13 februarie 2009

În timp ce Tăriceanu nu răspundea decât în faţa Marii Adunări Naţionale, Justiţia de cacao din România îmbolnăvea un om nevinovat


Acum vreo lună (ianuarie 2008, n.m.), în Bucureşti a fost viscol. Din cauza asta a fost viscol şi în sectorul 4. Ei bine, chiar şi prin viscolul ăla din sectorul 4, doi oameni vorbeau la telefon. La un capăt al conversaţiei era adjunctul Curţii de Apel Bucureşti, la celălalt, viceprimarul pedist al sectorului, Radu Silaghi. “Mi-a spus să mă prezint la Curte de Apel, să mă aresteze, pentru că blocasem actul de justiţie pentru că nu deszăpezisem la Curtea de Apel. Era cam trei după-amiaza. Mi-a mai zis că, dacă nu mă duc până la ora patru, trimite jandarmii să mă ia. Eu am zis: «Domnu’ Popescu, poate e o glumă, acolo a fost o echipă să dea zăpada». El, nu şi nu, că să mă duc să mă aresteze, că dacă nu, trimite jandarmii.” Şi Silaghi s-a dus. “Am urcat până la domnu’ Popescu la birou, însoţit de jandarmi. Înainte să ajung acolo, din birou a ieşit o doamnă care mi-a zis: «Haideţi jos, la arest, la boxe, că domnu’ preşedinte Popescu vă semnează acum mandatele de arestare». Vă spun, eu am fost acolo pe 21-22 la CC, acolo nu mi-a fost frică, da’ acum mi-a fost! Apoi a ieşit şi domnu’ Popescu, care a zis şi el să mergem să ne arate boxele, jos, că una e cu televizor, pentru mine, iar alte două numai cu telefon, pentru colegii mei cu care eram. A zis că mai întâi ne bagă la boxe şi apoi ne semnează mandatele de arestare. Am vrut să mă întorc, da’ în spatele meu erau numai jandarmi.” Aşa că Silaghi a coborât. Iar jos, înainte de boxe, Popescu l-a scos în curtea interioară. “Acolo mi-am mai revenit, eram afară, la aer. Popescu mi-a zis: «Ai noroc că am eu nevoie de tine, nu invers».” Aşa că Silaghi a plecat. Era, am uitat să vă spun, luni. L-a sunat pe Videanu, să i se plângă. Videanu l-a sunat pe Dan Lupaşcu, fostul şef al lui Popescu şi actual membru CSM (în februarie 2008, n.m.). Asta nu l-a consolat pe Silaghi, care marţi şi miercuri s-a simţit rău. Iar joi s-a dus la spital, aproape de preinfarct. E cardiac. Lui Popescu îi pare rău. “Ei, cum să-i zic că îl arestez? L-am chemat doar să-i arăt că nu deszăpezise. Poate m-am exprimat eu mai neinspirat, aşa, când i-am zis că-i arăt boxele, dar nu am vrut decât să-i arăt pe unde intră deţinuţii, că acolo era zăpadă mare.” Mişto. (…)

Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.5/2008

În Justiţia de rahat lăsată moştenire de Chiuariu, aceşti judecători ce eliberează infractori pe bandă rulantă sunt “neinspiraţi”. Probabil că le-ar veni inspiraţia dacă ar sta o perioadă după gratii. Şi cum să nu-i admiri pe magistraţii italieni care, în perioada de glorie a Mafiei, pronunţau sentinţe împotriva mafioţilor, chiar dacă riscau să fie ucişi. Pe aici, deşi nu-i ameninţă nimeni, judecătorii de doi bani ai Justiţiei nu reuşesc să servească binele public. Doar vilele de magistraţi nu apar din banii celor ucişi, bătuţi, furaţi, ci din banii infractorilor, pe care-i servesc cu drag.

Niciun comentariu: