19 mai 2009

Condiţia intelectualului în gulagul neocomunist


Să presupunem că eşti profesor într-o comună oarecare din cel mai sărac judeţ din România, adică Botoşani. Pe aici lupii umblă deghizaţi în haine de mieluşei nevinovaţi. Să mai presupunem, dar nu prin reducere la absurd, că unii liberali şi-ar putea pierde posturile obţinute în guvernarea Tăriceanu, iar tu, fiinţă morală, ai nişte opinii, altele decât liberalii cu sufletul roşu. Dacă faci greşeala să le exprimi, poţi avea surprize extreme de neplăcute. Nu prea contează ce ştii sau ce faci, important este să fii plat, să nu ai opinii. Tovarăşul Lenin s-ar răsuci în mormânt dac-ar şti că metodele sale au fost duse la perfecţiune de unii liberali din România. Pentru aceştia nu există moralitate când este vorba de propriile interese. Cei care au alte păreri sunt “proştii care vor să se afirme”. Pentru asemenea “neliberali” există arme specifice: ameninţari voalate, intimidare sau, de ce nu, bâtele unor analfabeţi care-ţi mănâncă din palmă, dacă eşti şef. Dacă ai maşină îţi poate fi zgâriată (cum mi se-ntâmplă în ultima perioadă), dacă ai personalitate îţi este anulată printr-o ignoranţă copleşitoare, în care doar bârfa “cu papion” îşi află locul. Ţi se va aminti de binele făcut, de cât de mic şi prost eşti pentru a pretinde ceva, ce rău va fi dacă încerci să ieşi din turmă. Mai mult, orice încercare de liberă exprimare va fi văzută ca un atac la adresa tihnei liberale. Cum fraieri, ignoranţi şi incompetenţi sunt peste tot, aceştia vor forma corul laudativ şi, de ce nu, dacă este cazul, “opinia publică” (cum era pe timpul adunărilor populare bolşevice) care-ţi linge tălpile cu orice prilej. Dacă vă imaginaţi că-n lumea rurală, domintă, mai nou, de liberalii care-au mărit PeNsiiLe, de nu mai au profesorii bani de salarii, eşti liber, vă-nşelaţi amarnic. Vei fi mereu ameninţat (“Ai grijă când pleci şi când vii!”), nu vei şti cine-ţi face rău (creştinul ortodox de pe aici este capabil de orice), te vei gândi cu groază că-ntr-o instituţie publică, fără patroni, este mai rău decât în ultima dugheană a unui patron analfabet. Fapte irelevante vor fi scoase ca reprezentative pentru definirea personalităţii tale, iar munca ta sau ceea ce ştii vor fi minimalizate, oricum nu vor conta. Nici măcar simpatia pentru preşedintele României nu ţi-o poţi exprima fără a fi privit cu ură sau cu zâmbete ironice. Cum pe aici niciodată nu va veni nimeni interesat să afle adevărul, cei de pe aici vor fi văzuţi prin îngustimea minţii şi spiritului celor care cunosc tot judeţul, iar prostimea trebuie să tacă supusă. Modelul Putin are mulţi simpatizanţi, mai rămâne crima de înfăptuit. Dar, evident, nu se merge până acolo, doar există modelul Ceauşescu, cel de la care unii liberali de azi au preluat modelul dictaturii în care cei care nu înţeleg binele liberal sunt neadaptaţi, proşti şi la o adică merită ce este mai rău. Mai rămâne să apeleze la clasicele metode bolşevice: “cetăţeni” ce cu totul întâmplător sunt revoltaţi de deranjul celui căruia îi ling tălpile. Dacă vă imaginaţi că pe aici interesează pe cineva modelele viabile din lumea liberă, iarăşi vă înşelaţi. Pe aici, ruşii sunt vecinii noştri şi nu trebuie supăraţi, iar furtul Basarabiei este un accident al istoriei. Dincolo de şueta de mahala nu se trece oricum. În România unui Crin Antonescu, cel responsabil cu circul de doi bani prin Parlament, liberali sau foşti liberali aplică metode pe care doar baronii pesedişti le mai exersau. Prin şantaj, frică şi defăimare spre culmea democraţiei liberale.

Niciun comentariu: