Mulţumim Partidului Comunist Român pentru eticheta pusă românilor de tot mai mulţi: ‘Hoţi’

Cum ţiganizarea României de către tembeliziunile mogulilor (prin manele, sute de ore de emisie în care sunt prezentate, spre educaţia copiilor, crime, violuri în cele mai mici amănunte) este în floare, acest fenomen aduce amnezia totală la ‘boborul’ otevizat. Pentru cei care au uitat sau n-au prins acea perioadă, trebuie amintit că, în perioada dictaturii comuniste, se fura totul. Proprietatea de stat era, de fapt, a nimănui, aşa încât toţi furau, mai mult sau mai puţin. 50 de ani de dispreţ total faţă de noţiunea de proprietate s-au văzut după 1989, atunci când, precum sălbaticii scăpaţi din cuşcă, ‘românaşii roşii’, votanţi zeci de ani ai PSD+PRM, au trecut la furtul zilnic, de la porumbul bătrânilor care îşi dădeau pensia pentru ca pământul lor să fie lucrat, până la cetăţenii, coloraţi sau nu, care au furat fabricile lăsate în paragină de gaşca lui Ilici. O altă ‘boală’ a dictaturii comuniste a fost promovarea traficului de influenţă şi a nepotismului la rang de politică de stat. Ceaşcă şi-a adus toată familia la conducerea României (doar era ţara lu’ taică-su), iar în magazine nu gaseai nimic la vedere, dar dacă ‘mişcai’ cu o ‘atenţie’ făceai rost de toate (cafea, carne etc.). Aici s-au antrenat românaşii roşii pentru prăpădul care avea să urmeze în anii ’90, sub domnia kaghebistului Ilici. În acest sens, merită citat un fragment dintr-o carte apărută în 1992, intitulată Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan. La întrebarea Ce valori morale credeţi că mai păstrează satul românesc azi (în 1988 adică)?, Nicolae Steinhardt (inclus azi în manualele de literatură, prin celebra sa scriere Jurnalul fericirii) răspunde: „Mai păstrează unele valori, deşi se prezintă şi el grav contaminat şi corupt. Dovadă această declaraţie a unei batrâne maramureşene, la Surdeşti, lângă biserică. E întrebată de un grup de vizitatori străini – prin tălmaci – cum trăieşte, dacă nu duce lipsă de cele necesare traiului. Răspunde venerabila săteancă aşa: cu ce câştigă, cu ce ni se dă, cu ce furăm, cu ce pică, ne descurcăm. Teribil răspuns, care arată cât de jos am coborât, în cât de adânci straturi a pătruns spiritul şmecheresc.” De aici şi până la titlul de ‘hoţi’ folosit tot mai des la adresa românilor n-a mai fost decât un pas. Chiar şi la Hollywood suntem prezentaţi ca nişte hoţi. Un exemplu ar fi filmul Knowing (regia: Alex Proyas; cu Nicolas Cage; 2009) tradus “Numere fatale’, un film ce merită văzut, un SF făcut ca la carte, cu efecte speciale de nota zece. Scenariul filmului e făcut astfel încât finalul filmului coincide cu sfârşitul lumii, iar la finalul filmului un domn profită de iminenţa apocalipsei ca să fure o scoşă de rafie. Reprezentantul cărei naţii de pe planetă fură ceva cu cinci minute înainte de sfârşitul lumii? Naţia se numeşte România, fostă RSR (Republica Securistică România). Şi încurajarea furtului este o crimă cu mult mai mare a bolşevicilor români decât raţionalizarea pâinii, a curentului electric sau cele două ore de program la televizor.