Ambasadorul SUA în România (2007): "Este îngrijorătoare mărirea influenţei oligarhilor din România şi rolul lor ca unealtă a intereselor ruseşti"

Pe HotNews.ro există informaţii privitoare la unele dezvăluiri WikiLeaks legate de perioada suspendării preşedintelui Traian Băsescu. Ceva mai jos sunt prezentate aprecierile ambasadorului SUA. Înainte de aceasta, însă, o întrebare pentru cei 322 de parlamentari, plus urmaşii lor de azi: Cine plăteşte cheltuielile cu Referendumul din 2007? Răspuns: fraierii care mai cred într-un Parlament populat de fosile bolşevice, plus infractori neaduşi în faţa justiţiei. Parlamentarii Republicii Bananiere România nu realizează, oare, că nu reprezintă pe nimeni, din moment ce se şterg la fund cu rezultatele Referendumului pentru reducerea numărului de parlamentari din 2009? Pesedişti şi penelişti, fraierii de români au votat pentru un Parlament Unicameral şi maxim 300 de parlamentari, începând cu viitoarea legislatură, care începe în 2012. Chiar nu vă pasă de votul românilor? Chiar nu credeţi în puterea acestui popor de a vă lua privilegiile la care nu vreţi să renunţaţi? Lucraţi la proiectul noii Constituţii, nu la dat din gură pe la tembeliziunile mogulilor, trepăduşi care nu faceţi altceva decât să cheltuiţi din banii pensionarilor şi bugetarilor lăsaţi fără venituri decente, pentru a întreţine aproape 500 de parlamentari cu diurne, maşini de serviciu etc. La muncă, nu la lenevit pe bani publici.

Recomandări şi explicaţii IT

Pe Scientia.ro există o secţiune de explicaţii şi recomandări, pentru cei care vor să ştie. Astfel, o metodă ‘drăguţă’ de a evita infectarea stickului cu viruşi care creează fişiere autorun.inf este următoarea: creează pe stick un folder gol şi numeşte-l autorun.inf. Virusul va încerca să se copieze pe stick şi nu va putea deoarece există deja un obiect cu acelaşi nume; şi astfel stickul nu se va mai infecta. Dacă vreţi un antivirus gratuit, puteţi încerca http://www.microsoft.com/Security_Essentials/, dacă aveţi încredere în produsele Microsoft. Ce ştie un ISP despre clienţi? ISP-ul (Internet Service Provider) este furnizorul de servicii internet. Acesta ştie ce site-uri vizităm, ce downloadăm şi de unde downloadăm. Aşadar, dacă autorităţile cer, aceste informaţii sunt furnizate de ISP. Mare grijă la înjurături.

27 martie 1918, Basarabia ajunge acasă

Poate că viaţa-i complicată în România, dar merită să lăsăm deoparte, măcar pentru o zi, mizeriile cotidianului, amintindu-ne de 27 martie 1918, ziua în care Basarabia ajunge, după zeci de ani de pribegie, acasă. Iar azi, în martie 2011, să nu uităm de norocul nostru, al românilor din România, acela de a vorbi şi gândi în graiul românesc, şi de ghinionul românilor din Basarabia, acela de a lupta cu vremurile potrivnice, pentru dreptul lor sacru de a avea aceeaşi ţară: România. Vom fi noi, cei de azi, generaţia reîntregirii României, aşa cum au fost strămoşii noştri în 1918?

Cum funcţionează file-sharing-ul

File-sharing-ul (partajarea de fişiere) se referă la disponibilizarea şi, respectiv, distribuirea de fişiere prin intermediul Internetului, ne informează Wikipedia. Cea mai simplă metodă este stocarea datelor pe un server web central (sau chiar mai multe), la care în principiu au acces toţi utilizatorii Internetului. Totuşi, în general, se procedează altfel, şi anume pe baza principiului peer-to-peer (de la egal la egal, prescurtat uneori P2P), fără un server central. În acest caz, utilizatorii se folosesc de programe speciale, care stau la dispoziţia oricui pe internet. Pe Scientia.ro există alte informaţii referitoare la acest subiect. Prin file-sharing ceea ce se pune în comun cu alţii nu este informaţia propriu-zisă ci o parte din ceea ce conţine ea, într-o formă reproductibilă. Astfel, informaţia poate fi arhivată, fracţionată (file split), transformată (file conversion), astfel încât să nu mai păstreze nimic din aspectul ‘exterior’ iniţial, însă conţinutul (de exemplu o melodie, un program) să rămână acelaşi. Aşadar file-sharing-ul este mai degrabă information-sharing.

Cât rău poate face Biserica Ortodoxă României

De 20 de ani, Biserica Ortodoxă din România este o sectă retrogradă, în curtea căreia se petrec atrocităţi inimaginabile, de la orgii sexuale în care sunt implicaţi preoţi şi până la ‘sfânta’ evaziunea fiscală. Dacă preşedintele României face o afirmaţie nevinovată este pur şi simplu executat la tembeliziunile mogulilor, dar dacă în BOR (Biserica Ortodoxă din România) se petrec fapte care au legătură mai degrabă cu Infernul decât cu Paradisul nimeni nu se agită. De altfel Biserica Ortodoxă are cea mai mare vină în derapajul moral din România, o ţară unde bigotismul ortodox face ravagii. În mulţimea de creduli şi ignoranţi, preoţii ortodocşi îşi poartă (lipsa) harul(ui) printr-o mare de arginţi, Cuvântul lui Dumnezeu fiind la ortodocşi nogociabil, doar cu ‘câţiva’ lei căpătând ‘înţelegerea’ Divinităţii, datorită ‘harului’ preotului căruia îi sunt daţi banii. Biserica Ortodoxă care refuză să organizeze învăţământ teologic la copii, pe banii ei, nu pe bani de la buget (orele de religie trebuie scoase din programa şcolară), nu realizează oare că în 20 de ani de învăţământ religios ortodox efectul este zero în România, o ţară unde se moare zilnic de mâna ortodocşilor pentru care credinţa nu înseamnă decât un ritual ieftin, din care nu iese un om nou, care să ducă o viaţă conform cu spiritul creştinismului. Pe http://dan-blog.ro/ am găsit un articol intitulat „Români rătăciţi în credinţă …Din secretele religiei” pe care-l puteţi citi ceva mai jos. Iar două comentarii la acest material sunt mai mult decât sugestive: (1) Urata natie. Se folosesc de Dumnezeu. Pacatuiesc in hainele preotesti. Acum vreo 2 zile la stiri am mai auzit de un calugar pedofil, care a violat un baiat de 9 ani. Si facea asta de cand baiatul avea 7 ani. Nu e un caz singular. Sa nu-i vad. (2) …demult banuiam ca religia este un instrument de manipult populatia, acuma e si o meserie banoasa, de ce oare preotii nu au aparate de casa, doar presteaza servicii ?

Cum putem copia dintr-un fişier PDF securizat

După cum probabil ştiţi, anumite fişiere PDF sunt securizate. Există două tipuri de securizări: pentru deschiderea documentului şi pentru restricţionarea anumitor permisiuni. În primul caz, este nevoie să ştiţi o anumită parolă, pentru a putea accesa fişierul PDF. Citiţi mai multe aici. Pentru a doua situaţie, adică deblocarea anumitor restricţii, precum copierea sau printarea, există site-uri web care oferă, gratis şi online, posibilitatea deblocării tuturor drepturilor de acces la un fişier PDF. Iată mai jos două astfel de site-uri. PDFpirate are interfaţă în limba română şi poate converti o pagină web în format PDF, în afară de ‘remove restrictions’. Free PDF Unlock Online Utility are restricţia la dimensiunea fişierului PDF la care doriţi să deblocaţi restricţiile: maxim 5 MB. Nu-i PDF-ul atât de roşu pe cât pare.

Cum putem afla URL-urile care trimit la un site

Dacă aveţi un site şi doriţi să vedeţi toate URL-urile (în internet, fiecare document are propria sa adresă identificată printr-un URL – Uniform Resource Locator; acesta constă dintr-o combinaţie de elemente scrise într-o anumită ordine, astfel: protocol://numele_de_domeniu/cale, unde ‘protocol’ reprezintă software-ul sau maniera prin care serverul de domeniu comunică documentul unui browser, ‘numele_de_domeniu’ reprezintă numele alocat pe internet serverului ce găzduieşte documentul web, iar ‘calea’ reprezintă numele directorului şi al eventualelor subdirectoare unde este stocat documentul web), există mai multe metode, pe lângă simpla căutare. Dacă aveţi un blog pe platforma Blogger, se poate apela Webmaster Tools, unde cu un click pe site (trebuie adăugat în prealabil, lucru posibil numai dacă eşti administratorul respectivului site), apoi în ‘Dashboard’, la secţiunea ‘Your site on the web’, se poate accesa ‘Links to your site’. Nu toate link-urile vor fi afişate, dar sunt oricum mai multe decât la o simplă căutare.
O căutare mai specială se poate, totuşi, face prin ‘link:www.numesite.ro’, înlocuind ‘numesite’ cu numele site-ului ale cărui URL-uri le căutaţi.
Când ai site-ul gazduit pe un server profesional de hosting, ai acces prin intermediul unui panou de control la diferite utilitare de administrare şi monitorizare a site-ului. Awstats este unul dintre ele, un analizor de trafic care este open source şi pe care mulţi hosteri îl folosesc. Din respectivul utilitar se pot vizualiza multe statistici cu privire la traficul pe/către un anume site, printre care şi link-urile către site-ul respectiv.

