Nu ştiu dacă aţi întâlnit celebrele pătrăţele, atunci când un anumit program nu recunoaşte anumite simboluri. De exemplu, diacriticele din limba română au o istorie mai mult decât interesantă, în cadrul diverselor sisteme de operare. Fonturile vechi (dinainte de 1990) nu aveau decât 255 de caractere. Degeaba căutai diacritice româneşti sau consoane poloneze. Aveai toate şansele să obţii un pătrăţel. Fonturile noi cuprind toate semnele limbilor europene. Mai mult, fonturile de sistem, cele mai evoluate, precum Lucida Grande sau Helvetica, au până la 64.000 de simboluri, cuprinzând litere din alfabetul chinez, coreean sau japonez.
Windows 95 a introdus, primul, un set românesc de caractere. Pe vremea aceea, standardul Unicode era la început, iar România mai avea puţin şi cădea de pe hartă, cu Academie cu tot. De aceea, Microsoft a apelat la codarea din limba turcă, care avea semnul “Ş”. Numai că turca nu avea “ţ” şi “Ţ”, cu virgulă. De aceea, a apărut în Windows “ţ” cu sedilă. Pe de altă parte, dacă se lucrează pe Mac, se foloseşte ‘layout-ul’ românesc elaborat de Apple, unde “ş” este cu virgulă. De aici, un adevărat război al fonturilor între Mac şi PC, în privinţa diacriticelor limbii române. Este adevărat că Microsoft a venit târziu cu un set complet de caractere româneşti, pentru Windows XP. Numai că ‘update-ul’ este pentru utilizatorii legali de soft. Ceilalţi utilizatori de PC folosesc în continuare caractere româneşti cu sedilă, preluate din limba turcă.
Să-i mulţumim încă o dată tătucului Ilici şi patrulaterului roşu (PDSR+PRM+PUNR+PSM) care guverna România în acea perioadă pentru zona gri în care ne găseam. Clăbucii de la gura lui Vadim n-au făcut decât să ne aducă litere turceşti în limba română, în timp ce ungurii aveau toate caracterele limbii maghiare incluse în Windows 95.
3 comentarii:
un istoric interesant...nu stiam...
te astept la mine pe blog unde discutam cum Eruptia vulcanului Eyjafjallajokull din Islanda a blocat traficul aerian al multor tzari din Europa de Nord si Vestica
Încurcate sunt căile fonturilor, uneori.
Imi pare rau ca am descoperit atat de tarziu acest blog. Anumite chestii sunt invechite, nu mai sunt de actualitate, dar ceva ramane: NEOCOMUNISMUL si regretul dupa vechiul comunism al concetatenilor nostri. Necazul si mai mare este ca regretul dupa epoca apusa se intinde ca o buba, si cuprinde cat mai multe categorii sociale.
Spui undeva ca oamenii au uitat cum ni se rationaliza painea si alimentele de baza, si cum se oprea curentul seara de seara. Am ramas uimit cand am auzit un imbecil replicandu-mi: "si ce daca se oprea curentul? Tocmai bine! Ma culcam mai devreme!"
Auzit-ati o ineptie mai mare ca asta? In mana unuia ca el sta stampila de votant si hotaraste destinul copiilor nostri care nu au drept de vot, dar sunt pedepsiti sa fie condusi de cei carora le dam voturile. Pacat!
Trimiteți un comentariu