Sau, cel puţin, să repete cei şapte ani de-acasă. Ministerul Justiţiei ar trebui să organizeze cursuri gratuite de citire pentru magistraţii care fac pe analfabeţii. Dacă ar şti să citească şi dacă ar avea bunul-simţ să citească documentele de la dosarul speţei, respectivii poate nu ar mai da atâtea decizii stupide. Printre primii înscrişi la cursurile gratuite de citire oferite de MJ trebuie să apară neapărat şi judecătorii de la Tribunalul Bucureşti care au dat sentinţa nr. 745/23.04.2008. Este vorba de procesul de revendicare a imobilului de pe strada Morilor nr. 36. Istoria acestui imobil este scurtă şi tristă. Pe motiv că aparţinea unor burjui-duşmani ai poporului, adică adăpostea o parte din fabricile capitaliste Migral, în 1948 a fost trecut cu forţa în proprietatea statului. În 1949 a fost înglobat în fabrica de stat Flaros, iar de aici a fost pasat la ICRAL. Fiind un imobil, nu s-a mişcat nici de pe loc şi nici prin acte n-a făcut dihai deplasările, trecând de la o instituţie de stat la altă instituţie de stat. Traseul lui este simplu şi era redat clar în dosarul din instanţă. În mintea labirintică a judecătorilor, însă, imobilul s-a rătăcit pe drum, astfel încât au elaborat o sentinţă din care reiese că imobilul de pe strada Morilor nr. 36 nu este acelaşi cu imobilul de pe strada Morilor nr. 36. Pentru că, în loc să fie de la Flaros, imobilul e de la ICRAL, deci e clar altul. Este evident că judecătorii nici măcar n-au citit istoricul imobilului, element în dosar. Cine ştie, e posibil să se fi întâmplat asta din cauză că erau ocupaţi cu altă acţiune, mai complexă decât cititul: număratul.
Preluare din “Academia Caţavencu”, nr. 26/2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu