Pe mogulii liberali i-a durut exact în cot de viitorul locuitorilor acestei ţări

Inundaţii în România. Nasol? Nu, doar banal şi, pe alocuri, în afara jurnalelor TV, chiar plictisitor. Păi, ce e nou în asta? Ce, nu sunt inundaţii în fiecare an? Ba da, sunt. Ce, nu ne iau inundaţiile pe nepregătite în fiecare an? Ba da, bifăm şi asta, obiectiv îndeplinit. Ceea ce este într-adevăr surprinzător e faptul că cei care ar trebui să ne scoată din budă, căci pentru asta îi plătim, se fac că plouă.

De exemplu, ce făcea Ministerul Transporturilor în 2008? Păi, păstra în depozite, pline de păianjeni, cinci malaxoare pe care Guvernul chinez le-a donat, în 2004, poporului frate din România, ca să se apere cu ele de inundaţii. De patru ani, utilajele stau pe inventar (se întâmpla în 2008 – n.m.), aşteptând ca nişte deştepţi să le distribuie celor care au nevoie de ele. Malaxoarele au ajuns în proprietatea Transporturilor în urma vizitei ministrului Miron Mitrea în China. La acel moment, chinezii s-au oferit să ne sprijine, printre altele, în construcţia de drumuri. Până la drumuri, însă, ne mănâncă apele, aşa că ne-au donat nişte arme care să ne folosească în lupta cu inundaţiile: cele cinci malaxoare numai bune de utilizat în construcţia de diguri. Pentru cititorii care nu construiesc diguri în fiecare zi, o să explicăm că ele se construiesc din pământ, întărit cu o pastă de ciment, astfel încât să nu se împrăştie în toate direcţiile la prima viitură. Într-adevăr, aţi ghicit, pasta de ciment urma să provină chiar din utilajele donate de chinezi. Ca să vezi însă, ele s-au împotmolit cât ai zice “China”. Dar nu pe teren, ci la Direcţia Generală Economică şi Buget a Ministerului Transporturilor. Odată sosite în ţară, betonierele au fost lăsate să zacă în vama Portului Constanţa. Oamenii de la Transporturi le-au luat de acolo abia după somaţia vămii, care a obligat ministerul să plătească penalităţi pentru neridicarea mărfurilor. Din vamă, băieţii de la minister le-au luat şi le-au mutat într-o dană a portului, unde zac de patru ani (se întâmpla în 2008 – n.m.). Cu ocazia inundaţiilor din 2005, Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (SNIF) a cerut – de două ori – malaxoarele, ca să le folosească la construirea de diguri, iar în 2006, primăriile din Titu şi Giurgiu le-au solicitat pentru repararea unor străzi, însă Direcţia Economică de la Transporturi a refuzat de fiecare dată să le predea, fără să ofere vreo explicaţie. La inundaţiile de anul acesta (2008 – n.m.), şefii de la Direcţia Economică au avut noroc, nu i-a mai deranjat nici un fraier să le ceară vreun malaxor, astfel că ele pot să ruginească liniştite în depozite până la casare, care se apropie cu viteză şi s-ar putea ca următoarele viituri să le găsească deja expirate.

Preluat din “Academia Caţavencu”, nr.31/2008

P.S. Vă mai amintiţi ce calcule halucinante făceau liberalii roşii în cerul gurii privind faptul că România are bani pentru a suporta creşterea pensiilor? Pentru câteva mii de voturi în plus, aceşti liberali, de care Brătianu s-ar ruşina, au amanetat viitorul acestei ţări. Acum, în loc să fie bani pentru plata salariilor profesorilor sau medicilor, România se împrumută de la FMI pentru a putea plăti pensiile mărite artificial de liberalii lui peşte. Ignorând orice logică economică, potrivit căreia orice mărire salarială sau a pensiilor se realizează după o aşezare a economiei pe baze solide, în privinţa creşterii economice, gaşca lui Tăriceanu, care nu a avut bani pentru 300.000 de profesori, dar a avut bani pentru 6.000.000 de pensionari, a adus România pe marginea falimentului financiar. Dacă Ilici Iliescu a mărit artificial numărul de pensionari, acesta fiind în prezent de două ori mai mare decât numărul de salariaţi nebugetari, a avenit Guvernarea Tăriceanu şi a aşezat cireaşa pe coliva speranţei pentru tinerii României: în loc să avem bani pentru a ne plăti valorile, care emigrează în masă (de la medici la profesori), împrumutăm bani pentru a plăti pensiile imense ale foştilor securişti, foştilor bolşevici şi clientelei pesedisto-liberale.