Foştii comunişti au făcut mereu legea în România, cică democratică şi civilizată

Scuipat în 1989, lângă Ambasada S.U.A., de către copii ieşiţi să dărâme un stat poliţienesc, un regim care-ţi cenzura totul, un dictator care confunda România cu propria lui moşie, ei bine, acest individ este promovat în şcoli, apare la televizor, beneficiază de salarii grase, plătite din banul public. Se numeşte Adrian Păunescu. Cu limba înfiptă între fesele dictatorului, a mutilat conştiinţa a mii de tineri, amestecând iubirea şi ţara cu imaginea unui cizmar analfabet. Este autorul moral al masacrului de la Ploieşti, atunci când, în 1985, în timpul unui concert al cenaclului ‘Flacăra’, au murit mai mulţi oameni. Nu l-a întrebat nimeni de sănătate atunci, fiind omul partidului comunist şi un apropiat al cuplului dictatorial. Mai multe despre acest personaj găsim urmând linkul Păunescu, poetul de curte al dictaturii. Pe un anumit blog, Păunescu Adrian nu suflă un cuvinţel despre trecutul său. La Profil utilizator, pe respectivul blog, găsim puţine informaţii, una dintre ele fiind aceea că “Păunescu e senator român”. Bine că nu-i senator maghiar. Se vede însă goana după titluri a mâncătorului de rahat roşu. Dacă avem alte curiozităţi, îl putem întreba pe acest ‘am fost un porc’ (momentul de căinţă al Păunescului). Adică, dacă-l întrebi de ce l-a lins în fund pe Ceauşescu, o să-ţi răspundă, probabil, că şi-a iubit ţara. Aceşti bolşevici fără Dumnezeu întotdeauna confundă ţara cu un grup ce a îngenuncheat România. Pentru ei, poporul nu era acela care stătea la cozi imense, în întuneric, înfometat, izolat de lumea liberă, nevoit să asculte şi să citească elucubraţiile unui cizmar analfabet. Nu, pentru ei poporul era o noţiune abstractă, formată din indivizi fără chip şi fără nume, dar loiali, prin teroare, partidului bolşevic. Nostalgicii care mai plâng după ‘ordinea’ dictaturii comuniste să nu uite că această ordine se obţinea prin cenzură extremă, turnătorie, frică de viitor, izolare, duplicitate. Ordinea firească se realizează prin educaţie. Dar haideţi să nu întrebăm cine face această educaţie spre bine a oamenilor. Televiziunile care promovează gunoaie umane, de la manelişti şi până la personajele ştirilor cu crime şi violuri? Unii nostalgici prezenţi în învăţământ, pentru care comunismul a fost bun, iar de crimele comunismului nu suflă o vorbă, din ignoranţă sau rea-intenţie? Preoţii ortodocşi şi clerul, în general, unii dintre ei turnători la Securitate, alţii ocupaţi cu politica, alţii mari amatori de arginţi? Politicieni ca Vanghelie, pentru care cartea nu înseamnă nimic? Ce mai rămâne atunci? România este o corabie care a început să facă faţă tot mai greu lăcămiei parveniţilor tranziţiei, inculturii maneliştilor, gunoaielor aruncate de românaşii roşii. Tot mai părăsită de valori autentice, tot mai părăsită de elite, tot mai împroşcată cu ţoape şi bădărani, pe la televiziuni, această ţară mai aşteaptă acel moment sau acel personaj capabil să-i dăruiască reţeta revenirii la normalitatea civilizaţiei. Până atunci, rămânem cu foştii comunişti în viaţa noastră, sărăcită tot de ei timp de 45 + 15 ani.