În România, religia face legea într-un stat aşa-zis laic

Precizez de la început, pentru a evita orice altă interpretare, că sunt creştin, chiar dacă nepracticant. Din păcate, am mari îndoieli că multe din practicile ortodoxe din România au cea mai vagă legătură cu învăţătura creştină. Totuşi, am toată admiraţia şi respectul faţă de martirii ortodocşi ucişi de bestiile bolşevice sau faţă de marii teologi răsăriteni care au dat strălucire învăţăturilor ortodoxe. După 1989, însă, s-a întâmplat ceva straniu pentru mine: toţi politrucii atei ai lui Ilici se perindau înconjuraţi de preoţi pe la tot soiul de sindrofii, îşi făceau cruce de ochii lumii, pentru a fura şi a comite fărădelegi în spatele uşilor închise. Astfel, alianţa ortodoxo-comunistă BOR+FSN a comis cel ami grav atentat la libertatea conştiinţei din România, prin introducerea obligativităţii studiului religiei în şcoli. Mai mult decât atât, teoria evoluţionistă a fost serios marginalizată, aruncând educaţia din România în cel mai pur obscurantism religios. Rezultatele studiului religiei în şcoli se văd la ştirile de la ora 17 pe ProTV. În România profundă, studiul religiei înseamnă mult formalism şi nimic mai mult. Iar programa şcolară, propusă probabil de BOR, este alcătuită de parcă am fi în anul 1024. Din aceste motive şi din multe altele sunt pentru încetarea îndoctrinării religioase în şcolile din România. Am găsit şi un apel foarte pertinent în acest sens, prezentat mai jos.

Stimate domnule Ministru,

Îndoctrinarea politică a elevilor practicată de regimul comunist prin instituţiile de învăţământ a fost înlocuită, după 1989, de îndoctrinarea lor religioasă. Sistemul educaţional nu a fost pus în slujba dezvoltării libere, în spirit pluralist a personalităţii copiilor şi tinerilor, ci a fost aservit intereselor doctrinare ale bisericilor, îndeosebi ale celei majoritare din România.

În locul unei discipline de studiu asupra istoriei şi diversităţii religioase din ţară şi din lume s-a optat pentru o manieră confesională, unilaterală, de prezentare a religiei. Cercetările realizate în ultimii ani de către „Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă” şi „Liga Pro Europa” probează că, în şcoli, au loc numeroase şi grave abuzuri asupra copiilor privind dreptul lor la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie. Acestea sunt generate, în cele mai multe cazuri, de către serioase neajunsuri ale sistemului public de învăţământ, nefiind vorba de situaţii izolate.

Ritualurile religioase în şcoli încalcă neutralitatea confesională a statului român prevăzută de lege1. Simbolurile religioase ale unui cult anume expuse în sălile de curs reprezintă o formă de prozelitism şi o discriminare. Manualele de religie aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului promovează de multe ori ritualismul excesiv, o morală întemeiată pe ameninţarea cu pedepse fizice asupra copiilor, un spirit antiştiinţific şi intoleranţa faţă de alte culte şi faţă de atei. Elevii şi părinţii lor nu sunt informaţi corect cu privire la statutul facultativ al orelor de religie, foarte mulţi dintre ei, dar şi mulţi dintre profesori şi directori de şcoli, considerând religia, în mod eronat, drept materie obligatorie de studiu. Întregul învăţământ religios din România se află sub influenţa şi controlul Bisericii Ortodoxe Române, directorul din cadrul Ministerului pe învăţământul religios fiind teolog ortodox.

Astfel, învăţământul religios din şcolile publice din România este, în acest moment, contrar valorilor şi principiilor educaţionale, democratice, culturale şi de civilizaţie asumate de Uniunea Europeană şi de Consiliul Europei iar acest lucru generează o confuzie a valorilor în rândul copiilor şi tinerilor.

Vă solicităm, domnule Ministru, să întreprindeţi eforturi substanţiale pentru a respecta dreptul elevilor din România la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie. Cu atât mai mult cu cât principiile liberalismului asumate de către partidul din care faceţi parte, postate pe site-ul acestuia, afirmă la Cap. 11 Statul neutru şi legea liberală, Art. 37., următoarele: „Neutralitatea statului liberal priveşte, pe de altă parte, separarea sa de orice dogmă religioasă.”

