9 ianuarie 2010

Aproape totul despre Adrian Năstase, cel mai corupt dintre prim-miniştrii României (IV)


Perfidul Adrian

Adrian Năstase, de 14 ani (în 2004-n.m.), este înalt demnitar neocomunist al PSD-ului actual; în acelasi timp, a facut tot ce i-a fost cu putinta spre a renationaliza proprietatile imobiliare furate de PMR/PCR. Perfidia lui Nastase întrece orice limite; întotdeauna a atacat, la fiecare întâlnire publica, Legea privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv dupa 6 martie 1945. Politica partidului sau, pe care îl si conduce, întotdeauna a fost ostila reconstituirii dreptului de proprietate si dintotdeauna a dorit limitarea serioasa a volumului restituirilor si despagubirilor acordate fostilor chiriasi în propriile case. Concomitent, el, care se opune restituirilor (fapt pentru care poporul român cheltuieste milioane de euro, condamnat sa achite acele amenzi hotarâte de Tribunalul de la Haga), tocmai el se împroprietareste cu o vila fosta nationalizata ilegal, furând dreptul celorlalti 4 mostenitori, egali în drepturi ca si mama sa. Intrând în proprietatea casei, Adrian Nastase, smechereste, declara pios: “Am facut o reparatie morala unchiului nostru, M.Ciolan”! De ce nu a facut aceeasi reparatie morala si celor peste 100.000 de adevarati proprietari?
EPILOG la acest act gangsteresc:

In primavara lui 1999, sora lui Adrian, Dana Maria Barb a “cumparat”, conform actelor, vila din Av. Petre Cretu nr. 60, proprietatea mamei sale, pentru suma de 650 milioane lei. (De unde oare o fi având atâtia bani? Sau a fost o vânzare fictiva?) Ca proprietara de drept, a evacuat pe cei trei chiriasi, a renovat vila, pe care o locuieste singura. Nu poate fi nici un dubiu, actul acesta de vânzare între mama-fiica este un fals, orchestrat de cei doi vicleni, tatal si fiul, M. si A. Nastase. Unii sunt tentati sa creada ca Dana Maria Barb, divortata, cu un copil, functionara, nu a avut cei 650 milioane lei, plata (!?!) casei. Ea însasi declara ca este “un om cu venituri medii”. În plus, învatata de parvenitul ei frate, Adrian, mai declara si o alta uriasa minciuna: “ca a avut de suferit de pe urma comunismului, din cauza DOSARULUI...”!. Care dosar? De agenta a securitatii infiltrata într-o firma de comert exterior ( ia intrebati-l pe VOICULESCU -“Antenna 1” ca el stie cum a facut), cu tatal Marin si fratele Adrian, ambii “colaboratori” ai Securit~]ii, ba înca fratele ei si nomenclaturist?
Unele ziare au acuzat-o ca a acumulat o avere impresionanta în ultimii ani. Dana Maria Barb, sora lui Adrian Nastase, a recunoscut numai 3 locuin]e, nu 5, câte se spune: o casa mostenire la Bucuresti, cu 650 milioane, daca a platit-o (?); un apartament în Centrul Civic, pe care a spus ca l-ar fi vândut (?!?) si un apartament într-o casa de vacanta, la Predeal. Ea a mai recunoscut ca, în anul 2004, era actionara “doar la 3 firme”, nu la 7 cum se insinueaza; dupa ce numeste societatile de la care are actiuni - ALMONTE, VOLTERA, ARMS) afirma ca si-a vândut actiunile ce le avea de la alte doua societati (AVANTI si ODDA). Stiind-o pe Dana Maria Barb o femeie mediocra din punct de vedere intelectual, chiar prostuta, fara calitati de om de afaceri (amoroase, da), deslusim raspunsul la averea impresionanta pe care o declara; este unul din paravanele afacerilor fratelui sau Adrian, care “lucreaza” la fel ca si tatal sau, Marin, asa cum si-a trecut averea pe numele rudelor, la Tartasesti. {si de ce sa nu credem ca Dana Barb nu si-a declarat întreaga avere? Iata de ce: controlul averilor nu se poate face!

Cât mai sus, cu orice preţ!

Dupa a doua casatorie, Adrian Nastase a fost “instruit” nu numai de tatal sau. A început sa-l “dascaleasca” si socrul lui, Angelo Romeo Constantin Miculescu, un alt rechin oportunist care, ca si Marin Nastase, s-a îmbolnavit din ce în ce mai mult de putere si avere, macinat de cele mai respingatoare ambitii de parvenire. Avându-l ca model pe Nicolae Ceausescu, Adrian Nastase începe sa creada despre el însusi ceea ce tatal sau îi repetase de mii de ori inca de când avea 14 ani si ceea ce stia si el de la Securitate: ca i se pregateste o înalta cariera, plus ca era convins ca lumea se învârteste în jurul lui, el fiind soarele Universului, predestinat sa fie conducatorul unor fiinte mai proaste ca el, carora el le va tolera tot, toate jafurile si furturile, deoarece ei vor fura si pentru el, iar prostimea manipulata îl va accepta. De atunci, a început sa fie arogant si îngâmfat. |n dorinta lui de grandoare si agoniseala, îsi da seama ca pentru a ajunge cât mai sus pe scara sociala nu este suficient sa fii ginere de nomenclaturist si informator-colaborator al Securitatii. De aceea, la sfârsitul anilor 80, echipa colonelului Ristea Priboi îl pregatea în graba, pentru a-l implanta ca agent acoperit în strainatate probabil ONU. De fapt, Marin Nastase, cu ani în urma, avansase ideea ca fiul sau va ajunge la ONU sau conducator în România Socialista.
Generalul Neagu Cosma, seful contraspionajului reserist, la un moment dat, a declarat ca între 85-89, printr-un sistem de burse, tinerii bine pregatiti si “bataiosi” au mers la studii la Institutul de Economie Mondiala din USA. Se stie de catre contraspionajul român ca acest institut, aflat la New York, functiona prin acoperire CIA. Prin scoala asta, toti au fost recrutati de CIA si multi au ajuns apoi în fruntea tarii. Este citat numele lui Adrian Nastase, fost student al acestui institut, împreuna cu Mugur Isarescu, Theodor Stolojan, Adrian Severin, Ioan Mircea Pascu... si lista contine circa 30 de nume. Tot generalul Neagu Cosma a mai adaugat: “...era un dosar întreg la Securitate, în care se spunea tot ce se petrecea acolo, la acest institut. Noi nu stateam numai sa ne uitam: pe unii dintre bursierii astia îi mai trimiteam si noi”. Cine stie acum daca nu si Adrian Nastase a fost trimis de Securitate cu bursa americana la susnumitul institut? si în acest caz, el a dat o dubla lovitura: a servit cu informatii despre acest institut Securitatea RSR si a lasat CIA si pe americani sa creada ca pot conta pe el dup 1990. În aceasta situatie conjuncturala l-a gasit lovitura de stat din decembrie 1989, data de garnitura a doua nomenclaturista (din care facea si el parte), cu sprijinul serviciilor speciale sovietice.
Schimbarea politica i-a convenit de minune acestui obsedat de setea de îmbogatire, parvenire si faima. Cu toate ca si în regimul comunist al lui Ceausescu ar fi dobândit o pozitie înalta datorita sustinerii si protectiei Securitatii, nu ar fi putut însa acumula averi ca Harpagon, asa cum i s-au creat posibilitati nevisate dupa 1989. Mai întâi profitase ca ginere al lui Angelo Miculescu, un alt oportunist, care ajunsese în cele mai înalte functii de stat pe timpul lui Ceausescu: ministrul Agriculturii si Industriei Alimentare, ambasador în China si ocupant al înaltei functii de membru în CPEx, dar care era atasat de comunism tot atât cât ar fi fost atasat un român de statul african Burkina Faso. Acest rechin veros a fost “marginalizat” de clanul Ceausescu, fiindca, în calitatea sa de ambasador în China, “uitase” pentru ce fusese trimis acolo si se ocupa numai de afaceri personale, ceea ce atrasese atentia organelor speciale chineze, care au sesizat Securitatea. Dupa revolutia de palat din decembrie 1989, ginerele Adrian Nastase s-a folosit si de “persecutiile” suferite de socrul sau, Angelo Miculescu, din partea lui Ceausescu, pentru a putea acoperi parvenitismul lui feroce.
Imediat dupa decembrie 1989, Adrian Nastase a scos pe piata “persecutii” (imaginare) suferite de el si familia lui. Sora lui Adrian, Dana Maria Barb, a “suferit” din cauza “dosarului”, adica a “originii burgheze” (!?!), desi ea a fost racolata de DIE, plantata într-o firma de comert exterior (la terminarea facultatii) si trimis~ în misiune în Siria, Norvegia si Olanda (în flancul NATO). Marin Nastase a colaborat eficient cu DIE, ca si fiul lui, Adrian, care “activa” în cadrul Sectiei de Straini în trecere pe teritoriul României, etc. De aceea, pare hazliu, azi, când institutia CNSAS, care apartine de PSD, comunica, simplu, ca Adrian Nastase este “curat” si ca nu a lucrat cu DIE (decât cu colonelul Ristea Priboi...), spre rusinea profesorului Onisoru. Dupa decembrie 1989, Adrian Nastase a avut câteva avantaje fata de altii de teapa lui:

1. A fost profesor la “Stefan Gheorghiu”, unde era în rela]ii foarte bune cu Virgil Magureanu, si el profesor acolo (colegi, deci), Magureanu fiind unul din cei mai importanti agenti KGB, complotisti ai loviturii de palat din decembrie ‘89. De asemenea, Adrian Nastase a fost coleg si cu alti complotisti, agenti ai Moscovei, aflati si ei la aceeasi Academie a PCR;
2. Casatorit (în anul 1984) cu Daniela Miculescu, fiica altui nomenclaturist, Angelo Miculescu. Acest socru a lui Adrian Nastase era prieten bun cu Ion Ilici Iliescu (seful complotistilor KGB-isti), caruia i-a facut o calda prezentare a ginerelui sau, dupa 1989, asa cum a facut si la obtinerea aprobarii cumpararii “limuzinei” Trabant. O vorba buna, spusa la timp, a fost regula între nomenclaturisti. Sigur, “papa” Angelo a mai intervenit si pe lânga alti prieteni nomenclaturisti - fosti ai lui Ceausescu (pâna în 1989) si deveniti “democrati” (dupa 1989) - în favoarea ginerelui sau;
3. Cum Securitatea nu a fost desfiintata dupa decembrie 1989 (si-a schimbat doar denumirea, retinând toata puterea discretionara, activând însa dupa aceleasi metode, aproape cu aceleasi cadre, dar cu ceva mai multa discretie), nu putea sa nu sustina un om de-al lor, cum de altfel a facut-o în cazul Adrian Nastase, ca si în multe alte cazuri. Sustinându-l pe Nastase cât mai sus în functii, Securitatea noua, SRI, îsi asigura o existenta durabila, sustinere financiara câta solicita, deci o continuitate “fericita”.

De fapt, aceasta simbioza s-a vazut de nenumarate ori prin atitudinea lui Adrian Nastase de aparare a securistilor “patrioti” împotriva deconspirarii securitatii, împotriva CNSAS-ului, pâna când a gasit solutia: o lichea la conducerea institutiei, în apararea lui Ristea Priboi si altii. Si atunci, imediat dupa lovitura de stat din decembrie 1989, relatiile socrului Angelo Miculescu, “pilele” puse de acesta “persecutatului lui Ceausescu”, combinate cu “vorbele de bine” ale unora cu “ochii albastri” au început sa functioneze, în ajutorul lui Adrian Nastase, la câteva zile dupa încetarea “revolutiei”. Silviu Brucan l-a cooptat în Comisia de politica externa (condusa de el) pe “ginerica” Adrian Nastase - baiat bun. Întrebarea este: cine i l-a recomandat pe Adrian Nastase acestui trdator, zis comunist-ilegalist, care lucreaza pentru KGB si CIA? Si recomandarea a venit fie de la socrul sau; ori de la Securitate; ori de la Ion Ilici Iliescu; ori de la una din cele doua, KGB - CIA sau de la toate aceste surse. Misterul ramâne!
Si, nu mult dupa aceea, dupa primele alegeri falsificate, Adrian Nastase si-a dat demisia din Colegiul Director al FSN si a devenit Ministru de Externe, pâna la alegerile din anul 1996, când a câstigat alegerile “Opozitia”, în frunte cu o alta pramatie: Emil Constantinescu. În acelasi timp, Adrian Nastase a fost si deputat în Adunarea Nationala.
Dupa 1990, Francmasoneria si-a facut simtita prezenta în România, ca de fapt în toate celelalte tari “eliberate de comunism” din Estul Europei. Aceasta prezenta timpurie s-a datorat intentiei conducatorilor masoneriei franceze de a reconstrui masoneria în aceste tari, în care comunismul a lichidat-o prin interzicerea pe teritoriul RPR a oricarei activitati a acestei organizatii oculte internationale si prin pedepsirea grava a fostilor ei conducatori. Dupa anul 1992, contrar regulilor foarte selective de admitere a membrilor, în România au fost acceptati si declarati masoni un mare numar de indivizi, fara nici un criteriu de admitere, persoane nu totdeauna la nivelul care ar face cinste acestei organizatii. Adrian Nastase a devenit si el, cu aceast~ ocazie, mason, alaturi de Luminita, fata “împaratului” tiganilor, Iulian, de la Sibiu. Astazi, aceasta masonerie din România este un caz tipic: cu Marele Mason (seful) - un obscur fost jurnalist la “SCÂNTEIA” - a ajuns aliata cu partidul de guvernamânt, adica cu Adrian Nastase si, prin lege, este Masonerie de stat - subventionata de la buget.
Din 1990, Adrian Nastase a devenit si Cavaler de Malta (al Ordinului Suveran Militar al Cavalerilor de Malta). Cu aceasta din urma organizatie este o alta istorie, acest ordin fiind unul prin care Vaticanul (ca si “Opus Dei”) îsi exercita influenta spirituala în lume. Si, ca sa dea o justificare oarecare - pe care de fapt nu i-a cerut-o nimeni - si ca sa abata atentia ca el nu încearca prin toate mijloacele de a-si satisface pofta patologica pentru avere si putere, Ady a declarat una din marile sale minciuni (tiganii având spirit inventiv) ca el “ar urma traditia familiei” (tatal sau, dupa absolvirea Scolii Militare de Ofiteri, ca sef de promotie, a fost primit în Ordin. Apoi a mai declarat, tot gratuit, ca în România dintre cele doua razboaie mondiale MAJORITATEA cadrelor militare de elita faceau parte din acest Ordin. Or, noi stim bine ca nici Armata Regala si nici ofiterii Armatei Regale NU FACEAU POLITICA0! Lor, prin lege, le era interzisa apartenenta la vreun partid sau organizatie si nu puteau participa la alte activitati ce nu prezentau caracter militar-patriotic. Nu cunoastem punctul de vedere al Patriarhului Teoctist despre modul cum priveste Biserica Ortodoxa Romana masoneria, fie ea de stat, si Ordinul de Malta.
Înlocuirea lui Sergiu Celac din functia de ministru al Afacerilor Externe cu Adrian Nastase a parut observatorilor scenei politice românesti inexplicabila, deoarece Sergiu Celac si-a terminat studiile la Moscova si fusese recrutat în 1978 de serviciile sovietice. El a perfectat vizita la Bucuresti a lui Eduard Sevarnadze, la numai doua saptamâni de la “revolutia din decembrie”; a pastrat si chiar a mai adus alti securisti la Externe; avea farmec personal, un înalt profesionalism, datorita unei îndelungate experiente. Cu toate aceste “calitati revolutionare”, Serghei Celac a fost înlocuit cu Adrian Nastase, care, la 40 de ani, devine conducatorul Afacerilor Externe ale României. El a fost unul din vechii “preferati” ai lui Ion Iliescu, acesta având nu numai recomandarea socrului, Angelo Miculescu, dar si faptul ca îl remarcase din vremurile trecute, când Nastase fusese presedintele Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti din Facultatea de Drept din Bucuresti, iar Ion Iliescu prim-secretarul Comitetului Central al UTC. De asemeni, nu ar fi exclus ca si Dan Martian, care în 1990 era presedintele Camerei Deputatilor din Parlament - care l-a urmat pe Ion Iliescu, în 1971, la conducerea UTC, sa fi fost unul din sustinatorii fostului tovaras Adrian Nastase la fotoliul ministrului de Externe. Înaintea numirii în aceasta funtie, Adrian Nastase a fost, chiar în primele zile dupa “revolutia” din decembrie 1989, consilierul personal al lui Ion Iliescu, iar la formarea Consiliului FSN, el a fost purtatorul de cuvânt al acestuia. La alegerile din 20 mai, a fost ales în Parlamentul României pe lista FSN.
Înca din primele iesiri pe arena internationala, Adrian Nastase nu a justificat impresionantele titluri pe care le-a etalat în comunicatul oficial al numirii sale, dat la 28 iunie 1990, când s-a format noul cabinet: sef de promotie în 1973 al Facultatii de Drept din Bucuresti; membru asociat al Institutului pentru Drepturile Omului de la Strassbourg; doctor în Drept International; vicepresedinte al Asociatiei Române de Drept International si membru al Societatii Franceze de Drept International. La 6 iulie 1990, noul ministru de Externe a acordat agentiei engleze de stiri “Reuter” un interviu, în care s-a lansat în tot felul de afirmatii ridicole si fanteziste. Ideile de baza i-au fost:

