Toţi torţionarii comunişti din România se reduc la cei doi executaţi în decembrie 1989

Comunismul a fost condamnat oficial în România. Comunismul aşa, în general, nu ticăloşii comunişti, ca persoane particulare. La douăzeci de ani de la Revoluţie, singurul torţionar depistat rămâne tot Ceauşescu. Ca şi cum el personal a făcut toate arestările abusive, el i-a anchetat politic pe toţi opozanţii regimului, i-a bătut cu mâna lui pe toţi deţinuţii politici. N-a avut, cum s-ar spune, complici la comiterea atâtor crime. În realitate, a avut, iar complicii lui Ceauşescu sunt protejaţi astăzi chiar de Procuratură. Iată un caz.

Timp de 26 de ani, cetăţeanul Vasile Paraschiv a fost urmărit, răpit, bătut, iradiat, închis în ospicii, toate acestea fiindcă a avut curajul să ceară în gura mare crearea unui sindicat liber al muncitorilor din România. Securiştii nu au reuşit să-l ucidă, în bătăile crunte pe care i le-au administrat, şi nici să-l înnebunească, izolându-l ca pe un nebun. În 1977, Vasile Paraschiv a cerut paşaport, i l-au eliberat rapid, în 24 de ore, căci sperau să plece naibii afară cu ideile lui anti-regim şi cu încăpăţânarea de a supravieţui torturilor. Spre surprinderea securiştilor, Vasile Paraschiv a revenit de la Paris, mai hotărât să-şi susţină ideile şi să încaseze tortură pentru ele. A condamnat pe pielea lui comunismul. De cealaltă condamnare, a călăilor care i-au făcut viaţa grea, nu se pune, însă, problema. Luna aceasta (noiembrie 2008 – n.m.), 67 de persoane vinovate că i-au aplicat un tratament inuman lui Praschiv au scăpat de o posibilă pedeapsă pe baza unui generos NUP (neînceperea urmăririi penale), dat de procurorul Iuliu Molcuţ. IICCR (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din Roamânia) a depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o plângere împotriva procurorului Molcuţ, cel care face scăpaţi criminali profesionişti. Pe undeva greşeşte şi IICCR. Nu merita procurorul Molcuţ plângere. Ci direct o bătaie zdravănă, cu bastoane, electroşocuri, iradieri, făcută ca la carte. Ca la cartea în care Vasile Paraschiv povesteşte ce-a îndurat.

Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.47/2008 (autor Alexandru Căutiş).