Domnule Ministru, vă solicităm ca, în toate deciziile privind statutul religiei în şcoli, să ţineţi cont de Recomandarea nr. 1720 (2005) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei4 privind educaţia şi religia, care prevede, printre altele, că:
Adunarea recomandă, de asemenea, Comitetului de Miniştri să încurajeze guvernele statelor membre să asigure studierea religiilor la nivelul învăţământului primar şi secundar, pe baza următoarelor criterii:

- scopul acestei educaţii să fie acela de a le permite elevilor să descopere religiile practicate în ţările lor şi în cele învecinate, de a-i face să înţeleagă că fiecare are acelaşi drept de a crede că religia lui reprezintă „adevărata credinţă” şi că alţi oameni nu sunt altfel de fiinţe umane datorită faptului că au o altă religie sau nu au nici una;

- să includă, cu totală imparţialitate, istoria principalelor religii, precum şi opţiunea de a nu avea nici o religie;

- să le ofere elevilor cunoştinţe care să le permită să fie în siguranţă faţă de susţinătorii unei practici religioase fanatice;

- să nu treacă dincolo de graniţa dintre cultură şi practicare a unei religii, chiar şi în situaţia unei ţări în care există o religie de stat. Scopul nu este acela de a inocula o credinţă anume, ci acela de a îi face pe copii să înţeleagă de ce religiile sunt surse de credinţă pentru milioane de oameni;

- profesorii de religie trebuie să fie anume pregătiţi. Ar trebui să fie profesori în domeniul cultural sau literar. Ar putea fi totuşi acceptaţi ca profesori şi specialiştii într-o altă disciplină;

- autorităţile statale ar trebui să se implice în formarea profesorilor şi să conceapă programele de învăţământ care să fie adaptate specificului fiecărei ţări şi vârstelor elevilor. În realizarea acestor programe, Consiliul Europei va consulta toţi partenerii implicaţi, inclusiv reprezentanţi ai credinţelor religioase.

Întrucât situaţia la care s-a ajuns în şcolile din România sub acest aspect este deosebit de gravă, iar măsurile necesare din partea autorităţilor pentru a atenua situaţia se lasă aşteptate, „Asociaţia Umanistă Română” iniţiază campania civică „Stop îndoctrinării religioase în şcolile din România”.

Domnule Ministru, vă solicităm ferm să luaţi măsurile necesare pentru ca, începând cu acest an şcolar:

1. în şcolile şi liceele din România să nu mai aibă loc manifestări religioase colective ţinute cu prilejul deschiderii anului şcolar sau cu alte ocazii.

2. elevii şi părinţii acestora să fie corect informaţi cu privire la statutul facultativ al orelor de religie şi la faptul că fiecare elev cu vârsta de cel puţin 16 ani poate alege singur dacă să urmeze sau nu orele de religie.

3. simbolurile religioase să fie retrase din şcoli şi licee în conformitate cu Hotărârea din 21 noiembrie 2006 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

4. să fie retrase imediat de pe piaţă manualele de religie care promovează intoleranţa faţă de alte culte şi faţă de atei sau care promovează o morală bazată pe ameninţarea cu pedepse fizice asupra copiilor (astfel de manuale sunt menţionate în Raportul recent privind educaţia religioasă în şcolile publice5 realizat de Liga Pro Europa).

5. să fie iniţiate de urgenţă consultări pentru realizarea unor programe de religie predată în mod neutru, în conformitate cu Recomandarea 1720 (2005) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, consultări la care să participe organizaţii neguvernamentale pentru apărarea drepturilor fiinţei umane, specialişti în domeniul educaţiei şi culte religioase.

6. la conducerea învăţământului religios din România să fie numite persoane independente faţă de un cult anume, atât în cadrul MECT cât şi în cadrul inspectoratelor şcolare judeţene.

Demersul nostru vine şi în întâmpinarea îngrijorărilor exprimate de părinţii care constată tratamentul abuziv şi discriminatoriu la care sunt supuşi copiii lor şi colegii acestora, la orele de religie, în învăţământul public din România.

„Asociaţia Umanistă Română” va strânge semnături în favoarea scrisorii deschise până în data de 15 octombrie, urmând ca textul acesteia să fie depus la sediul MECT, însoţit de semnăturile strânse, vineri 17 octombrie a.c.

Domnule Ministru, suntem convinşi că, în măsura în care urmăriţi respectarea drepturilor fundamentale ale elevilor şi creşterea calităţii învăţământului românesc, nu veţi ignora demersul nostru şi veţi da curs solicitărilor din această scrisoare deschisă.