Se spune că la fotbal şi la învăţământ se pricepe toată lumea. Poate şi de aceea, “imaculata” clasă politică din România apreciază boicotarea tezelor unice de către profesori drept “batjocorirea elevilor”. N-am auzit însă organizaţii de părinţi să ia atitudine în alte cazuri, mult mai grave, în care se produce batjocora.
1. Limba română este batjocorită mereu de alde Vanghelie şi Becali, iar politicienii şi părinţii nu se întreabă dacă ce învaţă copii la şcoală nu contravine flagrant cu ce văd la televiziunile imbecile.
2. Dreptatea este batjocorită mereu de justiţia de cacao din România, dar politicienii şi părinţii nu se întreabă dacă aceasta nu intră în contradicţie cu ce învaţă copii la şcoală.
3. Oamenii cu studii din această ţară sunt cei mai oprimaţi, dar politicienii şi părinţii nu se întreabă dacă aceasta este normalitatea.
4. Multe probe de la tezele unice şi bacalaureat sunt incorecte (se copiază, se fac sugestii), dar n-am auzit organizaţii de părinţi să fie revoltate de acest lucru (politicienii nu pot condamna ceea ce fac şi ei mereu).
5. Se fentează bugetul de stat, adică nu sunt bani pentru sectorul public, dar n-am auzit organizaţii de părinţi sau politicieni să se revolte pentru această anomalie.
6. Cei mai valoroşi oameni pleacă din învătământ spre alte sectoare, dar n-am auzit de politicieni sau organizaţii de părinţi afectaţi de acest proces catastrofal pentru viitorul ţării.
7. Când guvernarea Tăriceanu arunca bani în stânga şi în dreapta, în scopuri electorale, n-am auzit politicieni sau organizaţii de părinţi întrebându-se dacă vor fi bani şi pentru educaţia copiilor.
8. Când la 7 (şapte) milioane de pensionari li s-a mărit pensia substanţial, n-am auzit politicieni sau organizaţii de părinţi întrebându-se dacă bugetul poate susţine pe termen lung asemenea efort financiar, de la cei 3 trei) milioane de contribuabili la buget.
9. Când neocomuniştii din PSD a preluat portofoliul educaţiei, pe care în perioada 2000-2004 l-au identificat cu lipsa de reforme şi nepăsarea, n-am auzit politicieni sau organizaţii de părinţi întrebându-se ce au făcut pesediştii pentru educaţie (în cei 12 ani cât au fost la guvernare nu făcut nici o reformă semnificativă, păstrând învăţământul pe coordonatele perioadei comuniste).
10. Când profesorii sunt apăsaţi continuu de grija zilei de mâine datorită unei salarizări de mizerie, n-am auzit politicieni sau organizaţii de părinţi să se întrebe dacă aceşti oameni mai pot fi eficienţi şi creativi.
Restul este şuetă de cartier (Ferentari ?).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu