În România, un act ilegal este pedepsit (se aplică legea) numai dacă, eventual, este mediatizat. Atâta vreme cât despre acel act - de corupţie, trafic de influenţă, încălcare a legii în general - ştiu doar câteva persoane, românul (care se naşte poet şi moare la “Ştirile ProTV de la ora 17”) ne se complică cu întrebări de genul “Este legal ceea ce fac?”. De aici şi până la faptul că-n România nu controlează nimeni sectoare întregi de activitate (sau controlul este formal) nu mai este decât un pas. Poţi circula fără permis şi eşti descoperit doar în momentul în care ai un accident. Poţi încerca să jefuieşti o bătrână (fapt întâmplat recent pe aici), iar procurorii lui peşte dispun să fii amendat deoarece nu prezinţi pericol social (probabil trebuie să ucizi pe cineva pentru a-i convinge că eşti un pericol ?!). Poţi să fii directorul Spitalului Militar Bucureşti (se întâmpla în 2008) să nu intri prin examen la Facultatea de Medicină, ci prin ordin de ministru (şi acela fals pentru tine deoarece se referea la altă persoană), şi să nu ai probleme. Poţi fi anchetat de procurori şi să apari la TV dând lecţii de corectitudine românilor. Ei bine, pentru toate aceste anomalii există sintagma “de treabă”. Românul este de treabă! Aveam un prieten inspector financiar care tuna şi fulgera împotriva colegilor săi mai “duri”, cei care prin controale nu închideau ochii. Pentru el aceştia erau “nebuni”. Cum prietenul meu era perfect sănătos, a “reuşit” din modestul salariu de inspector financiar să-şi ridice o vilă (P + E1 + Garaj + …) estimată la minimum 3 miliarde lei vechi. Iar “fraierii” care îşi făceau bine meseria stau, probabil, în acelaşi apartament cu două camere. Daca n-au fost de treabă … Nu ştiu alţii cum sunt, dar aducându-mi aminte de minştrii “de treabă” ai Guvernării Tăriceanu şi cum îl etichetau ei “nebun” pe preşedintele României, realizez că-n ţărişoara asta până şi Justiţia este de treabă. Cu infractorii, evident.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu