Oastea cu grade a Domnului ne costă două milioane de euro pe an
Ca în orice stat medieval care se respectă, în România nimic nu se face fără ajutorul Celui-de-Sus. Prin mijlocirea preoţilor, evident, credincioşii soldaţi ai Domnului. Atât de credincioşi şi de utili, încât au fost înţesate cu ei ministerele Apărării şi Internelor, serviciile Român de Informaţii, de Informaţii Externe şi de Telecomunicaţii Speciale, dar şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor. In medie, fiecare dintre aceşti preoţi primeşte drept salariu cam 1.000 de euro, adică o leafă – plătită tot de la buget – cam de cinci ori mai mare decât a unui preot “civil”. Anual, aceşti super-popi ne costă cam două milioane de euro (sumă la nivelul anului 2008, n.m.). Desigur, un preţ prea mic pentru contactul cu divinitatea. Sau nu?
Lege pentru “satisfacerea cerinţelor spiritual-religioase ale militarilor”
Prin Ordonanţa 106/2000 şi Legea 195/200, Ministerul Apărării şi Ministerul Internelor, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor au fost înrolate în armata Domnului, cel mai straşnic general conducător de oşti. Bunăstarea sufletească şi religioasă a angajaţilor acestei instituţii intra din acel moment în grija ostaşilor Domnului, preoţi militari, care au devenit responsabili cu “satisfacerea cerinţelor spiritual-religioase ale militarilor”. Preoţii militari urmau să “contribuie, prin mijloace specifice şi în limitele misiunii pastorale pe care o au, la cultivarea virtuţilor ostăşeşti , la formarea răspunderii civice şi a sentimentelor patriotice în rândul militarilor”. Avantaje? Oho, păi, destule. Gândiţi-vă numai la băieţii noştri care au plecat în Irak şi Afganistan. Păi, una e să ţi se pună arma în braţe şi să fii trimis în teatrul de operaţiuni cu un şut în cur şi tradiţionalul “Pe ei, pe mama lor!”, şi cu totul alta e să pleci la luptă cu arma sfinţită de taica popă şi cu Dumnezeu de partea ta. Sau gândiţi-vă la poliţişti, jandarmi ori gardienii din penitenciare. O fi bătaia ruptă din Rai, da’ până la urmă şi bastonul alunecă mai voios pe spatele amărâţilor când e sfinţit de preotul militar din dotarea instituţiei. Dezavantaje? Ne-a ferit Dumnezeu de aşa ceva! Poate doar financiare, pentru noi, ceilalţi, mai neduşi la biserică, dar plătitori de taxe şi impozite.
Armata Domnului e profesionistă
Ministerul cu cele mai mari nevoi religioase este cel al Apărării. La acest minister, un batalion divin, ce numără 78 de slujitori ai Domnului, este gata oricând să intervină cu rugăciunile şi crucile din dotare pentru a stinge focul păcatului, stârnit de Ucigă-l Toaca în sufletele oştenilor români. Câţiva dintre aceşti preoţi au fost trimişi în Irak şi Afganistan pentru a însoţi trupele româneşti detaşate în aceste teatre de operaţiuni. C-aşa e ministerul ăsta, dacă nu le-a dat blindate amărâţilor trimişi să lupte în izmene, măcar le-a dat popi, care să se roage pentru ei: “Doamne ajută să nu calce nici astăzi TAB-urile alea cu podeaua neblindată peste vreo mină artizanală de-a necredincioşilor!”. Din păcate, nici rugăciunile astea nu mai sunt ce-au fost odată. Până acum (iulie 2008-n.m.), au murit patru soldaţi români (între timp numărul a crescut, n.m.), semn că Dumnezeul nostru nu prea joacă cu tupeu în deplasare la necredincioşi. Revenim la oile noastre rătăcite şi vă spunem că Legea preoţilor militari spune că aceştia sunt asimilaţi ofiţerilor. Astfel, preoţii angajaţi în instituţiile specificate de legea 195 pot fi asimilaţi gradelor de maior, locotenent-colonel, colonel şi general de brigadă.
La Apărare, popa cel mare este general de brigadă
Părintele Constantin Ţanu este generalul detaşamentelor de elită de preoţi ai Ministerului Apărării. El este şeful secţiei religioase a ministerului, având funcţia de inspector general, asimilată gradului de general de brigadă, şi struneşte 77 de mânji nărăvaşi în straie de preoţi, gata oricând să muşte din duşmanul credinţei religioase a oştenilor români. Rugăciunile părintelui Ţanu sunt, însă, cele mai scumpe. Conform declaraţiei de avere de pe site-ul ministerului, părintele câştigă, doar din soldă, 4.500 de lei noi pe lună. La această sumă se adaugă 527 de lei, norma de hrană pentru ofiţeri, dar şi alte sporuri – precum cel de radioactivitate -, întrucât părintele Ţanu îşi desfăşoară activitatea la Ministerul Apărării, a cărui clădire este înţesată de antene folosite la captarea bunăvoinţei divine. Dacă vrem rugăciuni ceva mai ieftine, ne putem mulţumi cu cele ale unui maior din subordinea generalului de brigadă Ţanu. Un preot asimilat gradului de maior ajunge lejer la un salariu de 3.000 RON pe lună, compus din solda de 2.400 RON şi norma de hrană pentru ofiţeri. Una peste alta, se câştigă bine din propăvăduirea credinţei creştine printre oiţele rătăcite din ministerul Apărării.
De ce e bătaia ruptă din Rai la Jandarmerie
Sufletele tuturor poliţiştilor şi jandarmilor din ţara asta nu sunt păzite decât de 22 de preoţi militari. Puţini, dar buni, zicem noi. Cei mai mulţi dintre aceştia sunt asimilaţi gradului de lent-colonel. Cel ce îi mână în luptă pe atleţii Domnului de la Ministerul de Interne este părintele Nicolae Constantin, şeful secţiei religioase a ministerului. În anul fiscal 2006-2007, părintele Constantin a câştigat lunar 5.800 RON. Scump al dra …, ptiu, Doamne, iartă-ne, că era să ne ducă în păcat cel nesfinţit. Deci ce voiam să spunem? A, da. Scump rău kilu’ de rugăciuni, d-alea bune, de şef de secţie religioasă de la Interne, dar, sincer, preferăm să plătim impozite mai mari ca să luăm în gură un bocanc de jandarm din ăla sfinţit decât unul din ăla obişnuit, plin de păcate. Nici mânjii parintelui Nicolae nu o duc mai prost pe partea materială. Dimpotrivă, ei sunt chiar mai bine plătiţi decât cei de la Armată. Având în vedere că cei mai mulţi dintre ei sunt lent-colonei,salariile ajung lejer la mia de euroi pe lună.
Popii din Penitenciare se află în gratiile financiare ale Domnului
Nu putem trece mai departe fără să spunem ceva şi despre preoţii militari din penitenciarele româneşti. Cei 42 de preoţi, câte unul în fiecare penitenciar, sunt cei mai greu încercaţi în lupta lor de mare angajament pentru aducerea pe calea cea bună a berbecilor Domnului rătăciţi în celulele din puşcării. Primul semn de victorie este chiar faptul că ovinele cu pricina găsesc, după eliberare, mult mai uşor drumul de întoarcere la puşcărie. Un preot de penitenciar câştigă pe lună între 2.700 şi 3.500 RON, cei mai mulţi dintre ei fiind asimilaţi gradului de colonel, conform Legii 195/2000. Salariul lor este compus din coeficient de grad, coefficient de funcţie, spor de vechime şi spor de pericol. În acest caz, pericolul se defineşte ca fiind riscul ca un deţinut să-i tragă o cruce în cap unui preot, pentru că Dumnezeu nu i-a ascultat rugile de eliberare înainte de termen. De asemenea, preoţii din penitenciare primesc lunar şi norma de hrană de 400 RON. Ocazional, ei pot primi stimulente în bani şi sporuri de 50% din salariu pentru fapte deosebite. Concluzia: chiar dacă nu avem bani pentru înzestrarea armatei, avem bani pentru cei care veghează ca militarii să treacă într-o lume mai bună şi mai dreaptă cu sufletul împăcat.
Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.27/2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu