Unul din instrumentele folosite de dictatura comunistă pentru îndoctrinarea (spălarea creierelor) “boborului” a fost învăţământul. După ’89 era de aşteptat o reformă a sistemului care să pună de acord mecanismele educaţiei cu noul tip de societate şi cu evoluţia de ansamblu a societăţii umane. Timp de 7 (şapte) ani cât au condus catastrofal România (’90-’97), neocomuniştii tovarăşului Iliescu n-au iniţiat nici o reformă semnificativă care să scoată educaţia de sub zodia bolşevismului. Doar cosmetizări şi nimic mai mult. În 1988, ajunge ministru al Educaţiei Andrei Marga, cel care avea să reformeze şi să redirecţioneze sintagmele educaţiei, chiar dacă o fiţuică numită “Tribuna învăţământului” (patronată de un parlamentar neocomunist) îl desfiinţa de fiecare dată pe motive niciodată dovedite. În 2001 însă securiştii şi neocomuniştii revin la putere, iar contrareforma începe. Cum le era greu să revină la învăţământul de dinainte de Marga, aceştia decid să anuleze nu legea, ci efectele şi aplicarea ei. Astfel, academicul “Examen de capacitate” devine “Testare naţională” (adică o banală testare, dar la nivel naţional). Precentul de 75 % acordat notelor de la examen în calculul mediei de admitere în liceu devine 50 %, doar şi la obiectul “Religie”, unde nu prea se ţin cursurile, preotul fiind ocupat cu înmormântările, se poate obţine media 10, iar aceasta trebuie să conteze la admiterea în liceu (???). Dar cel mai grav fenomen întâmplat după 2001 a fost compromiterea corectitudinii desfăşurării probelor. În majoritatea centrelor de examen, se copia sau se distribuiau fiţuici, inclusiv de membrii comisiei. Iar apogeul acestor practici a fost atins în perioada celui mai slab ministru al Educaţiei, Cristian Adomniţei. După reţeta furtului unei fabrici (întâi falimentezi fabrica apoi o vinzi pe nimic prietenilor), Adomniţei aduce haosul în corectitudinea desfăşurării testărilor naţionale, pentru a justifica introducerea “Tezei cu subiect unic” (haosul însă este mai mare). Revenind la pesedişti, aceştia timp de patru ani (2001-2005) nu au întreprins nimic semnificativ în reforma educaţiei (SAM-urile sunt dovada eşecului total al politicilor pesediste), aşa cum nu vor întreprinde nimic în următoarea perioadă. Iar în 2009 s-a atins maximum de penibil în educaţie: subiectele la tezele unice să fie greşite. Aceşti tovarăşi pesedişti nu înţeleg un lucru elementar: dacă această ţară mai are vreo şansă să se ridice din groapa în care au adus-o 50 de ani de comunism şi vreo 10 de neocomunism, ei bine, această şansă o au tinerii şi copii care nu trebuie să înţeleagă de la 14 ani că “egalitatea şanselor” e doar o minciună a epocii de aur. Dacă pesediştii au furat această ţară (pe bucăţi), nu trebuie să inducă acelaşi sentiment şi în desfăşurarea probelor din învăţământ. Aici chiar ar trebui să conteze dacă munceşti şi eşti inteligent, nu câte mătuşi ai.
P.S. Aceeaşi fiţuică “Tribuna Învăţământului”, cea care pe timpul lui Marga găsea la tot pasul licitaţii trucate, avea după 2001 titluri - pentru liniştea pesediştilor şi înmormântarea învăţământului din România – precum: “Şcoala X – tradiţie şi modernitate” sau “S-a văruit peretele de est din Şcoala Y”. Curat-murdar, coane Fănică!
30 mai 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu