Ce-au înţeles unii din dictatura comunistă

“Dacă nu era Ceauşescu, tu nu erai astăzi absolvent al unei facultăţi” – este afirmaţia unui profesor (Hrimiuc Constantin se numeşte, dacă memoria nu-mi joacă feste). Aceeaşi afirmaţie a fost rostită şi de către un fost membru marcant al partidului communist, la nivelul comunei Havîrna, actualmente traseist politic (trăiască democraţia în care nu credem, dar de care profităm), pe numele său tovarăşul Zvîncă Petru, din perioada în care-şi construia casa cu ajutorul elevilor de liceu pe care-i obliga partidul bolşevic să muncească şi în vacanţa de vară vreo două săptămâni. Şi dacă al doilea este un dinozaur roşu pe care nu prea mai poţi să-l schimbi, deşi această mentalitate este inoculată, probabil, şi copiilor unei ţări ce se pretinde liberă de comunism, este mai greu de înţeles mentalitatea primului, la 35 de ani având şansa să-ţi corectezi traumele rezultate în urma spălării creieraşului tău în dictatura comunistă.

“Nu ţin minte, i-am replicat, ca România să fi fost moşia lui Nicolae Ceauşescu, lăsată moştenire de părinţii acestuia. Mi se pare normal ca cetăţean român să pot urma cursurile unei facultăţi, aceasta fiind şi ţara mea, nu numai a politrucilor bolşevici”. A avut un rânjet de superioritate, nefiind dispus să accepte un alt adevăr, poate singurul care zideşte, decât acela prezent într-o regiune unde nu a fost nici un fel de revoluţie*, iar dacă era după cei din Moldova probabil c-am fi trăit în continuare ca-n Evul mediu, în întuneric, frig, foame, cenzură, …, dar l-am fi sărbătorit pe dictatorul iubit de unii, care-i ling dosul şi acum, la împlinirea unei vârste. Iar această sărbătoare ar fi eclipsat total, cum s-a întâmplat zeci de ani, zile importante precum Naşterea Domnului sau Învierea Domnului.

“Tu la fiecare două minute aminteşti de Dumnezeu. Cum se împacă în conştinţa ta iubirea faţă de Domnul cu simpatia faţă de un regim ateu, în timpul căruia s-au dărâmat biserici şi au fost persecutaţi creştinii ?”, i-am mai spus înainte de a ne despărţi. Ceea ce mi s-a părut grav este faptul că acest om formează caractere într-o şcoală, iar modul său de gândire este unul profund antidemocratic. Pentru cei de teapa lui, martirii care şi-au găsit sfârşitul în temniţele comuniste nu există, mai mult memoria le este batjocorită. Dreptul elementar la educaţie nu există în dictatura comunistă, decât datorită Marelui conducător. La 18 ani de la jertfa copiilor Timişoarei pentru libertatea noastră, în România membră a U.E., mai sunt unii ce ne-ar dori din nou în lanţuri, înfometaţi, înfriguraţi şi izolaţi. Restul e tăcere …

*revoluţie = înţeleg prin revoluţie ceea ce au făcut oamenii până la fuga

Dictatorului în 22 decembrie 1989, ora 12 a.m. aproximativ; în

Moldova nu s-a ieşit în stradă până atunci, iar circul de după

acel moment nu se poate numi revoluţie