Tudor Gheorghe are şi el un tată. Îl cheamă Ilie Tudor. Acesta a fost condamnat la 22 de ani de muncă silnică, fiindcă, spunea domnul Tudor, ‘stătea în calea răului’ (‘răul’ era comunismul, iar ‘statul în calea lui’ era gânditul liber). În puşcărie, s-ar fi plictisit de atâta bătaie şi batjocură, că prea erau la ordinea zilei. Norocul lui că a avut ocazia să-şi treacă de urât cu nişte colegi de celulă aleşi. Nichifor Crainic, Radu Gyr şi Petre Ţuţea sunt unii dintre ei. Amintire de la reeducare: colonelul Crăciun, şeful închisorii, le spune în batjocură: “Am fost pe Lună (n.r.-adică noi, oamenii) şi n-am găsit nici un Dumnezeu. Cum puteţi voi să credeţi în Dumnezeu dacă el nu e?”. Iar Petre Ţuţea îi răspunde: “Dumneavoastră sînteţi de la ţară sau de la oraş?”. “De la ţară”, răspunde călăul. “Şi creşteţi porc, nu?” “Da”, zice Crăciun. “Atunci, aţi văzut dumneavoastră vreodată porc să se uite în sus la cer? Porcul nu are cum să-l vadă pe Dumnezeu.” Şi alta cu Nichifor Crainic. Deţinuţii picau pe jos de foame. Un gardian care împărţea mâncarea şi se amuza de starea lor îi spune lui Crainic: “Dacă scrii acum că nu există Dumnezeu, îţi umplu gamela”. Nichifor Crainic scrie: “Nu, există Dumnezeu”. Gardianul, satisfăcut, îi umple gamela fără să vadă că pe Dumnezeu îl poţi mărturisi fie şi printr-o simplă virgulă. Ar fi multe de spus despre ce a văzut şi a trăit Ilie Tudor. Atât de multe, că a umplut deja 12 cărţi. Citiţi-le ascultând cântecele lui Tudor Gheorghe. Caz în care s-ar putea să aveţi o senzaţie de redundanţă. Este din cauză că, aşa cum spune nea Ilie, “suferinţa naşte valoare”.
Preluare din “Academia Caţavencu”, nr. 44/2008 (autor Alexandru Căutiş)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu