După încetarea spălării creierelor de către dictatura comunistă, cea care a falsificat grosolan istoria modernă a românilor, majoritatea cetăţenilor de rând (vulgul) a considerat interesul pentru adevărul istoric o pierdere de vreme, adică net inferior altor “sporturi”, precum trasul la măsea, bârfitul sau număratul fluturilor. Aşa se face că, în afara unor tineri entuziaşti şi a unor “rătăciţi” din celelalte categorii de vârstă, pe “bobor” îl cam doare-n cot de istoria acestui neam. Cea mai bună dovadă o reprezintă apatia totală a vulgului faţă de crimele bolşevice din Basarabia sau faţă de alte subiecte ce ar face orice altă naţie să se ridice pentru a-şi apăra identitatea. Nu-i cazul românului votant de Ion Iliescu, pe care s-ar putea baza orice cotropitor de ţară. Presupunând prin absurd că ruşii ar invada România, mahalau,ce cuprinde tot mai mult din această ţară, n-ar mişca un deget în apărarea valorilor româneşti. Dacă tribunaticul Vadim ar asigura câteva execuţii pe stadioane, Taraf TV ar continua să emită şi vodca s-ar ieftini, vulgul ar accepta cu drag limba rusă. Părăsind totuşi acest scenariu apocaliptic, rămâne speranţa apariţiei acelui liant prin care marile valori ale civilizaţiei să-şi găsească un loc şi un rost într-o ţară tolerantă cu răul care macină orice societate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu