Meseria de securist era bine plătită în vieţi omeneşti

Carieriştii fanatici din zilele noastre trbuie să ştie că nu vor ajunge niciodată să aibă statutul pe care l-au avut cei angajaţi pe job-ul de securist în anii ’50. Să lucrezi în acea perioadă la firma numită Securitate presupunea nişte avantaje unicat. Pe vreme aia, nu primeai de la serviciu telefon mobil, laptop sau bonuri de masă, ci ceva mult mai tare: primeai drept de viaţă şi de moarte asupra oamenilor.

Să ucizi, să arestezi pe cine vrei era inclus în pachetul salarial. Cum astăzi, dacă lucrezi la o firmă care produce ciocolată, automat ai dreptul la câteva ciocolate moca pe lună, dacă eşti angajat la o fabrică de bere, mai primeşti de la locul de muncă şi nişte beri la salariu. Ca să înţelegeţi mai bine, iată cum a dispus, în 1951, şeful securităţii din Beiuş de dreptul său de serviciu. A ordonat ca minora Aurora Ilea să fie arestată pentru simplul motiv că refuzase mâna unui apropiat de-al său, de asemenea turnător la Securitate. De nervi, securistul a trimis-o doi ani la puşcărie, invocând însă un motiv la modă, cum că tânăra se pregătea să susţină partizanii din munţi.

În perioada detenţiei maritale, fata s-a îmbolnăvit de TBC. Securiştii s-au răzbunat şi mai tare când tatăl fetei a făcut o plângere către tribunal, în care spunea adevăratul motiv al arestării fetei sale, dădea numele securiştilor respective şi cerea ca fetei să i se acorde asistenţă medicală. Adică, zicea bietul om: “Să fie pusă în libertate provizorie (…), iar dacă nu este posibil, să fie internată de urgenţă într-un sanatoriu(…). Dacă nici asta nu va fi posibil, să ni se admită cel puţin odată pe lună să-i putem da alimente şi medicamente (…). Dacă nici aceasta nu se va putea, binevoiţi a ordona să fie trimisă la o închisoare und ear putea şa primească aer, lumină etc., ceea ce ar putea fi favorabil sănătăţii ei”. Fata era în arrest la Oradea într-o celulă umedă şi întunecată. Ca răspuns la solicitarea tatălui, minora este trimisă la închisoarea Jilava, într- celulă care se afla la 12 metri sub pământ. Ca să fie securiştii siguri că nici măcar aer şi lumină nu va avea. Deci oricât de bine pregătiţi aţi fi, orice CV aţi avea, nu speraţi să primiţi de la angajator beneficii ca acelea oferite de Securitate lucrătorilor ei, care primeau dreptul să-şi exercite ticăloşia la maximum.

Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.28/2008 (autor Alexandru Căutiş)

P.S. Să mai spună cineva că bolşevicii n-au făcut bine … Doar să-ţi urăşti aproapele (mai ales dacă nu trăieşte în acelaşi jeg moral cu tine) ei te-au învăţat. Iar în comuna “europeană” Havîrna se simte din plin putregaiul din mintea foştilor turnători la Securitate şi superiorilor lor pe linie de partid bolşevic, tovarăşii care în viaţa lor n-au citit decât elucubraţiile cizmarului care a îngenuncheat moral şi economic România.