Brucan s-a cam pripit cu cei 20 de ani, după care poporul român ar deveni civilizat şi cu o gândire democratică. Pe aici, la nivel de vulg şi elite, lucrurile au cam rămas înţepenite în proiect. Dumnezeul multora a rămas cizmarul ateu ce a ţinut România în întuneric, frig şi foame, precum în Evul mediu. Dacă la începutul anilor ’90, simpatia faţă de liberali sau ţărănişti te făcea automat o paria a societăţii formată din indivizi cu creierul spălat în izolarea bolşevică, astăzi simpatia faţa de preşedintele României te aduce în aceeaşi situaţie. Liberali cu suflet roşu (mulţi foşti bolşevici sau turnători la securitate), pesedişti cu icoana lui Ilici Iliescu în suflet sau peremişti rătăciţi, ei bine, toţi aceştia formează o gloată cu care e greu să lupţi. Chiar la şcoală, amintind de preşedintele României realizai cât este de urât de majoritatea, dovadă că posturile de televiziune ale securistului Voiculescu îşi fac bine treaba. Dar poate că aşa-i în democraţie, veţi spune. Dar ce spuneţi de faptul că orice încercare de a aminti de copii ce au murit în ’89 pentru libertatea noastră are acelaşi efect: zâmbete ironice, priviri ciudate şi sentimentul că aceştia meritau să moară. Forţând un pic nota, aş spune că eroii Revoluţiei din ’89 sunt “ucişi” în fiecare an în Moldova ce l-a votat zeci de ani pe tătucul Ilici Iliescu. Pe aici, jertfa lor nu contează. Pentru intelectualul fost membru pcr (pile-cunoştinţe-relaţii), cel căruia bolşevicii îi dădeau voie să fure un sac de cartofi, atunci când se mergea cu şcoala la făcut agricultură socialistă, societatea minciunii, hoţiei, corupţiei era perfectă. Intelectualul de colhoz nu trebuia să gândească sau să citească, pentru el hotăra partidul ce gândeşte şi ce citeşte. Poluarea din România, lipsa oricărui sentiment de solidaritate, faptul că s-a furat orice de oriunde dovedeşte clar că învăţământul bolşevic şi cel moştenit din acel regim (după ’89 au fost schimbări minimale în planul cadru din învăţământ) sunt total depăşite. Marele învăţământ comunist şi din democraţia iliesciană au produs hoardele ce distrug această ţară prin poluarea imensă, tăierea pădurilor, furturile din avut public, ura faţă de semeni. Desigur, ar fi nedrept să punem totul pe seama şcolii (în această ecuaţie mai apar Biserica şi presa, care ştim ce păcate au), dar nu poţi avea generaţii de oameni civilizaţi, în condiţiile prezentate mai sus. Cine-şi imaginează europenizarea aceste regiuni este invitat să vadă cu ochiul liber câte ruble face “gospodarul” care aruncă gunoaiele oriunde, care-şi trimite păsările pe drumul public, care aşteaptă mereu ajutoare de la stat, care-şi omoară timpul în bârfe şi căscat gura, care-i doreşte moartea vecinului, pentru a-i lua capra, care a auzit mai degrabă de Elodia decât de UE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu