Cum au instaurat foştii comunişti capitalismul în România

Una din faptele pozitive ale perioadei 2000-2004 a fost şi împăcarea istorică dintre un fost nomenclaturist comunist, adică Ilici Iliescu, şi ultimul rege al României. Odată cu aceasta a debutat campania de retrocedări, prin care foştilor proprietari le era garantată despăgubirea pentru imobilele furate de bolşevici, printre care şi tatăl lui Ilici Iliescu. Celor care cred că tovarăşul Iliescu s-a îndrăgostit brusc de noţiunea de proprietate şi garantarea ei le reamintim că aceasta a fost una din cerinţele intrării României în NATO şi UE. Doar că aceste fapte au venit foarte târziu şi pe fondul unor hotărâri de-a dreptul hilare ale dinozaurilor roşii din justiţie. Iată un exemplu, publicat în “Academia Caţavencu” (nr.44/2008):

“Electronica era o mare întreprindere comunistă, cu fabrică în Băneasa, pe lângă Grădina Zoologică. Ca locaţie, a fost periculos aşezată. Ce-a fost în mintea lui Ceauşescu să facă o fabrică taman în ţinutul care avea să devină Eldorado-ul cartierelor de vile? A vrut dictatorul să sfideze şi după moartea lui capitalismul imperialist? Nu ştiu ce-a urmărit, dar oricum nu i-a reuşit (dacă vă deranjează rima, pot spune că nu i-a mers). Electronica, cu tot cu teren, a fost cumpărată de Becali şi de un arăbete, cu scopul de a o sparge în căsuţe. Acum e momentul să fac o constatare: istoria nu are fler de agent imobiliar. Istoria a aşezat fabrica Electronica pe terenul burghezului Dimitrie Dimitriu. Istoria a consemnat momentul drept naţionalizare. Mai trebuie spus că odată cu terenul i-a luat şi casa. Tot istoria s-a răzgândit peste 45 de ani şi a procedat invers, adică a deznaţionalizat ce naţionalizase cândva. Doar că istoria, care are o vârstă extrem de înaintată, de mii de ani, a fost lovită de amnezie şi a uitat, sărăcuţa de ea, să revină în întregime la ce fusese odată în locul Electronicii. Moştenitorii lui Dimitrie Dimitriu au primit înapoi casa străbunului, naţionalizată dintr-o toană a istoriei, cum ziceam, dar nu şi terenul de sub ea. Deci nişte pereţi în aer. Aberaţia asta mai că te face să înjuri istoria de mamă. Dar stând să judeci mai bine, găseşti alte mame care merită înjurate din cauza odraslelor. Mă gândesc aici la mamele prefecţilor şi ale primarilor Capitalei, ale miniştrilor Justiţiei, ale prim-miniştrilor care au permis astfel de enormităţi. Şi chiar la mama ei de ţară. În care ţi se confiscă o casă, cu tot cu teren, dar ţi se retrocedează numai casa, ca să nu o poţi folosi, nefiind proprietar şi pe terenul de sub ea. Istoria e un agent imobiliar prost. I-a vândut lui Becali un teren liber cică, dar ocupat de o casă retrocedată.” (autor Alexandru Căutiş)