav Onicescu’), iar un an şcolar (clasa a XI-a) am locuit la aceeaşi gazdă. Nu-i plăcea deloc matematica pe atunci, dar citea foarte mult. Un visător realist, cum rar mai vedem azi. Un om deosebit, un caracter puternic. Am câteva din cărţile sale primite cu dedicaţie. Dedicaţia la volumul de versuri ‘Bucuria’ este următoarea: „Prietenului Cornel Căruntu, versuri izvorâte din liniştea pe care ţi-o dă sufletul atunci când îl contempli” (21.04.2004). Spre exemplificare, am ales un poem scurt:
Aşteptarea
tăcerea ta îmi încovoaie paşii
pe trotuar trec atâtea păsări ce şi-au pierdut zborul
încât mi-e frică de propria mea speranţă.
Cum se parafrazează ‘liberal’ Lucian Blaga
Dacă nu ştiaţi, există Fundaţia Horia Rusu, acolo unde am găsit un material cu titlul ‘Votul uninominal s-a născut la sat’, titlu ce parafrazează o afirmaţie celebră a lui Lucian Blaga (cred) ‘Veşnicia s-a născut la sat’. Dacă urmaţi linkul de mai sus, aflaţi destule despre personajele importante de pe aici. Iată un citat: “La Hudeşti, o comună alăturată, primarul a aflat acest lucru, a angajat o firmă de consultanţă care a făcut proiecte, a primit bani şi a făcut multe lucruri în comună. La Havîrna primarul s-a crezut mai deştept, nu a angajat nici o firmă, a zis că lucrează cu oamenii din primărie, care s-au încurcat unul pe altul în hârtii până a trecut mandatul, nu au depus nici un proiect şi nu au primit nici un ban.” (Afirmaţiile de mai sus reflectă realitatea.) Mai la vale, însă, limba română este bătută la scor de limba de lemn. Iată un fragment: “PNL are un candidat tânăr, profesor, care era din comună dar se mutase la oraş, la Botoşani. Acum şi-a făcut din nou buletin de Havîrna, ca să poată candida şi împarte candele pe la populaţie, în speranţa că Dumnezeu o să-l vadă şi o să-l ajute să câştige alegerile. Om cu frica lui Dumnezeu, el i-a dat unei femei şase candele.” De fapt, profesorul este învăţător, dar la liberali nu prea contează, iar chestia cu candelele e de cascadorii râsului în anul 2008. Adică tu, liberal feroce, care vrei să faci din alegători oameni cu picioarele pe pământ, gata de investitii financiare şi de deschidere spre lumea afacerilor, oferi candele ca în Evul Mediu întunecat!? În 2012, se poate sugera liberalilor din Havîrna să ofere alegătorilor locuri de veci sau sicrie, doar aşa săgeata liberală va penetra populaţia ‘educată’ de pe aici.
Ce cred românii cu o minimă cultură despre ţigănuşul Dan Diaconescu
Am găsit recent un comentariu intitulat ‘România lui Dan Diaconescu’. Iată două scurte fragmente. Primul: „În condiţii normale, despre Dan Diaconescu n-ar fi trebuit să ştim nimic. Inteligenţa lui nu depăşeşte marginile unei sprinţare şmecherii de Caracal, raporturile lui precare cu limba română se înscriu strict într-o funcţionalitate de duzină, înfăţişarea şi comportamentul lui pendulează între banal şi stînjenitor. Ar fi putut fi organizator de chermeze într-un tîrg de provincie, ar fi putut, în cel mai bun caz, să facă o carieră de activist în vreun consiliu judeţean din Oltenia. Dar pentru că sîntem în România, acest ins “fără însuşiri” (cum ar fi spus Musil) a devenit milionar şi vedetă. Ziarele vorbesc de o avere aiuritoare (30 de milioane de euro, 2 Rolls-Royce-uri, un Bentley, 2 elicoptere, iaht, vile etc.)”. Al doilea: „Dan Diaconescu nu are decît un singur criteriu: audienţa. Şi o singură abilitate: acomodarea la nivelul cel mai de jos al consumului public: cadavre pierdute, vraci providenţiali, scandaluri politice şi de familie, dezvăluiri senzaţionale. Prost-gust, trivialitate, sub-nutriţie intelectuală, hîrjoană calomnioasă, jeg. Justificarea? Lumii îi place. Lumea vrea! Lucrurile de genul ăsta îi plac, în orice caz, dlui Diaconescu. Ăsta e universul lui, dacă nu cumva mă înşel şi, de fapt, cînd nu e pe post, se dezmorţeşte niţeluş răsfoind Shakespeare sau Rimbaud. Da, lumea vrea tot soiul de ieftinătăţi, tot soiul de stimulente pentru viscere. Mă mir că nu vedem încă pe OTV execuţii în direct, seriale porno, copii torturaţi şi crime filmate “cu camera ascunsă”. Rating-ul ar deveni apocaliptic. Există, în fiecare din noi, o zonă inavuabilă de cruzime, curiozitate vicioasă, perversiune morală. A valorifica însă tocmai această zonă, a întărîta ce e mai rău în om, a face spectacol din mizerie, a convoca “publicul larg” la o extatică bălăcire în lături e cinic, e iresponsabil, e ucigător. Sper că, din cînd în cînd măcar, Dan Diaconescu are mici insomnii, vagi nelinişti sufleteşti: în fond, e un periculos distribuitor de droguri, un instigator la disoluţie sufletească, la torpoare mentală, la sub-umanitate.”
Profilul intelectualului de colhoz
Pentru cine caută o explicaţie a întunericului moral şi intelectual în care se zbate satul românesc, prezent în ştirile cu omoruri, violuri etc., trebuie precizat că domnul Trandafir din literatură a fost înlocuit cu intelectualul de colhoz, adică acel individ fără nici un reper moral sau intelectual, care se confundă până la identificare cu gloata ignorantă şi bârfitoare. De exemplu, cam ce limbaj credeţi că foloseşte un intelectual care vrea respect la adresa persoanei pe care, din prea multă răutate, doreşte s-o sape temeinic? Păi, urmaţi linkul intelectual de colhoz şi veţi vedea la comentarii ce limbaj poate folosi un personaj care vrea respect. Adică dacă scrii “Purcica parvenita directoare n-a trimis nimica,nu o mai pupa atata in tartitza” la adresa profesoarei Azamfirei Daniela, directoare din acea perioadă a Şcolii cu cl. I-VIII Mileanca, Botoşani, înseamnă că nivelul tău moral se rezumă la injurii de ultim beţivan analfabet. Acelaşi personaj, care-şi face cruce atunci când trece pe lângă o biserică ortodoxă, mai are o deprindere ‘morală’: aruncatul cu noroi în persoanele care nu sunt de faţă. Adică pe din faţă le iei cu ‘săru’ mâna’ şi alte linguşiri, iar pe la spate le faci în toate felurile. Din CV-ul personajului mai fac parte lipsa totală de respect pentru opiniile altora, apologia comunismului, doar din troaca roşie a înfulecat tata, conjugarea verbului ‘a copia’ la modul ‘Copii trebuie să copie’ (‘să copieze’ stimabile, mai pune mâna pe dicţionar), înscrierea în PDL de dragul funcţiei, doar principiile sunt pentru fraieri, dar prezicerea morţii PDL-ului, doar PDL-ul e bun de supt, nu de curăţat de uscături. Cum se numeşte personajul? Nu contează, oricum nu merită amintit, dar ‘famiglia’ imorală şi ignorantă care-i asigură spatele va menţine România în colhozul întunericului şi imoralităţii.
Pleonasmele ‘boborului’
DEX-ul ne spune că ‘pleonasm’ (pleonasme, s.n.) este o eroare de exprimare constând în folosirea alăturată a unor cuvinte, construcţii, propoziţii etc. cu acelaşi înţeles. A fi în eroare nu contează pentru moştenitorii limbii române stâlcite de cizmarul analfabet Ceaşcă, cel care, dacă vă mai amintiţi, rostea ‘preteni’ în loc de ‘prieteni’. Acelaşi soi de limbaj eronat găsim cel mai mult la zeroTV, un post născut din gunoaie, în care limba română este desfiinţată. Tupeul ţigănuşului Diaconescu de a se proclama ‘viitorul preşedinte al României’ depăşeşte orice barieră a bunului simţ sau a unei minime moralităţi publice. Până şi marii regi ai României, care nu aveau nevoie de votul popular, aveau exprimări mai decente de genul ‘Carol I, suveran al Românei, prin voia Domnului’. Chiar ţigănuşul Diaconescu îi crede atât de proşti pe cei care se uită la zeroTV? Tot acest şantajist de cartier Ferentari are un discurs public plin de elucubraţii precum: ‘Cultivarea întregului pământ arabil al României’ (Şi cum îl cultivi? Folosind armata, elevii, studenţii şi muncitorii precum Ceaşcă?) sau ‘Justiţia va fi cu juraţi’ (Pentru aceasta trebuie schimbată Constituţia, proces lung, dificil, nesigur, plus că trebuie create condiţii în acest sens, ori noi nu avem acum condiţii bune pentru judecători, aglomeraţi cu procese, dar să mai formăm şi întreţinem o armată de juraţi). Dar să revenim la limba română maltratată în ultimul hal de ‘gunoaiele’ lui Diaconescu. De exemplu, ‘specialiştii zeroTV’ afirmă: ‘Concluzia finală este …’. ‘Concluzie finală’ este pleonasm, deoarece ‘concluzie = ultima parte a unei expuneri sau a unei opera, care cuprinde rezultatele finale’. Mai pune mâna pe-o carte, ‘bobor’ otevist, nu pierde nopţile în discuţii inteminabile şi inutile despre mocirla societăţii româneşti.
Manelizarea României continuă la PRO TV
Chiar dacă au cam renunţat la manelişti, ProTV-iştii îţi servesc aceleaşi ştiri despre mocirla societăţii româneşti: violatori, criminali, infractori în general. Doar aşa se manelizează o ţară, servindu-i mereu crime şi violuri, droguri şi columbeni, furturi şi zăvorance. De la Măruţă, ce aduce toate piţipoancele şi toţi cocalarii pe sticlă, şi până la Florin Busuioc, alias Busu, cel pentru care limba română este, uneori, o grea povară, ProTV-ul face ‘educaţie’ românilor. Într-o dimineaţă aud formularea ‘Taci din gură’ şi mă gândeam că, având un picior fracturat, celebrul Busu nu poate tăcea din picior, aşa încât tace şi el din ce poate. N-o fi auzit de pleonasm? Sunt pleonasme sintagmele ‘taci din gură’, ‘a auzi cu urechile’, iar ‘a auzi cu propriile urechi’ este dublu pleonasm (conform ‘Dicţionarului de pleonasme’, autor Gabriel Angelescu, editura Coresi, 1995). Dar pentru mahalaua României, cu ajutorul căreia creşte audienţa ProTV-ului, nu contează limba română. ProTV-işti nu distrugeţi fiinţa acestui neam, adică limba română.
În timp ce Crintonescu se pupă cu securistul Felix, liberalii au ajuns să uite şi limba română
Nu ştiu dacă realizaţi cine este deputatul liberal Adriana Săftoiu, dar în 10 martie 2011 exprima un adevăr clar, precum mintea lipsă a lui Crin (cel cretin): „PNL-ului îi va fi greu de acum înainte să mai susţină discursuri despre revoluţia bunului simţ” (legat de alianţa PNL-ului cu partidul securistului ‘Felix’ Voiculescu). Din păcate, aceeaşi Adriana Săftoiu comite o greşeală frecventă, într-un interviu acordat „Academiei Caţavencu” (nr.34/2009). La întrebarea ‘Aţi apăsat vreodată pe vreun trăgaci de pistol? Mai aveţi sentimente?’, Adriana Săftoiu răspunde ‘Am început în facultate şi de atunci continui.(…)’ Ceea ce nu ştie madam Săftoiu este că, la persoana I singular, în limba română, forma corectă este continuu, adică eu continuu, tu continui etc. Chiar dacă este o greşeală des întâlnită la tembelizor, domna Săftoiu nu are nici o scuză, în afara faptului că este într-un partid de care s-ar ruşina şi cel mai prăpădit liberal din perioada interbelică. Dacă-i spunea cineva marelui liberal Gh. I. Brătianu că urmaşii săi Cri(ti)ni se vor alia cu securiştii ce au ţinut România în colhozul rusesc, probabil s-ar fi lepădat de ideile liberale, mai ceva ca Antonescu Crin de revoluţia bunului simţ.
