File din isteria comunismului românesc (XXIII)

Şi acum, pe scurt, despre o întâlnire decisivă pentru instaurarea comunismului în România. Asta ca să pricepeţi mai bine cât de parşivă e istoria şi cât de puţin îi pasă ei de visele, vieţile şi problemele personale ale oamenilor. Aşadar, ne aflăm pe 9 octombrie 1944 şi, din informaţiile trimisului nostru istoric special prin Memoriile lui Churchill, ne aflam la Moscova, undeva la Kremlin, într-un birou somptuos. Pe partea meteorologică, vremea era destul de mohorâtă, însă vremurile istorice păreau să se însenineze pentru marea alianţă antifascistă dintre anglo-americani şi ruşi. Armata Roşie mergea în pas de voie spre Berlin, iar yankeii şi băieţii lui Churchill veneau din partea ailaltă ca să se pupe cu ruşii la Alexanderplatz. Să fi fost spre zece noaptea când Churchill s-a văzut pentru prima oară cu Stalin, la Kremlin. Şi, îşi aminteşte Churchill, „fiindcă am văzut că momentul era favorabil pentru afaceri”, i-a zis Tătucului: „În ceea ce priveşte Marea Britanie şi Rusia, ce ai zice dumneata să aveţi 90% predominare în România, noi 90% în Grecia şi 50-50% în Iugoslavia?”. Apoi, prim-ministrul care a deplâns tragerea Cortinei de Fier peste Europa a luat o foiţă de hârtie, a scris pe ea ţările şi procentele şi i-a băgat-o lui Stalin sub mustaţă. Tovarăşul Stalin, calm, a luat un creion cu două capete, unul roşu şi altul albastru, din ăla cum se mai găsea încă prin librării înainte de ’89, şi – culmea ironiei – a bifat cu partea albastră a creionului că e de-acord cu propunerea domnului Churchill. Apoi Churchill zice: „Nu este oare prea cinic cum am dispus de soarta a milioane de oameni în această manieră insolită? Hai să ardem hârtia!”. Iar Stalin a răspuns: „Nu, păstreaz-o dumneata!”. Deşi iniţial aranjamentul era valabil trei luni, atât Churchill cât şi Stalin ştiau că e definitiv în termeni postbelici. La acea dată, ruşii cutreierau România cu tancurile, iar to’ar’şa Pauker era de mult aterizată pe aeroportul Băneasa şi punea osul şi cocul prin Bucureşti la instaurarea comunismului. Cât despre Churchill, se ştie că îl cam durea undeva de România şi Bulgaria, două mici ţări balcanice despre care spusese clar că-i sunt cam antipatice.

Preluare din ‘Academia Caţavencu’, nr.26/2009, autor Alin Ionescu.