Sentimentul românesc al ignoranţei

Am o veste proastă pentru cei care mai cred că într-o ţară se poate trăi bine fără ca eficienţa muncii să crească: acest lucru este imposibil. SUA este cea mai mare putere economică mondială deoarece are cea mai înaltă productivitate a muncii (nu va fi egalată în următorii 50 de ani, spun specialiştii). La noi, ineficienţa muncii s-a moştenit de la regimul comunist, stimaţi tovarăşi nostalgici ai comunismului. În dictatura comunistă nu se punea problema eficienţei muncii decât pe hârtie. În realitate, se muncea mult şi prost. În agricultură, de exemplu, vă daţi seama ce ‘grijă’ aveau elevii şi studenţii aduşi pe ogoare faţă de recolta agricolă sau cum era risipită aceasta la transport, dacă nu era furată până acolo. În alte sectoare economice, era cam la fel. La construcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră, de exemplu, unii şoferi de basculante aruncau motorina din rezervorul maşinii şi în acest fel justificau munca depusă, aceştia fiind plătiţi la numărul de rezervoare de motorină consumate (nu controla nimeni ce făceau cu acea motorină). Aceste realităţi nu-i interesează pe nostalgicii comunismului. Mai mult chiar, într-un dispreţ total faţă de victimele dictaturii comuniste, zeroTV are emisiuni laudative la adresa dictaturii (nu-mi imaginez emisiuni la televiziunile germane în care să se facă apologia lui Hitler). Acelaşi dispreţ faţă de memoria eroilor căzuţi pentru libertatea noastră se întâlneşte şi la unii ce lucrează în învăţământ. Pentru aceştia nu contează că eram ţinuţi ca nişte animale într-un ţarc, primind curent electric şi altele necesare traiului atunci când Ceaşcă era binedispus, nu contează că bolşevicii au distrus satele româneşti, ne-au distrus tradiţiile şi o parte a culturii creştine româneşti, nu contează că a promovat ateismul păgubos sau corupţia totală. Aceşti (de)formatori de viitori cetăţeni fac în continuare, fără nici o jenă, apologia dictaturii comuniste, într-o ţară care se vrea liberă de comunism. Aceşti tovarăşi nici n-au clipit atunci când bolşevicii de la Chişinău maltratau şi omorau oameni nevinovaţi în aprile 2009, pentru aceşti români (?), mari iubitori de tătuci, mai importante erau minorele lor probleme de familie. Noi nu avem o Românie mare deoarece suntem prea mici în tot ce înseamnă evenimente importante. În Moldova KGB-istului Iliescu, unde nu a fost nici un fel de Revoluţie, comunismul este mai viu ca niciodată, iar aici se agită lumea doar pentru castronul cu mălai, nici într-un caz pentru dreptate, unitate naţională sau progres. Dreptatea nu există pe aici (totul este putred de corupt), unitatea românilor nu interesează pe nimeni, iar progresul nu poate exista atâta vreme cât se priveşte cu nostalgie înapoi. Marile naţiuni sunt formate din oameni care au îndrăznit să înfrunte necunoscutul. În Moldova nefurată de ruşi îndrăzneala de a încerca un alt tip de gândire se pedepseşte cu sentimentul inutilităţii.
Dacă această ţară are o şansă, aceasta rezidă în capacitatea majorităţii tinerilor de a schimba societatea coruptă şi comunizată moştenită de la tătucii Ceauşescu şi Iliescu. Dinozaurii roşii au făcut praf legalitatea şi moralitatea în această ţară. Nu vor plăti niciodată răul făcut, dar cei 20 de neocomunism vor ajunge la coşul de gunoi al istoriei.