Adaptare după oarece informaţii găsite pe Scientia.ro.

Pentru pesedişti, România este doar ţara unde ei pot fura fără probleme

Auzindu-i cum plâng cu lacrimi de crocodil pe la tembelizor, de grija ţărişoarei lor (şi a noastră din fericire sau din păcate), îţi vine să te întrebi dacă neocomuniştii din PSD nu mai pot fura deloc sau le tremură chiloţii de frica organelor (mai curând cred că este adevărată prima variantă). Cum au respectat pesediştii legile României după 1989 ştiu toţi, mai puţin vulgul (semi)analfabet care mai speră să fure în România şi să primească pomeni, cum s-a întâmplat în ultimii 20 de ani. Vom mai deschide o dată Biblia Hoţiei, editată şi aplicată de pesediştii fără mamă, dar cu tătucul Ilici în suflet, pentru a aminti încă două din ‘tunurile’ date legilor României de camarilă pesedistă. Informaţiile sunt preluate din „Academia Caţavencu”, nr.31/2009, având la bază fapte reale, nu simple speculaţii.

Dacă nu ştiaţi, sindicalistul trădător Miron Mitrea şi-a băgat şi soţia în Parlament, doar se trăieşte bine pe banii fraierilor care plătesc taxe şi impozite, spre huzurul pesediştilor şi nu numai. Manuela Mitrea, soţia lui Mitrea Manivelu’, presta prin deceniul trecut la două profesii: în timp ce dimineţile moţăia prin Camera Deputaţilor, după-amiezile şi le petrecea în calitate de notar, pentru, nu-i aşa, rotunjirea veniturilor ‘modeste’ ale familiei Mitrea. Cum PSD = PCR (Pile-Cunoştinţe-Relaţii), Manuela Mitrea a intrat ilegal în breasla notarilor (nu a îndeplinit condiţiile legale), ajutată fiind de fostul ministru-informator la Secu Stănoiu Rodica, cea care a ignorat cu desăvârşire condiţiile legale, atunci când a numit-o pe Manuela Mitrea notar. Mai mult decât atât, în anii 2008-2009, Manuela Mitrea câştigă peste două milioane RON din activitatea de notar, adică 20.000.000.000 lei vechi (douăzeci de miliarde). Majoritatea banilor provin de la falimentarul CFR (Căile Ferate Române), societate care nu-şi permitea să se modernizeze, dar şi-a permis să-i îmbogăţească pe pesedişti, aşa cum o face din 1989. Aceasta-i ţara: proprietatea publică este violată ziua de cei care jelesc seara la tembelizor cu lacrimi de crocodil.

Cum optimizăm conexiunea la internet

Dacă nu sunteţi experţi în domeniul informatic, există aplicaţii gratuite care ne ajută să optimizăm conexiunea la internet, astfel încât timpul eventual de aşteptare să scadă. Iată mai jos cinci astfel de aplicaţii.
Ashampoo Internet Accelerator 3 analizează computerul şi optimizează toate setările relevante cu un singur click. Nu necesită alte cunoştinţe, optimizarea se face automat. Noua versiune include un test pentru conexiunea la internet, pentru a vedea efectul programului. Utilizatorii avansaţi pot accesa manual toate setările. Cu ajutorul aplicaţiei veţi avea o conexiune mai rapidă la internet. Compatibil cu sistemele de operare Windows XP/Vista/7. Nu are interfaţă în limba română, dar are în limba bulgară sau maghiară (!). Dimensiunea fişierului ce trebuie descărcat este 5.48 MB.

La 20 de ani după căderea comunismului, foştii securişti fac legea în România

Decizie irevocabilă (martie 2011): Dan Voiculescu a colaborat cu fosta Securitate comunistă. Ce se mai poate adăuga la acest fapt? Poate doar câteva observaţii. N-am înţeles de ce acest securist ordinar, acest paria al democraţiei, acest ‘moştenitor’ al banilor lui Ceaşcă, din care şi-a creat imperiul media pe care-l deţine în prezent, ei bine, este greu de înţeles de ce un individ care a produs suferinţă celor apropiaţi, verişoarei sale şi nu numai, continuă să nege colaborarea cu fosta Securitate. Să-i creadă, oare, atât de proşti pe români?! Chiar dacă aveam doar 23 de ani în decembrie 1989, am depus în 2009 o cerere la CNSAS (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii), primind răspunsul din imagine (click pe imagine), în care se precizează că nu s-a identificat nici un dosar întocmit pe numele meu. Adică CNSAS-ul nu are nici un interes să nu se afle adevărul. În cazul securistului Voiculescu, adevărul nu putea fi altul decât cel dat de justiţie. Iar gluma cu CEDO este umor negru, doar s-a ajuns ca foştii securişti bolşevici să apeleze la Occidentul decadent, pe care l-au săpat zeci de ani, pentru a-i face mai albi decât rahatul roşu pe care-l au pe imagine, de conştiinţă neputând fi vorba, neavând aşa ceva. Iată mai jos câteva fragmente din ce mai scriu românii pe net despre subiectul ‘Voiculescu + Securitate = love(le)’.

Ce face România profundă atunci când nu face nimic

Pe zi ce trece, am tot mai profund sentimentul prăpastiei care separă România celor care muncesc de România celor care distrug, dar care, nu-i aşa tovarăşi pesedişti, nu trebuie lăsaţi să moară. Aşa-numita Românie profundă, cum a numit-o coruptul care fuge de justiţie ca Ceaşcă de Gorbaciov, Adrian Năstase pentru prieteni, ei bine, această Românie asistată social este cea care ne apropie de Evul Mediu. Fără credinţă, fără educaţie, fără lege şi fără cultură, asistatul social din România mai crede şi azi că statul este un fel de sac fără fund de unde el trebuie să primească bani, pentru că şi-a regulat nevasta, chiar dacă nu ştie nici o meserie, doar hoţia practicând-o cu spor. Ce reconversie profesională, ce valori europene, ce valori ale civilizaţiei occidentale. În cătunele şi orăşelele de pe aici, şi probabil din toată România, se practică alte activităţi: număratul muştelor (căscatul gurii adică) din noiembrie până în aprilie, aruncatul cu gunoaie oriunde, aruncatul pe drumul public de sticle, sârme şi alte obiecte, spre bucuria şoferilor, circulatul cu tot soiul de rable de maşini, doar poluarea fonică nu există în creierul votantului pesedist, violuri, crime, ceva mai rar, pentru ele făcându-se un pic de puşcărie, nu multă, doar suntem în ţara unde 10% din populaţie are dosare penale (cu care se şterg la fund magistraţii corupţi). 10% din 20 de milioane înseamnă 2.000.000, ceea ce explică de ce România nu va avea prea curând drumuri occidentale, populaţia activă fiind pe la mititica. Bineînţeles, pentru această stare de lucruri este vinovat Traian Băsescu, Biserica Ortodoxă (aproximativ 80% dintre români s-au declarat ortodocşi la ultimul recensământ hă, hă, hă), şcoala, massmedia nu au nici o vină. Dar cum gândeşte ‘colhoznicul’ cu creierul spălat de bolşevici (cel care ne pecetluieşte soarta de ‘ţigani’ ai Europei zi de zi) ne povesteşte Mircea Eliade, în romanul ‘Noaptea de Sînziene’. Un profesor de filozofie, Biriş, este turnat la Securitate, iar apoi ajunge pe mâna ‘colhoznicului’ ce avea ordin să scoată de la el ‘informaţiile secrete’ (de care oricum era străin). Iată fragmentul:

Istoria World Wide Web-ului (www)

Dupa aparitia Fundatiei World Wide Web a lui Tim Berners-Lee, „panza“ internetului a crescut intr-un ritm exponential. La fel s-a intamplat si cu continutul web, fapt ce a generat dezvoltarea unor interfete tot mai complexe de explorare a internetului. Asa-numitele browsere web, portile catre internet, au fost „antrenate“ sa fructifice cat mai multe dintre resursele disponibile si sa lucreze din ce in ce mai rapid, in pas cu viteza de expansiune a www. Lupta pentru crearea celui mai performant browser devine astazi extrem de fireasca, dar cine va castiga?

