Ultima soluţie: înc-o revoluţie

Este foarte clar, pentru orice observator lucid, că România ultimilor 18 ani a fost dominată de foştii bolşevici şi foştii securişti, convertiţi la democraţie. Ce au înţeles aceştia prin democraţie ? Să fure ca-n codru, dar să jelească “marile realizări” ale dictaturii comuniste, acestea fiind, vezi Doamne, distruse. Dar cine le-a distrus până la urmă ? Americanii, francezii, italienii ? Evident că nu. Au fost distruse de românaşii verzi cu tricolor, pe care i-a durut şi-i doare în cot de binele public. De ce parlamentarii actuali nu respectă legile, votate tot de ei, ca de exemplu legea privind declaraţia de avere ? Deoarece aşa au învăţat în societatea din care provin. Ei nu vin din neant, ci provin dintr-o societate hipercoruptă de regimul communist, unde a da şpagă era deja normalitate.

La fel de evident este faptul că personajele publice care au colaborat cu fosta securitate au beneficiat de imagine pozitivă în mass-media, iar oamenii nepătaţi, cu un cartacter integru şi conştiinţa curată a fost atcaţi şi batjocoriţi cu o violenţă inimaginabilă. Doar securiştii făceau jocurile. Si azi mă-ntreb privind la postul de rahat al securistului Dan Voiculescu, Antena 3 pe numele său, dacă România nu are şi alte probleme decât ce-a dorit să spună sau cum a dansat Preşdintele României.

Foşti turnători precum: Mircea Ionescu Quintus (fost preşedinte PNL) – moşuleţul care dădea lecţii de democraţie românilor, Dan Amdeo Lăzărescu (mare liberal în anii ’90), Daniel Dăianu (mare liberal actual şi specialist în finanţe), Constantin Bălăceanu Stolnici, Mona Muscă, mitropoliţi, Radu Vasile (fost prim-ministru), … au ţinut predici acestui popor, deşi în mod normal, cu un minim bun-simţ, n-ar fi ieşit niciodată în public. Ceilalţi aproape că n-au contat. In faţa ofensivei gunoaielor umane, oamenii cu conştiinţa curată au preferat să tacă şi să rămână anonimi. Cu câteva excepţii. Iar cea mai marcantă este Corneliu Coposu. Violenţa cu care a fost atacat şi violentat fizic acest erou al românilor de către pupincuriştii şi lichelele dictaturii comuniste mă-ngrozesc şi azi. Până la momentul aflării morţii sale iminente gorilele fostului regim au aruncat cu noroi în el. De la acuzaţia aberantă c-ar fi fost turnător la securitate până la celebra “nu e vindem ţara” (ca s-o putem noi fura). Singurul partid anticomunist declarat din România, cel care nu a făcut pactul cu diavolul, adică PNŢCD este de mult pe butuci. L-au atacat şi i-au pus în cârcă toate relele din ţara asta, deşi nu avea mai mulţi hoţi decât liberalii sau ungurii. Avea totuşi o vină majoră: este partidul care făcuse România mare, a cărui lideri şi membri au sfârşit tragic în închisorile comuniste, ia după ’89 au fost cei mai vehemenţi adversari ai foştilor tovarăsi, ce au acaparat puterea în România. Iar toate acestea trebuiau plătite.

Poate azi influenţa foştilor s-a “redus” de la 90 % în anii ’90 la 60 % în 2008. Poate regulile jocului sunt oarecum corecte şi societatea s-a aşezat. Dar această aşezarea s-a făcut prin metode ilegale şi imorale. Cum se poate compara un tânăr onest al anilor’90 cu un fiu de fost securist pe care părinţii l-au “aranjat” furând ca-n codru, din tot soiul de funcţii publice ? Cum se poate compara un tânăr cinstit al anilor 2000 cu rudele corupţilor din psd sau al mafioţilor ce au guvernat România în perioada 2000-2004 ? Dacă toţi cei care au încălcat legea nu vor fi condamnaţi, România rămâne o tără profund inechitabilă, iar ultima soluţie înseamnă înc-o revoluţie.