Cât să mai suportăm slugile lui Ceaşcă bătându-şi joc de legile țării şi de moralitatea publică
România vrea să fie o țară de oameni educați. Pentru aceasta, în şcolile din România se învață limbajul decent, toleranța, plus multe alte valori. Se învață respectul legii şi respectul aproapelui. Tot ce învață un copil sau tânăr în ani de studii este anulat de personajele de la tembelizor. Unul din poluatorii spațiului public românesc este Vadim Tudor. Nu ştiu de ce este promovat. Nu înțeleg de ce nu i se pun cătuşele. A încălcat legile României în prezența atâtor oameni. Aduce ura în spațiul public zilnic. Atunci când îl faci pe Boc ‘pitic porno’, te adresezi probabil, pupincurist şi securist nenorocit (ca să scriem pe limba lui), tractoriştilor care se masturbează cu pozele din ‘Libertatea’ în față. Faptul că este dus cu pluta nu reprezintă o scuză, cei bolnavi stau acasă şi se tratează. Faptul că îi urăşte pe unguri nu reprezintă o scuză, ungurii nu trebuie urâți, ci noi, românii, trebuie să arătăm că merităm respectul lumii civilizate, iar tratatul de la Trianon a fost un act just. Ardealul nu se apără făcând spume la gură sau lingându-i fundul cizmarului dictator, ci făcând din România o țară mai atractivă, mai prosperă şi mai civilizată decât Ungaria. În mileniul trei oamenii nu mai pot fi convinşi de forța brută, ci de forța economică. Acest maniac, ce a făcut numai rău României, trebuie învățat respectul pentru legile acestei țări. Aştept judecătorul care va înțelege că legea e pentru toți, de la ultimul țigan din Ferentari la ultimul pupincurist al dictaturii comuniste.
OrangeFerentari şi limba română
În 2009, la Chişinău, tinerii Basarabiei mureau pentru libertate. Tot în 2009, în Bucale, OrangeRomânia o ducea bine. Atât de bine încât, pentru rudele mai sărace din Est ale francezilor de la France Telecom, istoria românilor nici nu mai contează. Dacă tot ne făceau ţigani, la nivel de elită, prin 1994, francezii le-au transmis românaşilor de la OrangeRomânia microbul inculturii. Astfel, pe site-ul OrangeRomania (click pe link-ul de mai sus), limba oficială a Republicii Moldova este moldoveneasca (???). Şi aceasta în timp ce, pe site-ul OrangeMoldova, limba este română. O fi OrangeRomânia în plin bolşevism şi nu ştim noi? Haideţi să folosim alte reţele, NU ORANGE, pentru a-i determina pe ţiganii care se ocupă de site să mai înveţe istoria acestei ţări, dacă tot iau ceva bănuţi de la urmaşii lui Ştefan cel Mare (şi nu numai). Criminalul rusofil Vladimir Voronin ar avea şanse reale pentru un job la OrangeFerentari.
Pentru a sustine acest site, copiaza codul urmator si adauga-l pe site-ul tau. Acesta va afisa pe site-ul tau banerul alaturat. Ctrl+C pentru a copia codul
Într-un alt loc, în ceeaşi postare, apare formularea „Procesul de descărcare pe internet, durează …”. Nu am pretenţia că sunt specialist în limba română, dar din ceea ce ştiu, între subiect şi predicat nu se pune virgulă.
Dar asta e, noi (adică ei) muncim, nu gândim!
În decursul anilor de studii, am avut privilegiul să am colegi deosebiţi. Dar, poate, în perioada studiilor liceale am fost cel mai protejat de soartă. Iar aceasta mi-a ‘aranjat’ să fiu coleg de clasă cu nişte oameni minunaţi, de care-mi amintesc cu drag. Unul dinte ei este 
