La Havîrna (sau Havârna), gunoaiele umane sunt preţuite de gloată

Se spune că valorile apreciază valorile. Este evident că, pentru populaţia majoritar analfabetă a comunei Havîrna, Eminescu nu există sau, în zilele noastre, Patapievici. Cum pe aici rămân cei care sunt cu IQ-ul mic (există şi excepţii), capătă caracter de evidenţă axioma: “Nu contează ce ştii sau la ce eşti bun, contează cât de solidar eşti cu hoţii, bădăranii… gunoaiele umane în general”. Cum a fi creştin înseamnă ceva formal, fără transformarea profundă a sufletului şi inimii, iar legea o respectă doar fraierii, prin comuna Havîrna (sau Havârna) sunt la mare căutare gunoaiele umane. De la cel mai şpăgar primar al comunei de după 1989, de care ţi-e frică să vorbeşti datorită “interlopilor” aflaţi la degetul său mic, la poliţiştii care taie frunză la câini (de exemplu, dacă vrei să dormi cât de cât sâmbătă seara în comuna “europeană” Havîrna, nu ai nici o şansă; indivizi care nu au drept preocupare vreo altă activitate, îţi vor aminti că România este un depozit de maşini aruncate de alţii – despre poluarea sonoră n-au învăţat oricum la şcoală - , şi că România este ţara manelelor date la maxim), revenind, aceşti indivizi îţi amintesc mereu de cât de jos poţi fi în locuind în această cloacă. Adăugaţi la aceasta dispreţul total pe care-l au majoritatea locuitorilor de pe aici faţă de carte, implicit faţă de cei care promovează activităţile intelectuale (pentru fostul colhoznic nu există altă treabă decât “agricultura”, restul fiind pierdere de vreme), şi avem o imagine parţială a gradului de îndobitocire a electoratului PSD + PRM (majoritar pe aici). Credeţi că pe aici hoţii sunt ocoliţi de cei gospodari? Că poliţia îi deranjează cu ceva? Credeţi că a încălca legea este condamnabil la nivel de cultură a gloatei? La toate întrebările, răspunsul este “nu”. Daca eşti hoţ, în Havîrna eşti cineva (oricum, nu te ocoleşte nimeni). Dacă ai fost amendat şi nu ai plătit amenda, eşti cineva (oricum, nu te întreabă nimeni de ce nu ai plătit-o). Dacă eşti incorect, nu-ţi faci bine treaba, eşti cineva (oricum, nu te condamnă nimeni). Un exemplu: la Şcoala Tătărăşeni (un sat de pe aici), acum vreo doi ani, până la 1 octombrie nu s-au susţinut orele de matematică, deşi şcoala avea titular pe acest post, iar plecarea lui nu se putea produce fără a fi înlocuit de altcineva; credeţi c-a păţit cineva ceva, pentru aceasta? Evident că nu. Dacă ai o problemă la Primăria Havîrna şi eventual ai proasta inspiraţie să faci vreo glumă la adresa dumnezeului de pe aici Ion Iliescu, vei fi apostrofat cu: “Ai grijă cum vorbeşti!”. În final, aş vrea să-i mulţumesc primarului din 1994 al comunei Havîrna, cel care, în urma unui articol din presa locală la adresa domniei sale, m-a adus cu picioarele pe pământ, în legătură cu legalitatea şi moralitatea găştii care domină viaţa publică în Havîrna. Ei bine, în urma acelui articol, primarul de atunci al comunei nu s-a adresat justiţiei (oricum nu avea nici o şansă, articolul se baza pe dovezi), ci, în cel mai pur stil mafiot, a pus la cale metoda bâtei. E adevărat, bătaia nu a fost una să te bage în spital, mai ales că loviturile erau direcţionate să nu lase urme. Probabil a fost doar un avertisment. N-a mai fost partea a doua, deoarece nu am mai publicat după aceea nici un material legat de “elita” comunei Havîrna. Respectivul moment a fost folosit, totuşi, ca precedent pentru alte momente şi alţi protagonişti. Orice lipsă de argumente, prin comuna “europeană” Havîrna, este completată de ameninţări. Concluzia: libertatea a murit de mult în Havîrna (sau Havârna), printre gunoaiele umane care o populează.