De ce românul nu e ceh

Cu prilejul unei întreceri sportive, cotidianul Cotidianul a prezentat fiecare ţară participantă. Dacă bine îmi amintesc şi prezentarea se bazează pe date corecte, în cazul Cehiei, în privinţa religiei, aproximativ două treimi (65 %) dintre cehi s-au declarat atei. Aceasta nu-i împiedică să fie un popor civilizat, iar pe la ei nu prea se aude de incest, crime, violuri, furturi, măcar nu în procentul îngrozitor de mare de la noi, din Românica. Se pune atunci problema ce legătură cu creştinismul are ortodoxia, majoritară când e vorba de “religia strămoşească”. Aş putea continua cu referiri la faptul că Securitatea comunistă a lucrat cu ajutorul preoţilor, că, de-a lungul şi de-a latul dictaturii comuniste, capii bisericii au făcut pactul cu diavolul roşu, neridicând un deget ca semn de împotrivire la campania ateistă desfăşurată de regimul comunist - şi aceasta în timp ce catolicii din Polonia marcau prima breşă în Imperiul sovietic -, dar n-am s-o fac. Sugestiv mi se pare a analiza ce înţelege creştinul(?) ortodox de nivel mediu prin apartenenţa la această religie. Creştinismul este o religie a iubirii aproapelui, iar a pretinde că-l iubeşti pe Dumnezeu şi faci voia Lui, dar în acelaşi timp îl urăşti pe aproapele tău, mi se pare o aberaţie. In general, mare masă de ortodoxi n-a citit Sfânta Scriptură. Pentru mulţi ritualul în sine ţine loc de învăţătură. Dar creştinismul este şi o sumă de învăţături. Nu te duci la Biserică decât în măsura în care doreşti ca harul Domnului să te lumineze şi să-ţi aducă pacea sufletească. Ori de multe ori şi foarte mulţi din aşa-zişii cresţini merg din alt motiv.
România pare într-o criză morală continuă şi pentru că Biserica Ortodoxă pare mai degrabă o biserică a celor morţi decât a celor vii. Omul viu supus păcatului - şi pe care este nevoie să-l păstorească preoţii – pare total neimportant faţă de multitudinea de pomeniri şi răspomeniri a morţilor, bună ocazie de a mai face nişte bani sau de a mai bea ceva. Dar până la urmă România prezentului este a celor vii, iar aceştia au un procent mare de hoţi, criminali, violatori, …, smeriţi ortodoxi, dacă-i întrebi. Fără a fi părtinitor, m-aş putea întreba de ce nu fură protestanţii. Au şi aceştia păcatele lor, dar parcă viaţa lor este mai aproape de spiritul Evangheliei. Iar fariseismul românului e atât de mare încât nu are nici măcar curajul de a se declara ateu. Iată de ce cehii l-au avut pe *Havel preşedinte, iar românii pe **Iliescu.

*V. Havel - celebru desident anticomunist, scriitor, laureat al premiului Nobel pentru pace, a fost unul din fondatorii mişcării anticomuniste din Europa de est
**I. Iliescu – membru marcant al Partidului Comunist Român, prezent vreme de 40 (patruzeci) de ani în structurile de conducere, centrale sau locale, ale autorităţilor comuniste. Ales preşedinte al României în urma înăbuşirii sângeroase de către mineri a miscării de democratizare a ţării. A fost preşedinte 10 ani, timp în care reformele au stagnat, a înflorit corupţia, s-a jefuit o bună parte a domeniului public moştenit de la regimul communist, iar marii bogătaşi ai perioadei provin din rândul fostei securităţi şi ai fostei nomenclaturi comuniste. N-a condamnat niciodată public dictatura comunistă, din rândul căreia provenea.