Turnătoarea Rodica Stănoiu
Institutul de Cercetări Juridice (ICJ), colaborator al Securităţii
Istoria celor trei documente suspecte a fi falsuri merită detaliată pentru a înscrie şi ICJ în panoplia instituţiilor confiscate de securişti. În ziua în care cele două părţi s-au prezentat să ridice înscrisuri vechi şi “cu adevărat” ale Rodicăi Stănoiu, li s-au oferit doar cele trei documente suspecte a fi falsuri. Reprezentanţii CNSAS au protestat şi au cerut să li se permită să aleagă ei înscrisuri din dosarul de personal, care, de altfel, era pe un birou, la 50 cm distanţă. Rodica l-a înşfăcat şi, strângându-l patetic la piept, a scandat că nu permite, că acolo este viaţa ei în care nu-şi bagă nimeni nasul. Cum secretara era udă pe ea de spaimă, avocatul CNSAS a cerut să vorbească cu directorul instituţiei. N-a fost posibil, nici atunci, nici altădată, după cum n-a fost posibil nici accesul la dosarul misterios.
Tribunale captive
În instanţă, efortul CNSAS s-a concentrat pe obţinerea unei expertize în care să se poată confrunta înscrisurile care se presupune că au aparţinut “Sandei” cu cele ale Rodicăi. Eforturile instanţelor s-au concentrate, însă, fie pe tergiversare, fie pe forţarea comparării “notelor informative” numai cu făcăturile de la ICJ. În materie de tergiversare avem un exemplu demn de “Cartea Recordurilor”: una dintre instanţe (Secţia de contencios a Curţii de Apel Bucureşti) a avut de comunicat doar declinarea de competenţă (în urma schimbării legii); în loc de o săptămână a durat patru luni. La secţia 3 civilă a Curţii de Apel s-a decis, în chestiunea înscrisurilor, să se efectueze expertiza judiciară pe documentele propuse de Rodiac Stănoiu. Aici, judecătorilor le-a scăpat piciorul, pentru că în decizie au menţionat că părţile (adică şi CNSAS!) trebuie să prezinte pentru expertiză documentele pe care le deţin. Ulterior, şi-au dat seama că CNSA poate face rost de alte documente (cum s-a şi întâmplat, la Paşapoarte fiind tone de înscrisuri reale ale Rodicăi) şi au emis o adresă către instituţia de expertiză în care s-a omis această solicitare. În complet se aflau Corina Gabriela Buruiană, fost inspector în Ministerul Justiţiei în timpul mandatului Stănoiu, şi Stere Learciu, fost colaborator al Securităţii.
Institutul Naţional de Expertize Criminalistice (INEC), pedală a Securităţii
Instanţa (Tribunalul Bucureşti) refuză să accepte alte documente olografe din partae CNSAS, spunând că trebuie să respecte decizia instanţei anterioare. Dar nu o respectă, pentru că refuză să o citească: judecătorii nu văd decât adresa (care este, totuşi, o scrisoare) care omite obligaţia CNSAS de a prezenta spre expertiză alte documente. Aşa că INEC nu se lasă mai prejos: iniţial, acceptă să facă o expertiză pe documentele înaintate de CNSAS, dar, după o zi, se răzgândeşte şi spune că “suntem obligaţi (?) să ţinem cont doar de adresă”. În schimb, îşi încearcă norocul şi cere notele de informare în original, pentru comparare cu falsurile Rodicăi. Staţi liniştiţi, alea nu ies din fabrică, că ştim cu toţii cu ce viteză s-ar volatiliza.
“Jeanine, sun-o pe Rodica!”
O operaţie banală – confecţioanarea unei adrese către INEC pentru a solicita expertiza care a fost refuzată – a declanşat o tornadă în Colegiu. Pentru a emite o solicitare de acest gen, e nevoie de acordul forului “parlamentar”, Colegiul CNSAS.Or, aici s-au activat forţele necuratului şi s-au pus pavăză amărâtei de adrese. O parte din membri au cerut să se renunţe la orice noi “activităţi detectivistice”; “nu mai e treaba noastră să urmărim cazul Stănoiu, e exclusiv treaba Justiţiei!”. Susţinătorii acestei teorii de “depunere a armelor” i-au avut ac vârf de lance pe Corneliu Turianu (PD-L) şi grupul PSD – Cazimir Ionescu, Laurenţiu Tănase, Florian Chiriţescu. Nimeni nu poate controla decibelii lui Mircea Dinescu într-o situaţie de genul ăsta (de fapt, nici el): a urlat din răsputeri, a ameninţat cu conferinţă de presă în stradă şi, până la urmă, s-a votat favorabil emiterii solicitării de expertiză. Din tot scandalul, domnul Turianu n-a înţeles , săptămâna trecută, că votul n-a fost aşa cum recomanda domnia sa. A descoperit miercuri cumplita realitate. A făcut la rândul lui scandal, iar când preşedintele Colegiului i-a explicat că faptul e consumat, s-a retras furios în biroul propriu, de unde s-a auzit pe culoare un strigăt – adresat secretarei lui – care a intrat în folclorul instituţiei: “Jeanine, sun-o pe Rodica!”. Da, Rodica are, totuşi, motive de îngrijorare. Dacă, în ciuda acestei impresionante mobilizări a Securităţii din toate instituţiile implicate, evidenţa va fi confirmată în instanţă, “Sanda”, fostul ministru al Justiţiei, se paote căptuşi cu o condamnare penală pentru fals. Şi s-ar împlini şi testamentul lui Ticu.
Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.11/2009 (autor Mircea Toma)
P.S. Din cele de mai sus, reiese încă o dată axioma democraţiei originale întemeiate de tovarăsul Ilici Iliescu: neocomuniştii din PSD se opun din răsputeri aflării adevărului despre securişti, aşa cum o fac de 20 de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu