Proclamaţia de la Timişoara a fost adoptată în data de 12 martie 1990, iar aceasta cuprindea celebrul punct 8 care preciza: “Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte (...)". În spiritul punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, parlamentarii actuali ar trebui să se gândească la adoptarea Legii lustraţiei, dacă tot beneficiază de imense privilegii obţinute prin jertfa copiilor Timişoarei. Acest lucru nu se va întâmpla, în această legislatură, deoarece pe neocomuniştii din PSD şi pe liberalii susţinători ai Prostănacului îi doare-n cot de crimele comunismului sau de faptul că foşti securişti, foşti turnători sau foşti nomenclaturişti bolşevici deţin, în continuare, puterea politică şi economică în România. În această ţară nu va fi linişte şi conciliere câtă vreme reprezentanţii dictaturii comuniste au în continuare privilegii, încalcă în continuare legile ţării şi se ascund prin Parlament, murdăresc memoria martirilor anticomunişti prin apologia dictaturii. Poate şi de aceea, Societatea Timişoara va propune Parlamentului European înfiinţarea unui Tribunal Internaţional pentru judecarea crimelor comunismului. În această ţară totul este pervertit, orice situaţie pare extrasă din cărţile lui Kafka. De exemplu, Mazăre, primarul Constanţei, este judecat pentru portul unei uniforme de ofiţer german, dar nimeni nu se agită pentru folosirea însemnelor altui regim dictatorial, cel comunist. Regimurile bolşevice au făcut cu mult mai multe victime, în timp de pace, decât fasciştii în timp de război. În România, dacă te îmbraci în uniformă de ofiţer german, faci puşcărie, dar dacă aduci elogii unui regim, care a înfometat acest popor, apari la Antena securistului Voiculescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu