Una din metodele de a sparge un cont de mail este aceea a resetării parolei, mai precis a ghicirii întrebării de siguranţă. Cum putem avea un webmail mai sigur? Iată câteva metode referitoare la trei domenii mari şi late: Gmail, Hotmail şi Yahoo!.
- Gmail. Pentru a-l forţa pe Gmail să folosească tot timpul la logare (pentru cazurile când vă conectaţi aiurea-n tramvai prin Wi-fi) o conexiune de tip HTTPS, intraţi în contul vostru, accesaţi ‘Settings’ şi jos de tot veţi găsi opţiunea ‘Browser connection’, unde bifaţi ‘Always use https’.
- Hotmail. E tot ca la Gmail, numai că opţiunea ‘Use enhanced security’ o puteţi bifa încă din fereastra de ‘login’.
- Yahoo!. La Yahoo!, singurul lucru pe care îl puteţi face ţine de precauţie. Tot timpul verificaţi ca pagina de ‘login’ să conţină sus, în ‘adress bar’, ‘https’, nu ‘http’. Dacă nu e ‘https’, atunci înseamnă că aţi fost atras pe o pagină falsă Yahoo!, un fel de chinezărie Yahu sau Iahoo, şi cineva încearcă să vă fure parola. O bună metodă antiphishing este crearea unui Yahoo! Sign-in seal. Şi încă o măsură de precauţie: intraţi în cont, accesaţi ‘My Account’, daţi ‘Edit’ la ‘Member Information’ şi modificaţi setarea de la ‘Prompt for Password’. Opţiunile ‘Every 15 min’ sau ‘Every 1 hr’ sunt mai sigure decât ‘Every 2 Weeks’, ‘When I’ll Get Married’ sau ‘Never’.
Sfat. De regulă e ca la maşini: poţi să ai o mie de super-alarme, hoţul vine cu un scanner mai puternic decât alarma şi-ţi pleacă cu merţanu’ de sub nas. Asta nu înseamnă că nu poţi să-i faci hoţului munca mult mai grea. Spre exemplu, când vă logaţi pe un calculator sau o reţea publică în legătură cu care aveţi suspiciuni, nu strică să greşiţi de câteva ori datele de identificare. Scrieţi două-trei caractere corecte, încă două greşite, apoi ştergeţi-le pe cele greşite şi continuaţi. Sau alternaţi completarea caracterelor de la ‘username’ ce cele de la parolă: două de acolo, trei de dincolo, încă unul sus şi tot aşa. Dacă cineva foloseşte vreo vreo metodă de captură, măcar să se chinuiască …
Informaţii preluate din “Academia Caţavencu”, nr. 42/2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu