13 ianuarie 2010

Ce mai înseamnă România pentru “intelectualii” din Moldova kaghebistului Iliescu


Lucrez în domeniul educaţiei de un număr de ani, într-o zonă unde prostiile bolşevice sunt mai vii ca oricând. Spălarea creierelor în dictatura bolşevică se transmite genetic. Pe aici, nu există comunism ca întreg, ci există “comunism bun”, aplicat de cizmarul Ceaşcă, şi “comunism rău” aplicat de grupul “Pauker şi Dej, ce băga spaima în burgheji”. România este în umbra bolşevismului, în locul unde se formează generaţiile viitoare. Pentru “intelectualii” ce folosesc apelativul “uoi”, UE este o prostie, iar vodca şi pufoaica rusească sunt lucrurile sfinte ale românismului. Dacă întrebăm în şcolile de pe aici, ce semnificaţie are ziua de 1 Decembrie vom avea surpriza să constantăm că nu se ştie mare lucru. Pentru gândirea de colhoz al unora, faptul că am avut o Românie mare, faptul că avem garantate libertatea de a alege binele şi nu răul, faptul că ne putem asocia pentru a deveni cunoscuţi şi a face din comunitatea în care trăim un loc fără furturi, fără gunoaie şi fără ilegalităţi sunt poveşti fără valoare practică. În aşa-zisele medii intelectuale de pe aici, nu s-a discutat niciodată despre crimele regimului bolşevic Voronin din Basarabia. Pe aici, a aminti de Traian Băsescu este deja o bilă neagră, neocomuniştii din PSD fiind în continuare adulaţi, pe gânditorii de colhoz durându-i undeva de marile tunuri financiare date bugetului ţării de pesedişti. Pentru cei de aici, nu contează că Adrian Năstase s-a îmbogăţit fentând legile, adică luînd din banii pentru salariile şi pensiile românilor. Credeţi că interesează pe cineva de pe aici legalitatea şi moralitatea? Între teoria de la ora de “cultură civică”, dacă se mai ajunge şi la aşa ceva, şi practica de fiecare zi este o diferenţă uriaşă. Cam ce procent dintre elevi pot răspunde la întrebări de genul “De ce România este republică?” sau “Care este esenţa creştinismului?”. Procentul pe aici este foarte mic, ca să nu spun că tinde spre zero. Şi dacă tot se vrea aerisirea programului şcolar, s-ar putea începe cu scoaterea obiectului “Religie” din programa şcolară. Religia se poate face la biserică, iar conştiinţa tinerilor nu trebuie alterată de constrângeri. Drumul spre divinitate se găseşte cu inima şi fără constrângeri. Şi dacă tot se face educaţie religioasă în România, care este efectul? S-a furat, s-a ucis, s-a violat în această ţară unde religia se predă în şcoală (dacă acele ore se mai şi susţin). Aceasta este România din care se poate ajunge fie la o nouă dictatură, fie la perpetuarea a ceea ce este şi acum: România manelistă şi asistată social. Aştept cu înfrigurare şi teamă ziua în care ultimul colhoznic analfabet va fi pus de partidul maneliştilor din România să ne traseze “drumul luminos spre România celor fără principii, fără lege şi fără Dumnezeu”. În final o întrebare retorică: ce fel de regiune creştin-ortodoxă este Moldova kaghebistului Iliescu din moment ce plânge după regimul ateu bolşevic?

P.S. În România, bisericile ortodoxe au răsărit ca ciupercile după ploaie în ultimii 20 de ani. Lăsând la o parte că multe din ele sunt doar clădiri fără harul lui Dumnezeu, au adus acestea o stare de bine în România? Se păcătuieşte mai puţin în România acum faţă de perioada atee bolşevică? Răspunsul este, evident, un mare NU. Quot erat demonstrandum.


2 comentarii:

nipiage spunea...

Este trist si adevarat. Problema este ca toti constatam si nu facem nimic. Nu facem nimic pentru ca ne este teama de consecinte, teama indusa anterior lui '89. Toti gandim cu usile inchise, si bine capitonate, iar ca sa nu mai auzim strada ne-am pus termopane. Cand nu mai avem ce manca mergem la tara, loc din care am plecat sa scapam de saracie. Acum ne intoarcem la trecuta saracie, care astazi, bate recordul in Europa. Europa am vrut, Europa avem. Numai ca nu ne-a invatat nimeni cu ce se manaca. Asa ca a venit ea aici sa ne invete si vazandu-ne cat de harnici suntem ne taxeaza. A gasit un teren favorabil investitiilor, dupa ce ne-a obligat sa privatizam totul la indicatii "pretioase". Mai bine spus sa-i lasam pe ei sa conduca daca noi nu suntem instare. Mai nou si-a facut loc la carma si FMI-ul, prin presiuni via "criza mondiala". Acum stiu toti ca la noi mamaliga n-o sa explodeze niciodata... La noi suferinta se indreapta spre plus... infinit. Chiar asa sa fie?

Dumitru Caruntu spunea...

Ai dreptate. Privite dintr-o anumita perspectiva, asa stau lucrurile. Din pacate ...