
PSD-ul (=PCR) a avut intotdeauna o masă de vot amorfă, în care au fost prezenţi, la grămadă, foşti securişti, turnători, nomenclaturişti bolşevici, gură-cască, colhoznici, alcoolici, mafioţi de ocazie şi mafioţi antrenaţi în structurile PCR (pile-cunoştinţe-relaţii). Pentru 99% dintre votanţii PSD, doctrina social-democrată era doar o ‘curvă’ ce trebuie violată din toate poziţiile, pentru a lăsa România aşa cum a lăsat-o Ilici după cele 4 mandate: în fundul (economic) gol. Pe acest fundal au apărut ‘băieţii şmecheri’, fără de care judeţele patriei ar înflori economic, dar n-ar mai avea ei vile de lux şi maşini de top. Unul dintre aceşti mafioţi roşii este Radu Mazăre, primarul Constanţei. Şi dacă gorila lui Ilici, Dan Iosif, ameninţa în presă că-l bate pe Emil Constantinescu, proaspăt pe atunci preşedinte al României (ţara în care oricine poate să-i spună şefului statului ‘Să-mi sugi …’, iar dupa aceea (i)Realitatea te oferă naţiunii ca exemplu, vezi cazul avocatului nu-ştiu-care), Mazăre îşi permite ‘doar’ să-i terorizeze pe ziarişti, să ia pământul fraierilor care mai cred în restituirile corecte din România, pe scurt, să-şi impună propriile legi şi proprii oameni în republica bananieră Constanţa, mai aproape de Transnistria decât de Bruxelles. Iată mai jos un articol din “Academia Caţavencu” (nr.17/2009) pe această temă:
Cum se face Justiţia famigliei lui Mazăre la Constanţa
Greşeala pe care o comite Comisia Uniunii Europene este că tratează România ca pe o ţară membră a UE. România nu este o ţară. Este mai multe. Nivelul corupţiei este diferit de la ţărişoară la ţărişoară. Uite, dacă ar fi să luăm exemplul Constanţei, o încurcăm rău cu Comisia. Constanţa este un stat în stat, iar dezvoltările din ultima perioadă demonstrează că zona de sud-est a României este mai apropiată de modelul Transnistriei decît de cel bruxellez. Controlul clanului al cărui cel mai vizibil erou este domnul Radu Mazăre s-a extins în ultima perioadă de la municipiu la judeţ, apoi la întregul bazin al zonei litorale şi, de cînd famiglia are un ministru, la nivelul ţării. Ca să nu formulăm enunţuri fără acoperire, ne-am hotărît să ilustrăm cu cîteva dintre evenimentele recente diagnosticul de clan mafiot la care facem aluzie mai sus.
Teritoriul marilor tunuri imobiliare
Definiţia de mafie este, în termenii procurorilor, iar nu al romanelor poliţiste, acel nivel de structurare a crimei organizate în care teritoriul este împărţit între famigliile specializate în diferite activităţi ilegale. În evaluarea unor ziarişti de investigaţie, clanul Mazăre este proprietarul unor suprafeţe uriaşe de teren în zona Constanţei. Astfel, oamenii lui Mazăre au ajuns să deţină cele mai multe dintre terenurile pe care va fi construită, de exemplu, viitoarea şosea de coastă, unul dintre proiectele la care primarul Constanţei ţine cel mai mult. Din fericire, în acest caz, Direcţia Naţională Anticorupţie şi-a făcut treaba şi i-a trimis în judecată pe făptaşi. Potrivit comunicatului DNA din 28 octombrie 2008, Radu Mazăre şi membrii Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 a Primăriei Constanţa „au soluţionat în mod defectuos o serie de cereri de restituire de terenuri, în scopul obţinerii de avantaje patrimoniale care s-au materializat în dobîndirea de către ei sau de către persoane din anturajul lor a proprietăţii asupra unor mari suprafeţe de teren la care nu aveau dreptul. Astfel, patrimoniul public a fost deposedat de mari suprafeţe de teren intravilan în valoare de 114 milioane de euro, dintre care 77,77 milioane de euro reprezintă prejudiciu în dauna statului şi 36,16 de milioane de euro prejudiciu în dauna municipiului“.
Constanţa nu e constănţenilor, ci a urmaşilor lui Mazăre
Metoda era simplă: moştenitorii de drept făceau cererile de drept la Primărie; Primăria se făcea că întîrzie cu retrocedarea, se făcea că nu are terenuri disponibile sau pur şi simplu se făcea că plouă; nişte oameni de bine cumpărau de la petenţi drepturile litigioase, pentru ca, ulterior, oamenii de bine (deci nu proprietarii de drept) să fie împroprietăriţi cu suprafeţe de teren mai valoroase decît cele revendicate, dar mult subevaluate. Iată cum se putea face acest lucru. De exemplu, unul dintre criteriile de evaluare a pămîntului era apropierea de utilităţi (reţele de electricitate, gaze, apă curentă, telefonie etc.). Evaluatorul (care a fost şi el trimis în judecată) a pretins într-unul dintre cazuri că utilităţile se află la distanţe de 200-500 de metri de terenul retrocedat, cînd erau de fapt la numai o sută de metri. Astfel, beneficiarul retrocedării, şmecherul care a cumpărat drepturile litigioase, a putut primi un teren mai mare decît cel la care avea dreptul.
Toţi oamenii de bine ai primarului
Prin dispoziţiile de retrocedare 1.344 şi 679 din 2004, au fost împroprietăriţi cu pămînt pe traseul Rivierei Tomis (denumirea dată de Primărie şoselei de coastă) Cristian Borcea (acţionar al clubului de fotbal Dinamo), Maria Măriuţa (bunica lui Dragoş Săvulescu, un alt acţionar de la Dinamo), SC Habitat şi Ambient, Georgică Giurgiucanu şi Mihai Camboianu. Acţionarul lui SC Habitat şi Ambient este Valentin Gheorghe Ionescu, acţionar la firmele care au construit mall-ul din Parcul Tăbăcăriei. După cum vă puteţi aduce aminte din paginile revistei voastre preferate, şi terenul pe care s-a construit mall-ul este unul dintre cele retrocedate penal de Radu Mazăre.
















