File din isteria comunismului românesc (XXIV)

Când vine vorba de cei care s-au luat la trântă cu bolşevicii rusofoni în anii ’50, toată lumea ştie de cei care şi-au părăsit nevestele, vacile, gospodăriile şi copii şi s-au dus în munţi, cu un sac de grenade în spinare şi un puşcoci în mână. Pe lângă aceştia, au existat eroii mici, cărora nimeni nu s-ar gândi azi să le facă vreo statuie pe undeva, deşi la drept vorbind merită. Sabotorii din tipografii i-au enervat uneori pe comunişti mai mult decât luptătorii din munţi. Într-o notă a Sectorului Presei Centrale din aprilie ’53, nişte tovarăşi responsabili fac un inventar al greşelilor de tipar „cu caracter duşmănos” din Combinatul Poligrafic Casa Scînteii. În 23 februarie ’53, de exemplu, linotipistul Cristache Anastasiu a reuşit să culeagă pentru „Contemporanul” sintagma delicioasă „învăţătura ţaristă”, asta bineînţeles în loc de „învăţătura stalinistă”. Vă daţi seama că tov. Anastasiu nu făcuse o simplă greşeală de tipar, ci un rafinat act de sabotaj ideologic, chestie care a dus la retragerea întregului tiraj de pe piaţă şi la topirea lui urgentă în condiţii de maximă conspirativitate. Din acelaşi raport mai aflăm că la „Scînteia tineretului”, în noaptea dintre 7 şi 8 martie ’53, linotipistul Gh. Roşianu a cules în articolul academicianului Ştefan Milcu, „Înarmaţi cu învăţătura stalinistă”, „În geniala sa operă noi găsim un model de critică desgustătoare a oricărei concepţii idealiste”, în loc de „În geniala sa operă găsim un model de critică distrugătoare a oricăror concepţii idealiste”. Roşianu a fost prins, linotipurile erau numerotate şi exista o evidenţă strictă a maşinilor şi oamenilor care lucrau la ele în fiecare schimb, şi deşi şeful de echipă, unul Rizea, a făcut tot posibilul să-l scape, încercând să refacă placa, totuşi fapta lui Roşianu a ajuns la urechea atentă a partidului si probabil că linotipistul nostru s-a ales cu nişte vizite la Securitate şi, cine ştie, cu nişte degete lăsate în tocul unei uşi. La fel de drăguţă e şi „greşeala” tovarăşului Răduţu, un linotipist de la „România liberă”, care într-o noapte stalinistă îngheţată din România ocupată a anului ’53 a avut inspiraţia să culeagă „Comitetul fascist al tineretului sovietic”, în loc de „Comitetul antifascist al tineretului sovietic”. Tuturor acestor linotipişti, care au înghiţit nu plumbul glonţului comunist, ci plumbul otrăvit al propagandei staliniste, merită să le oferim azi, aici, un minut de recunoştinţă.

Preluare din „Academia Caţavencu”, nr.27/2009, autor Alin Ionescu.