Aud din ce în ce mai des justificarea “Şi ce dacă a fost securist, dom’le? N-a facut poliţie politică, şi-a servit ţara, aşa cum face orice angajat din serviciul secret al unei ţări”. Se încearcă reabilitarea securiştilor dându-se impresia că aveau şi ei o îndeletnicire foarte normală şi necesară: culegeau informaţii. Cum ai spune că culegeau porumb sau dude, adică ocupaţii de-astea obişnuite. În fapt, în raniţa oricărui general de Securitate este mai vechiul baston de poliţist politic. Cel mai bun exemplu este generalul securist Mihai Caraman, care are un palmares unic. E considerat cel mai tare spion antiNATO al tuturor timpurilor, din ţările comuniste, şi a devenit primul şef al Serviciului de Informaţii Externe după simularea de revoluţie din ’89, iar ulterior consilier de taină al lui Adrian Năstase. Genial pe partea de spionaj, Caraman s-a dedulcit şi el din când în când cu porţii de poliţie politică ordinară. În 1973, Caraman dădea dispoziţie să fie urmărite persoanele care au intrat în contact cu Aurora Basarab, fostă deţinută politic. Femeia fusese arestată în 1953, pe când avea 16 ani. Condamnată la şase ani de puşcărie, torturată până la provocarea de fracture, a fost eliberată după doi ani, pentru că până şi o instanţă comunistă a admis că a fost arestată fără să fie vinovată. Chiar şi nevinovată, cu doi ani de puşcărie executaţi fără motiv, Aurora Basarab a fost urmărită de Securitate mai departe, timp de 34 de ani. Din arhiva CNSAS rezultă că ani la rând s-a ştiut ce face pas cu pas, i-au fost instalate microfoane în casă, au fost urmăriţi şi cei cu care intra în contact. Securitatea a dictat, de asemenea, ca tinerei să nu i se dea dreptul să-şi termine studiile, să nu i se permită să se angajeze undeva. Ba chiar a ordonat, există documente, să fie concediată după ce a reuşit până la urmă să-şi gasească de lucru. Asta făcea Securitatea! Pentru ţară, bineînţeles.
Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.26/2008 (autor Alexandru Căutiş)
Alte informaţii şi legături găsiţi la acest link. Printre altele, o legătură către un site în limba engleză cu ultimele 100 de zile ale dictatorului şi articole din presa internaţională a vremii. Există şi un site dedicat victimelor regimului comunist http://www.comunism.ro/.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu