Cum devin vizibile radiaţiile invizibile

Pe 8 niembrie 1895, Wilhelm Conrad Röntgen studia efectele externe ale tuburilor cu vid la descărcări electrice. Cu câteva zile înainte, omul remarcase că, deşi lămpile erau acoperite cu măşti de carton, la descărcările electrice din lămpi se genera fluorescenţă pe un ecran de platinocianură de bariu aflat la oarece distanţă. Ca şi cum ar fi existat o radiaţie de tip nou, care trecea prin carton şi îşi lăsa ‘amprenta’ pe ecran. Metodic, neamţul nostrum s-a hotărât să testeze ipoteza, drept care a muncit şi nopţi, a muncit şi zile, închis în laborator, mâncând şi dormind acolo, până când, două săptămâni mai târziu, efectua prima radiografie, asupra mâinii stângi a soţiei sale, Anna Bertha. Care, săraca, la vederea ei a exclamat: “Mi-am văzut moartea!”. Tot încercând Willi să determine proprietăţile noii radiaţii, pe care a numit-o, inspirit, “Raze X” – pentru că x reprezintă necunoscuta la matematică, dar mai probabil şi-o fi zis să nu caute nimic mai sofisticat, oricum radiaţia va primi numele lui, iar el va protesta modest, cum de altfel s-a şi întâmplat - , deci tot căutându-i proprietăţile, a descoperit şi că plumbul ecranează foarte bine razele X. Dar în timp ce se juca cu plumbul, a avut şi neplăcuta surpriză să treacă prin faţa tubului cu vid şi să-şi vadă propriul schelet. Atunci s-a hotărât să-şi continue cercetările în secret. Nu de alta, da’ l-ar fi privit ciudat unii colegi cercetători. O ciudăţenie puţin cunoscută este faptul că razele X (a căror frecvenţă este în afara spectrului vizibil, ceea ce le face – nu? – invizibile) sunt, uneori, vizibile! După adaptarea ochiului la întuneric, apropiindu-l de o sursă de raze X, se poate vedea o strălucire slabă gri-albăstruie care pare a-şi avea originea chiar în ochiul observatorului! Există trei explicaţii posibile: fie razele X stimulează direct nervul optic, fie induc fosforescenţă (şi detecţia acesteia) în corpul ochiului, fie (cea mai probabilă variantă) excită direct moleculele de rodopsină de pe retină. Una peste alta, Röntgen a luat primul Nobel în fizică (1901) pentru descoperirea sa din 1895 toamna, iar razele numite de el “X” şi de alţii “Röntgen” au ajuns să se strecoare în viaţa noastră, prin detectoarele cu raze X de pe aeroporturi sau radiografiile din spitale.