1991 – file de poveste

Primul browser a fost creat in 1991, bineinteles, de catre Tim Berners-Lee, si s-a numit chiar WorldWideWeb, dupa titulatura fundatiei. Era un soft cu o grafica extrem de rudimentara si nu semana absolut deloc cu browserele sofisticate de azi. Nici nu era nevoie de ceva mai spectaculos, pentru ca www-ul se gasea intr-un stadiu incipient, iar continutul era alcatuit exclusiv din text, un fel de enciclopedie primara. Limbajul utilizat, HTML (HyperText Markup Language), permitea insa incorporarea de hyperlinkuri care te puteau directiona spre alte site-uri, de unde provine si conceptul de navigare pe internet, „calatoria“ de pe un site pe altul in contextul urmaririi unei anumite teme. Primul browser era extrem de stufos in comenzi, pentru ca avea si o functie secundara, aceea de editor pentru site-uri web si implicit de editor de text. Browserul care a permis pentru prima oara introducerea de grafica si tabele s-a numit Violawww; el a fost totodata si prima interfata populara. Creat in 1992, browserul de la Universitatea din California era mult mai prietenos, datorita amplasarii butoanelor de navigatie in partea de sus, asa cum le gasim si astazi la urmasi.

Programe pentru filtrarea accesului copiilor la internet

Dacă, din anumite motive, nu puteţi fi alături de copii atunci când aceştia vizitează anumite site-uri web şi nu doriţi ca aceştia să ajungă prin locuri virtuale, ‘primejdioase’ pentru vârsta lor, există aplicaţii care filtrează şi restricţionează accesul copiilor pe net. Cu aceste instrumente puteţi seta regulile şi timpul de acces la anumite site-uri sau puteţi monitoriza activitatea copiilor dumneavoastră pe internet. Se pot genera şi e-mail-uri automate cu toate activităţile online ale unui copil. Iată mai jos cinci astfel de programe.
K9 Web Protection este unul din cele mai populare programe pentru controlul activităţii copiilor pe net. Aplicaţia gratuită blochează mai mult de 70 de categorii de site-uri, inclusiv site-urile cu pornografie, jocuri de noroc, droguri etc. Poate bloca şi malware/spyware, phishing în timp real. Se configurează uşor şi este compatibil cu sistemele de operare Windows, MacOS, iPhone, iPod, iPad.
VisiKid este un program gratuit care monitorizează site-urile web vizitate de un copil, aplicaţiile utilizate, timpul petrecut pe anumite site-uri.
OpenDNS este o aplicaţie gratuită pentru filtrarea accesului la site-urile web, cu o interfaţă uşor de utilizat, fiind folosită şi de companii/organizaţii care doresc protecţie.
Parental Control Bar este o bară de instrumente prezentă în browser, împiedicând accesul copiilor la anumite site-uri. Este compatibil cu sistemele de operare Windows XP, Vista, 7, dimensiunea fişierului ce trebuie descărcat fiind de 4.7 MB.
Windows Parental Control este o caracteristică prezentă în Windows Vista şi Windows 7. Se ajunge prin Control Panel -> Parental Controls şi puteţi seta anumite opţiuni pentru accesul pe net.

Câte ceva despre subtitrările filmelor

Dacă v-aţi întrebat vreodată cum se realizează subtitrarea la un film, iată mai jos un posibil răspuns. Înainte de aceasta, ne-am putea întreba cum este afişată subtitrarea. Pentru filmele pe DVD, subtitrarea este un track (pistă) separat(ă), sub forma unei imagini raster/bmp (raster = rastru – ansamblu de linii orizontale din care este constituită o imagine de televiziune; bmp = MS Windows BitMaP – format pentru imagini) care se afişează ca un layer (strat) peste film. Pentru filmele piratate, subtitrările ‘luate de pe net’ reprezintă nişte fişiere text în formate specifice. Un astfel de fişier conţine, în general, doi parametri: (1) momentul când trebuie afişată subtitrarea; (2) textul ce trebuie afişat. Structura unui astfel de fişier este următoarea: textul este împărţit în linii (‘replici’) şi fiecare linie (intrare) are o durată de afişare (fixă sau nu). Cele mai cunoscute tipuri de fişiere subtitrare sunt SUB şi SRT. SUB precizează cadrul la care se afişează şi cadrul la care se şterge linia (replica) respectivă. SRT precizează momentul în secunde (zecimi de secundă). La subtitrările de tip SUB, contează ‘frecvenţa’ cadrelor. Filmele, în general, sunt codate pentru 23,996; 24; 25; 29,996 sau 30 de cadre pe secundă. De exemplu, o subtitrare tip SUB creată pentru 24 cadre/secundă va căpăta o întârziere/avans când va fi ataşată unui film de 30 de cadre pe secundă. Cum se fac subtitrările? Dacă există stream-ul (cursul) original de pe DVD (de preferat în engleză), se transformă imaginea (subtitrarea) de pe DVD în text, în engleză, cu timpii de afişare şi durata deja stabiliţi. Apoi se traduce textul şi gata. Dacă nu există o subtitrare în engleză, aceasta se face ‘după ureche’, se parcurge filmul o dată şi se notează textul, se împarte textul în linii (replici), astfel ca lungimea lor să fie optimă pentru afişarea pe ecran şi împărţirea în rânduri să fie confortabilă şi coerentă. Se parcurge încă o dată filmul şi se face sincronizarea (ataşarea timpilor fiecărei linii de text). Apoi, eventual, se mai retuşează.

Adaptare după oarece informaţii găsite pe Scientia.ro.

Cum gestionăm pictogramele de pe desktop

Dacă salvăm fişiere, programe sau documente pe desktop, vom realiza la un moment dat că desktop-ul s-a aglomerat, iar căutarea este mai dificilă. Pentru aceasta există soluţia de a crea dosare noi, în care să introducem un anumit fel de fişiere. Dar nu este singura. O rezolvare mai elegantă a problemei ne oferă aplicaţia gratuită Fences. Cu această aplicaţie sunt create ferestre separate pe desktop, având un anumit fundal (culoarea fundalului se poate schimba). Acestea se pot crea automat sau manual, se pot eticheta pentru a fi uşor de folosit, se pot redimensiona, iar un dublu-click în afara acestor ferestre le face să dispară. Programul are dimensiunea de 9.04 MB, a fost lansat în iulie 2010, iar până în 5 martie 2011 a fost descărcat de 2.133.541 de utilizatori. Este compatibil cu sistemele de operare Windows XP/Vista/7. Pentru a vedea cum rulează programul, urmăriţi clipul de mai jos.

Utilitarul CCleaner are şi versiune portabilă

Pentru cei care nu ştiu, există o aplicaţie gratuită care curăţă şi optimizează Windows-ul, şterge toate datele dintr-o partiţie, analizează şi curăţă registrul etc. Aplicaţia se numeşte CCleaner şi o puteţi descărca urmând link-ul anterior. Acest utilitar are şi o versiune portabilă, care înseamnă un singur fişier executabil, ce nu necesită instalare. Se trece fişierul într-un USB Flash Drive, iar de aici se rulează aplicaţia, având aceleaşi funcţii cu versiunea standard (cea instalată). Dacă nu prea aveţi idee ce-i cu această aplicaţia, puţină lectură v-ar prinde bine. Despre CCleaner găsiţi mai multe informaţii aici şi aici). Ambele legături se află pe acelaşi site dedicat sistemelor de operare Windows, iar la meniu există o secţiune ce cuprinde trucuri Windows, plus alte multe informaţii.

Detectarea locaţiei unei persoane cu ajutorul telefonului mobil

Ceea ce acum un număr de ani părea de domeniul serviciilor secrete, azi a devenit o posibilitate normală: detectarea locaţiei cuiva cu ajutorul telefonului mobil. Dacă aveţi copii şi doriţi să ştiţi prin ce cartiere chiulesc de la ore sau vreţi să ştiţi pe unde umblă soţia/soţul atunci când vă povestesc despre şedinţele lungi la care au fost obligaţi să participle, există PhoneOnMap, aplicaţie gratuită cu ajutorul căreia se poate detecta, în timp real, locaţia unei persoane. Pentru a folosi aplicaţia avem nevoie de câteva lucruri.
1. Un telefon mobil în care să fie instalat Windows Mobile sau sistemele de operare Symbian.
2. Telefonul mobil să aibă inclus accesul la internet pe timp nelimitat.
3. Acordul proprietarului telefonului pentru funcţionarea sistemului.