Candidaţii la Preşedinţia României (VI)

Crin Antonescu – garantat de Patriciu. De ce vreau să fiu votat?

Din extrem de multe motive.

În primul rând pentru că m-a ales Costache să cresc partidul în sondaje.

Apoi cred că nimeni nu poate contesta faptul că sunt un competent. Mi-am scuturat staminele în pistilul a numeroase realizări politice, parlamentare şi guvernamentale. Adică: în 17 ani de activitate parlamentară am avut un număr uriaş de iniţiative legislative: 3. Şi chiar o prezenţă de 0%, la unele sesiuni parlamentare. Descind din tradiţia florală a noului liberalism, alături de Crin Halaicu, Flor Pomponiu şi alţii.

Experienţa mea guvernamentală, fără a fi unică, este remarcabilă. E drept, unii răuvoitori spun că de bun ce eram trebuia să fiu schimbat. Am plâns puţin (deh, sunt un emotiv) şi am rămas ministru. Până la dispariţia CDR-ului. Şi la dispariţia unor hectare, vreo 7, aparţinând Sportului Studenţesc. Păi era un club înfiinţat de comunişti, cu mentalitate comunistă şi opus capitalismului. Liberalismul meu îmi spunea că terenului respectiv i-ar fi prins mult mai bine o metamorfozare în restaurant liberal. Colegul Şică Orban ar fi avut un loc în plus unde să combată, la un pahar, valenţele anti-culturale ale manelelor. Colegialitatea este, deci, o calitate a mea.

Tot ca ministru am dovedit că ştiu să apăr interesele sportului românesc. Toate rectificările bugetare au fost negative pentru ministerul condus de mine. Treaba sportivilor că au luat medalii de aur la Sydney, nu eu i-am pus. Colegul ţărănist Avram Mureşan a declarat că am „un minister de 3 lei”. Confunda ministerul cu ministrul, însă nu m-am supărat. În definitiv, ce-mi mai puteam dori în afara unui apartament de la RAPPS şi o maşină cu şofer. Nici măcar apartament nu era, ci o umilă vilă prin Piaţa Iancului. A, că federaţiile au rămas cu facturi restante pe la hoteluri, farmacii, restaurante, baze sportive e tot treaba lor. Puteau să mănânce senvişuri de la benzinării şi să se antreneze în parcuri.

Doresc să îndepărtez suspiciunile cum că aş fi omul cuiva. Nu, nu sunt marioneta nimănui. Am fost membru fondator al ILI, nu şi singurul care am consumat bani de la Costache Patriciu, prin această formulă. Şi nici nu erau foarte mulţi bani. 104.159.360 lei împărţiţi la mai mulţi liberali şi fundaţiile lor: Adina, Răzvan şi mulţi alţii. Parchetul General spunea că prin ILI au fost rulaţi bani suspecţi, obţinuţi de Costache pe căi mai liberale, în raport cu legea.

Ca profesor de istorie am rostit, cu competenţă, de la tribuna Parlamentului „Preşedintele Marii Britanii, Winston Churchill…” ca Elena Udrea cu al ei „preşedinte al Norvegiei” să nu se simtă singură în penibilitatea ei. În definitiv, Churchill ar fi fost un bun preşedinte dacă Marea Britanie ar fi renunţat la monarhie.

În concluzie, sunt cel mai bun. Principala mea preocupare este: NIMIC, însă la capitolul ăsta excelez. Şi mă pricep să dau replici deştepte la talk-showuri. Nu vreau înţelegeri politice decât cu mine, pentru că sunt naricisist. Sunt Crin.

Pentru alte detalii despre Crin, candidatul cel mai “fin”, accesaţi linkul http://www.crinantonescu.org/.