1. Europa are de pierdut si risca foarte mult (!?!) daca nu accepta România în rândurile ei;
2. În loc sa-l critice pe Ion Iliescu, cel care a avut nastrusnica idee - funesta renumelui României - de a chema minerii, precum si faradelegile savârsite de acestia (ceea ce a fost aspru criticat în Consiliul Europei si România a pierdut statutul de observator), Nastase a criticat... Europa;
3. Încearca sa provoace din partea poporului român o reactie ostila Europei si de sprijin al regimului; el tuna si fulgera contra Europei pentru ca refuza sa ajute România (dupa barbaria minereasca!) si trece la amenintari, ca de exemplu fraza: “Daca Europa va continua sa se poarte asa cu România, aceasta se va alatura altor zone ale lumii...” (Alt continent? China? Lumea a treia? El nu o mai spune);
4. Face afirmatii fantasmagorice despre anumite cercuri pe care nu le identifica, care ar vrea sa limiteze Europa la granita de vest a României.

Dar, la 13 iulie 1990, adica dupa câteva zile de la neproductivul si hazliul interviu, Adrian Nastase schimba pervers tonul, si declara trimisului special al ziarului american “THE NEW YORK TIMES”, Steven Greenhouse, ca “România este gata sa se integreze în Comunitatea Europeana, chiar si saptamâna viitoare, daca aceasta ar fi posibil”. Ceea ce înseamna nu numai o întoarcere de 180 de grade de la vechea pozitie, dar si o enorma minciuna, caci România era departe de performantele economice cerute de Uniunea Europeana. Ca sa îndulceasca putin impresia lasata de afirmatia lui Ion Iliescu, repetata si idioata, ca “sa nu ne învete pe noi Occidentul ce înseamna democratia”, Adrian Nastase, ca sa dreaga busuiocul, declara, feciorelnic: “Ceea ce dorim nu este un certificat de buna purtare, fiindca nimeni nu este perfect, ci doar un sprijin normal din partea tarilor care au deja o mare experienta în democratie, sa ne ajute sa ne îmbunatatim structurile democratice”.
În privinta relatiilor cu Pactul de la Varsovia, în timp ce ceilalti ministri de Externe ai fostelor tari sateliti ai Moscovei au rupt legaturile cu Pactul, Nastase, exprimând pozitia lui Ion Ilici Iliescu, declara, cu siretenie: “Nu este necesar sa sari dintr-o masina care nu mai are suficienti carburanti sa înainteze. Pactul de la Varsovia nu mai înseamna prea mult în aceste zile”. Foarte echivoc.
Adrian Nastase îsi aroga si dreptul de a emite declaratii privind situatia interna.Uzurpând drepturile ministerului de Interne si explicând violentele din 13 iunie, el nu acuza nici minerii, nici “legionarii” (ca protectorul sau, Ion Ilici Iliescu), ci sustine ca “vinovatii de violente au fost bisnitarii nemultumiti ca nu mai pot sa vânda în Pia]a Universitatii, si atunci, au organizat perfect câteva mii de oameni decisi sa distruga guvernul ales...”. Cu alte cuvinte, el creeaza o noua dezinformare, cu scopul de a mari confuzia si a ascunde adevarul asupra celor ce s-au petrecut atunci.
Ca ministru de Externe, Adrian N~stase continua, fara rusine, seria minciunilor, calitate atavica tiganeasca, mostenita pe linia tatalui sau si perfectionata prin scolile de partid. Astfel, ca nou ministru de Externe, el declara lui George Stanca, pentru ziarul “Expres Magazin” (nr. 19, din 1991), ca în functia pe care o are face politica tarii, deasupra partidelor, ceea ce nu corespunde realitaii, el fiind atunci si deputat FSN. Nastase a facut - ca proaspat ministru de Externe - o vizita la Moscova, Kiev si Chisinau, deci în URSS, unde, printre alte necunoscute,s-a aflat doar ca a pregatit vizita lui Iliescu la Moscova. Una din marile lovituri date României a fost semnarea Tratatului cu Rusia de Iliescu-Nastase, care a dus la pierderea definitive a Basarabiei, Bucovinei de Nord si tinutului Herta, plus Insula Serpilor. Si nu numai atât: Iliescu si Nastase s-au grabit în a fi primii care au semnat, în noile conditii, tratatul cu Uniunea Sovietica, aceea care, de fapt, agoniza. În lichelismul sau de neegalat, Nastase explica astfel: “Dupa disparitia dimensiunii militare a Pactului de la Varsovia, a aparut ca o nevoie fireasca pentru toate tarile din Europa de est sa aibe relatii cu Uniunea Sovietica, un tratat bazat pe valorile europene”. Si tot el afirma aiurea ca noi trebuia sa fim primii, deoarece, negociind la Moscova, nu aveam pe teritoriul tarii (cum aveau ceilalti) trupe sovietice. Despre Basarabia, Nastase-patriotul, prin vocea stapânului sau, Ion Ilici Iliescu, zice: “Noi trebuie sa tinem seama de evolutiile din ultimii 50 de ani din Republica Moldova. De aici pornind, de la aceste evolutii, respectând aceasta declaratie, noi, practic ne gasim în situatia ca dincolo de Prut s-a creat un alt stat românesc. Noi putem sau nu sa acceptam acest stat, dar el exista. De aici existen]a celor doua state românesti care, sigur, vor merge în paralel în istorie...”.
Rezultatele politicii neghioabe de atunci a cuplului de ciocli ai României I. Iliescu - A. Nastase se vede bine azi: Basarabia si Bucovina, în loc de a reveni la tara-mama (de unde au fost smulse de Stalin, conform Pactului Ribentropp-Molotov) adica de a urma exemplul tarilor Baltice, astazi sunt rusificate si neocomunizate în cea mai neagra saracie, cu sanse de a se reintegra în imperiul rus al lui Putin. Asta se intampla acum cu aceste pamânturi românesti furate (în Delta, Canalul Briscoe; dispute asupra Insulei Serpilor; interzicerea limbii române; închiderea scolilor românesti s.a).


Niciun comentariu: