Democraţia originală din România înseamnă dictatura prostiei

Uniunea Europeană a crezut în 2007 că România, dincolo de hoţi, incompetenţi şi corupţi, are şi oameni capabili să respecte nişte reguli, mai mult că aceştia din urmă sunt majoritari. Din păcate pentru ei, dar şi pentru cei care cred în valorile civilizaţiei europene, în ultimii trei ani (2007, 2008, 2009) s-a dovedit că lucrurile nu stau deloc aşa. Dimpotrivă. Multe voci importante din ‘vechea Europă’ au afirmat, mai direct sau mai nuanţat, că integrarea României în UE a fost o greşeală. Şi cum să nu aibă dreptate ‘civilizaţii’ Europei din moment ce: (i)România a atras în cei trei ani de la aderare doar 8% din fondurile europene (doi din cei trei ani, prim-ministru a fost Tăriceanu); (ii)am exportat masiv infracţionalitate; (iii)marea corupţie în România înfloreşte în continuare; (iv)infrastructura României este departe de cel mai mic standard al UE, plus multe altele. Cauze posibile: (1)Parlamentul României face democraţia din această ţară nefuncţională (fraierii votează ceva, parlamentarii fac ce vor); (2)Constituţia cuplului odios Iliescu-Năstase face imposibilă echilibrul puterilor în stat sau blochează controlul reciproc între puterile statului; (3)Justiţia este coruptă şi departe de aşteptările celor care o finanţează, adică poporul; (4)massmedia, biserica majoritară şi moştenirea dictaturii comuniste aduc şi ele mari deservicii spaţiului public, prin ineficienţă (biserica ortodoxă), prin circ şi dezinformare (massmedia) sau prin modul învechit de a gândi (moştenirea dictaturii comuniste). Mai există, bineînţeles, şi alte cauze.

Dragii mei, o ţară nu trăieşte bine prin voinţa unui tătuc, fie el roşu sau de altă culoare. Într-o ţară este bine dacă fiecare îşi face treaba acolo unde ajunge. Doar că la noi, fiecare, din prostie sau incompetenţă, înţelege prin ‘democraţie’ să oferi fraierilor ceva pentru a fi ales (sau ‘sfânta’ şpagă pentru a fi numit) şi, poţi să fii ultima nulitate în funcţia pentru care eşti plătit, nu ai nici un fel de probleme. Primarul pesedist al comunei Havîrna (o comună de pe aici) este un exemplu elocvent în acest sens. Oferi de băut alegătorilor, te vezi primar, iar după aceea pauză. De ce să citeşti tu, ditamai primarul, legislaţia europeană, de ce să fii la curent cu normele UE de atragere a fondurilor, de ce să încerci să-ţi petreci o parte a timpului studiind proiecte ce pot aduce bani comunei, atunci când este mult mai simplu să stai în crâşmă cu alegătorii şi să nu ştii când trece mandatul. Şi nu este un caz singular în România. Probabil, în peste 80% din comunele patriei, tot soiul de neica nimeni, buni doar la dat din gură (la politică şi la fotbal oricum se pricep toţi), îşi pregătesc pensii ‘bunicele’ pe cadavrul viitorului. Ştiţi cum îşi plătesc contravenienţii amenzile pe aici? Cu zero lei, doar nu sunt fraieri şi oricum nu-i deranjează nimeni cu vreo constrângere. Deşi drumurile pe aici sunt mai rele decât în Africa, cei responsabili cu colectarea sumelor pentru infrastructura comunei nu mişcă un deget. Şi uite aşa, între un cetăţean corect, care respectă legile ţării, şi tot soiul de contravenienţi, viitori infractori, nu-i nici o deosebire.

P.S. L-am auzit recent pe Mihai Şeitan, ministrul muncii, cu următoarea formulare, legat de alocaţiile pentru copii, ce se vor micşorate pentru cei cu venituri mari: “…aceste alocaţii vor fi proporţionale cu veniturile”. Deşi a absolvit Facultatea de Automatică şi Calculatoare, Mihai Şeitan a uitat că ‘proporţionale’ înseamnă numai direct proporţionale, după cum ne spune şi DEX-ul: impozit proporţional = impozit stabilit în raport cu venitul cuiva. Adică ai venitul mare, plăteşti mai mult. Iar la alocaţiile pentru copii este taman invers. S-o fi gândit ministrul la faptul că oricum ziariştii mogulilor au alte preocupări şi nu vor remarca scăparea. Şi dacă tot veni vorba de televiziuni, Antena securistului Voiculescu are următorul titlu, legat tot de alocaţiile pentru copii: “Şeitan, un fel de Robin Hood”. Ca să vezi … Numai că Robin Hood lua de la bogaţi şi dădea la anumiţi săraci, pe când Şeitan nu ia de la bogaţi (cum ar fi Adrian Năstase), ci efectiv doreşte să nu le dea nişte firimituri. De asta România nu-i Marea Britanie, că orice idee este răstălmăcită până este desfiinţată. Dacă Şeitan şi-ar fi propus să-i ia banii securistului Voiculescu, ajunşi la el din conturile dictatorului, se mai numea Şeitan un fel de Robin Hood sau era doar personajul înjurat la Antena3 seară de seară?